9,529 matches
-
Simeon Noul Teolog îi conferă acestei mișcări un caracter de avânt aprins, înfocat. Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
românești, reprezentând o condiție sine qua non a realei primeniri. În învățământul universitar, necesitatea unei asemenea legi este vitală, în măsura în care structurile de conducere ale universităților sunt încă parazitate de vechile cadre comuniste care beneficiază din plin de avantajele unei tranziții nesfârșite. În toată perioada cuprinsă între reforma învățământului din 1948 și decembrie 1989 s-a urmărit constant selectarea dosarelor celor care ajungeau, ulterior, "specialiști". Ea venea în completarea unei selecții naturale, fiindcă cei care se îndreptau atunci spre o asemenea carieră
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
intitulate neutruVersuri (1969-1972). Poezia lui își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre abatoare”. Poetul cultivă o nesfârșită nostalgie salvatoare: „De nu clădeam în vis, pretimpuriu,/O lume, și de n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea cea de mai târziu,/N-aș fi știut, pe când trăiam, că sunt.” Meditația perseverentă, deseori în variațiuni pe aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu mai puțin în scrierile pentru copii (Caii albi din orașul București, Casa care se leagănă). Proza lui Fănuș Neagu poate fi citită și admirată pentru calitățile ei intrinseci: o proză carnavalescă, un nesfârșit lanț de metafore în sărbătoare, un simț neobișnuit al miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe care noile promoții de scriitori n-o mai cultivă. EUGEN SIMION SCRIERI: Ningea în Bărăgan, București, 1959; Somnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
este un act de cultură plastică, filosofică și religioasă, care ne dă măsura înzestrării creatorului. Realizată cu talent ea transmite cu maximă expresivitate, sensibilitate și emoție o temă vizuală. II. Orizontala, element fundamental al structurilor compoziționale echilibrate Corneliu Baba Întinderea nesfârșită a câmpiei, lipsită de forme accidentale, declanșează în privitor echilibrul sufletesc, liniștea și pacea. Omul se simte ca o făptură singulară situată între cer și pământ. Ritmarea, prin micșorarea perspectivă a orizontalelor, accentuează senzația de adâncime a imaginii. Se stabilește
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
a artistului face din creion, din pensulă sau din daltă o prelungire a mâinii sale, căreia îi transmite întreaga sa vibrație în fața naturii. După ani de trudă, uneltele se domesticesc, devin ascultătoare și îndeplinesc în chip fericit gândurile artistului. Prin nesfârșite exerciții ajungi să stăpânești o pensulă de o anumită dimensiune. Fiecare mărime de pensulă are taina sa care se lasă greu descifrată. Fiecare izbândă obținută prin cooperare cu unealta este o mare bucurie pentru un creator, scăpat de constrângeri tehnice
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fenomen care putea fi eradicat creând regimuri liberale, în primul caz, și instituind forme de guvernare socialiste, în al doilea. Conform cercetătorilor celui de-al treilea nivel de analiză, războiul era produsul naturii anarhice a politicii internaționale și al competiției nesfârșite pentru putere și securitate. Waltz susținea preeminența celei de-a "treia imagini a politicii internaționale", care sublinia că războiul este inevitabil în contextul anarhiei (susținând în același timp că și celelalte două niveluri de analiză contribuie la studiul originilor războiului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă care impune anumite constrângeri asupra statelor și le obligă să participe la o luptă nesfârșită pentru putere și securitate. Constructivismul, care s-a concentrat în special pe relația între interese și identități, cuprinde câteva abordări concurente. Unele sunt influențate de postmodernism, altele de teoria critică din tradiția Școlii de la Frankfurt; unele împărtășesc concentrarea neorealistă pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
năzuia să înlocuiască ordinea internațională cu o comunitate universală a oamenilor) și din perspectiva clarificării tezei că membrii Școlii Engleze oferă o descriere limitat progresistă a politicii mondiale. După cum s-a discutat în Capitolul 2, realismul pune accentul pe competiția nesfârșită pentru putere și securitate în lumea statelor. Suveranitatea, anarhia și dilema securității reprezintă termeni cruciali în dicționarul lui; în principal, ideea progresului global îi lipsește din vocabular. Principiile morale și progresul social apar ca relevante pentru politica internă, în care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fuseseră "înhămate la caleașca ... puterii de stat burgheze" au făcut front comun în jurul apelurilor pentru apărarea patriei (Buharin 1972: 166). Însă se considera că schimbarea "centrului de greutate" de la conflictul de clasă la rivalitatea interstatală nu avea să dureze la nesfârșit. Ororile războiului aveau să demonstreze claselor muncitoare că "rolul jucat de ele în politica imperială era neînsemnat în comparație cu daunele provocate de război" (1972: 167). În loc să se "agațe de caracterul îngust al statului național" și să sucombe la idealul patriotic de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teleologică a istoriei ca un tot unitar, cu un început, mijloc și sfârșit bine definite. Istoria, dintr-o perspectivă genealogică, nu prezintă o dezvăluire graduală a adevărului și semnificației. Ea este, mai degrabă, scena unui "joc de dominații repetat la nesfârșit" (Foucault 1987: 228). Istoria se constituie dintr-o serie de dominații și impueri în cunoaștere și putere, iar sarcina genealogului este de a studia istoria astfel încât să scoată la iveală diversele traiectorii care au fost favorizate sau obturate în procesul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Revolta Împotriva tatălui și a mamei este un păcat pentru suflet și o nenorocire pentru familie.” (Platon) Personalitate, atitudinetc "Personalitate, atitudine" Sunt oameni croiți rău și cusuți bine. Hainele elegante pot ascunde, pe moment, nemernicia firii cuiva, dar nu la nesfârșit. De altfel, un alt proverb remarcă: „Multe sunt pe dinafară smălțuite și pe dinăuntru mânjite”. Să nu uităm apoi expresia plastică a cronicarului, cu referire la un anumit domnitor: „Pe dinafară pom Înflorit, pe dinăuntru lac Împuțit”.) „Veșmintele costisitoare sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Miopia neprevederii are la bază tocmai această incapacitate a unora de a realiza acte retrospective, menținându-se exclusiv În prezent, În evaluarea doar a importanței intereselor de moment. Dar: „Cine nu-și cunoaște trecutul este condamnat să-l retrăiască la nesfârșit”.) Încetul cu Încetul, pierzi timpul. (Azi o delăsare, mâine o amânare, și te trezești că ai ajuns... „un pierde-vară”.) „Timpul gol de fapte e lung când Îl trăiești și scurt când Îți aduci aminte de dânsul.” (N. Iorga) Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mărturisirea sa, acesta Își exprimă, de fapt, dorința de schimbare sufletească, de Înnoire a vieții sale interioare. Μ Fiecare va trebui să suporte, până la urmă, rigorile tribunalului conștiinței sale, deoarece de responsabilitatea faptelor tale nu-l poți face vinovat, la nesfârșit, pe altul. Μ Când critici pe cineva trebuie să faci lucrul acesta nu numai cu mintea, ci și cu inima: numai așa poți să-i acorzi o șansă. Μ În mod normal, când te hotărăști să aduci cuiva o critică
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
veșnică? Cum s-ar descurca În absența unui „trecut” sau a unui „viitor”? (Cui ar mai da socoteală?) În absența unui bilanț al vieții, cum și-ar mai da seama de creșterile sau scăderile sale morale? și, apoi, traiul la nesfârșit nu ar anula Însăși șansa vieții (și anume șansa de a se naște, de fiecare dată, proaspătă și În atât de variate forme)? Referințe bibliograficetc "Referințe bibliografice" *** Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se prinde de tot, ascultând pentru a treia oară, la trezire, la ceasul său deșteptător, aceeași emisiune radio, că dereglarea temporală căreia i-a picat victimă nu e pentru o singură zi și că este condamnat s-o trăiască la nesfârșit pe aceeași, fără speranță de ieșire, nici din viața de provincie, nici din perioada temporală În care este Închis. Blocaj complet, pentru că Însăși moartea a Încetat să mai fie o eliberare. Decis, În urma a numeroase zile identice, să-și ia
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să rezume, în termeni poetici, ideea, conform căreia Universul poetic a constituit, dintotdeauna, subiectul vastelor controverse în materie de critică, întrucât el duce cu sine povara, dar și privilegiul flexibilității totale, a unei nesupuneri jucăușe a sensurilor ce răstoarnă la nesfârșit resorturile posibile de existență, sădind sămânța de geniu care va naște un nou profet al cuvintelor. Înzestrate cu o nebănuită forță de prezicere, materialul poetic și principalul său "vehicul" cuvântul construiesc din aproape în aproape o nouă formă de existență
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Port aștrii toți cu mine să le-arăt/ Grădina pentru care să-ncălzească,/ Și munții-mi cer să-i duc înspre pământul/ Pe care să-și zideească înălțimea,// Și păsările se rotesc și-ntreabă/ unde să-și pună cuibul, și nesfârșite turme/ Vin după mine și așteaptă locul/ Unde să stea și să se-nmulțească", "Brațele mele ca niște fulgere vii, jucăușe", "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave./ Adolescenți frumoși sau doar femei/ (...) Apa era
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ore întregi în care n-am fost decât trup/ Uitat în mireasma adâncă, asemenea fructului/ fericit că vremea îl coace trecând/ Și-l face dulce și bun putrezirii./ Tăcere-ntreruptă doar de foșnetul aspru al frunzei/ aproape lemnoase de nuc, plutind nesfârșit,/ În timp ce pe cer constelații mișcătoare de păsări/ Sunt înlocuite de stele mirate timid". (Imn) Deconstrucția la Ana Blandiana ia naștere, totuși, prin demolarea universului văratic, blagian, plin de căldura și de armonia dragostei spiritualizate, și înlocuirea acestuia cu un univers
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dimpotrivă. Dar strădania de a descoperi Cuvântul care să mă exprime cu adevărat n-a încetat niciodată și mă cutremur la gândul că vine o vreme în care criza acestuia duce vrând-nevrând spre tăcerea definitivă. Dumnezeu nu-ți pune la nesfârșit mâna în cap. Întâi fiindcă mai așteaptă și alții la rând, apoi fiindcă mai are și altceva de făcut"167. Tăcerea Ilenei Mălăncioiu sau tăcerea Anei Blandiana e totuna. Dacă însă Ana Blandiana pare să adopte intrucâtva jocul necuvintelor, impus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pură, de la ironic la tragic, de la retorica angajată, la inefabilul sublim al cuvântului liber. Prin urmare, avem de-a face cu un colaj de stiluri scriitoricești, care se nasc din tot atâtea trăiri ale autorilor care aparțin acestui curent, în nesfârșitul lor drum al căutării de sine și, într-un final, al (re)găsirii. Ca trăsătură stabilă, reamintim că, spre deosebire de modernismul lovinescian, această orientare nu își propune sincronizarea cu spiritul veacului, ci recuperarea creativă a unor modele exemplare, o restaurare goetheană
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care eu nu-l pot privi râzând;// Când ceilalți poate-s veseli, sau poate li se pare,/ Când încă pot plăti modesta sumă/ Să-și cumpere și crucea potrivită/ Pe care nu știu cine a încrustat o glumă,// în noaptea-ntunecoasă și nesfârșit de lungă/ Eu încă mai visez o zi în care/ Din cimitiru-acesta mai vesel decât este/ Un om va ieși-ncet cu crucea sa-n spinare." (Cimitirul vesel) Permanentele deconstrucții și reconstrucții pe care Ileana Mălăncioiu le realizează în interiorul poeticii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care uneori nu erau decât o expresie a speranței într-o schimbare; modul de supraviețuire mentală prin "bancuri", care dezvăluiau minciuna oficială; mica evadare prin "serialul de sîmbătă seara", de obicei de producție americană, care reprezenta o întrerupere în șirul nesfârșit de programe de propagandă la televizor și aducea în conștiința fiecăruia ideea că există o altă lume dincolo de închisoarea în care se transformase țara, iar acel totul, din ultimul vers, trimite la sintagma caracteristică a lui Nicolae Ceaușescu "vom face
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în categoria privită mai mult cu indulgență decât cu admirație a "poeziei feminine". Poeta este, cum spuneam, vulnerabilă, dar nu naivă. Faptul că nu-și ia măsuri de apărare nu înseamnă că nu este conștientă de primejdiile existenței de acele "nesfârșite primejdii", cum le numea Mircea Horia Simionescu, care planează mereu asupra fragilei ființe omenești. Luciditatea intensă, arzătoare este, de altfel, o altă însușire care ne place la Ana Blandiana. Ea se definește ca o poetă care știe și care se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literaturii române (L/O), volumul IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 165Informații preluate din ***, Dicționarul general al literaturii române (L/O), volumul IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 166 Interviu cu Ileana Mălăncioiu: "Dumnezeu nu ne pune la nesfârșit mâna în cap" de Lucia Negoiță, în "România literară", nr. 44, 2009, p. 20. De fapt, întrebarea completă, care îi e adresată, este în felul următor: "Puternica ta personalitate a făcut casă bună cu originalitatea ta artistică. Antigona, au spus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]