9,387 matches
-
Elijah („Lije”) Baley este un personaj fictiv din Seria Roboților a lui Isaac Asimov. El este eroul principal a trei nuvele, "Caverne de oțel", "Soarele gol" și "Roboții de pe Aurora", și a scurtei povestiri " Imaginea în oglindă". El apare în "flashback" de câteva ori și este pomenit adesea în "Roboții și Imperiul", a cărei acțiune se petrece la circa 160 de
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
toată viața în orașe imense acoperite de domuri („cavernele de oțel”) și foarte rar, de multe ori niciodată, călătoresc în exteriorul lor. Agorafobia lui Baley este o caracteristică importantă a personalității sale și joacă un rol cheie în câteva din nuvelele care îl au ca personaj. Nuvelele lui Asimov sunt lipsite de fraze vulgare. În consecință, expresia favorită a lui Baley este „Jehoshaphat!” (tradusă în română „Pe Iosafat!” sau „Pe Iehova!”), pe care o folosește în perioade de stres sau surescitare
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
de domuri („cavernele de oțel”) și foarte rar, de multe ori niciodată, călătoresc în exteriorul lor. Agorafobia lui Baley este o caracteristică importantă a personalității sale și joacă un rol cheie în câteva din nuvelele care îl au ca personaj. Nuvelele lui Asimov sunt lipsite de fraze vulgare. În consecință, expresia favorită a lui Baley este „Jehoshaphat!” (tradusă în română „Pe Iosafat!” sau „Pe Iehova!”), pe care o folosește în perioade de stres sau surescitare. În "Caverne de oțel", Baley este
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
soră, dar ulterior nu mai există nicio referire la ea. În același mod, referirile la rușinea intensă care-l cuprinde pe Baley privitor la declasificarea tatălui și la privațiunile rezultate din aceasta în copilăria sa nu mai apar și în nuvelele următoare. În nuvele ulterioare ni se dezvăluie că Elijah a devenit un erou legendar peste milenii. Referiri la el pot fi găsite în "Preludiul Fundației" și "Fundația și Pământul". În adaptarea britanică pentru televiziune din 1964 a "Cavernelor de oțel
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
nu mai există nicio referire la ea. În același mod, referirile la rușinea intensă care-l cuprinde pe Baley privitor la declasificarea tatălui și la privațiunile rezultate din aceasta în copilăria sa nu mai apar și în nuvelele următoare. În nuvele ulterioare ni se dezvăluie că Elijah a devenit un erou legendar peste milenii. Referiri la el pot fi găsite în "Preludiul Fundației" și "Fundația și Pământul". În adaptarea britanică pentru televiziune din 1964 a "Cavernelor de oțel" (un episod din
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
este un personaj fictiv din seria "Fundației de Isaac Asimov. El este eroul principal din „Marii Neguțători”, ultima povestire a nuvelei "Fundația". În "Fundația", Mallow este Neguțător-șef și căpitan al navei "Far Star". La origine de pe Smyrno, unul din Cele Patru Regate care se învecinează cu Terminus, Mallow este un negustor independent și considerat unul dintre cei mai buni din
Hober Mallow () [Corola-website/Science/329165_a_330494]
-
avem cunoștință”, după cum se precizează în "Encyclopedia Galactica", iar Mallow transferă puterea și influența Fundației de la conducerea religioasă la cea predominant economică, transformând Terminus într-o a plutocrație de succes. Se sugerează că Mallow este puțin un caracter playboy: în nuvelă nu e menționată nicio soție, dar el a avut un număr de amante de-a lungul vieții, fără să fie pomenite numele vreuneia din ele. Mallow este tatăl a cel puțin unui fiu ilegitim, Sennett Forell, care a fost implicat
Hober Mallow () [Corola-website/Science/329165_a_330494]
-
Terminusului. Un crucișător al Fundației care îi purta numele este distrus de către flota Kalganului la începutul războiului cu Lordul Stettin din "A doua Fundație", iar lui Golan Trevize i se pune la dispoziție o navă numită "Far Star" la începutul nuvelei "Marginea Fundației". Mallow ca primar, discutând strategii, citează din Salvor Hardin: „Niciodată să nu lași ca propriul simț moral să te împiedice să faci ceea ce trebuie”. Asimov, Isaac. "Fundația", traducere de Gabriel Stoian. Editura Nemira, colecția Nautilus nr. 14, 1993
Hober Mallow () [Corola-website/Science/329165_a_330494]
-
Linge Chen ("Fundația") este Comisarul Șef al Comisiei pentru Siguranța Publică și judecător în procesul lui Hari Seldon. El este prezentat drept „adevăratul” conducător al galaxiei, în timp ce copilul care poartă titlul de Împărat este o păpușă în mâinile sale. În nuvela "Fundația", el este descris de Hari Seldon drept un politician subtil, deși denunță public predicțiile lui Seldon privitoare la decăderea Imperiului. Ca politician, Chen este conștient de importanța opiniei publice. Munn Li Compor ("Marginea Fundației"), consilier pe Terminus, a fost
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
modelate de prima Fundație, de a doua Fundație sau de Gaia, și care dintre cele trei cursuri de acțiune este cea mai bună alegere pentru umanitate. La apogeul "Marginii Fundației" el alege Gaia, folosindu-se de intuiția sa deosebită. În nuvela următoare, "Fundația și Pământul", Trevize se întreabă în sinea sa dacă a făcut cea mai bună alegere. El caută Pământul și îl întâlnește pe R. Daneel Olivaw pe luna acestuia. Olivaw discută cu Trevize despre Legea Zero a Roboticii, iar
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
(titlul german: Schachnovelle) este o nuvelă psihologică scrisă de Stefan Zweig înaintea sinuciderii sale (în februarie 1942) și apărută în 1943. Deși are aparent un rol central în construcția operei, jocul șah este, la fel ca personajul McConnor, doar un pretext pentru tema torturii psihice și
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
sinuciderii sale (în februarie 1942) și apărută în 1943. Deși are aparent un rol central în construcția operei, jocul șah este, la fel ca personajul McConnor, doar un pretext pentru tema torturii psihice și a consecințelor ei asupra firii umane. Nuvela a fost tradusă în limba română de J. Popper după ediția franceză și a fost publicată în numărul 47 a Colecției „Povestiri științifico-fantastice” editate de revista "Știință și Tehnică". Acțiunea nuvelei se petrece pe un vapor care pornește de la New York
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
torturii psihice și a consecințelor ei asupra firii umane. Nuvela a fost tradusă în limba română de J. Popper după ediția franceză și a fost publicată în numărul 47 a Colecției „Povestiri științifico-fantastice” editate de revista "Știință și Tehnică". Acțiunea nuvelei se petrece pe un vapor care pornește de la New York cu destinația America de Sud. Naratorul află despre prezența la bord a campionului mondial de șah Mirko Czentovic, pe care este curios să îl cunoască. Pentru a-și atinge acest țel, organizează un
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
de sute de mii de exemplare și tradusă în mai multe limbi. Marele critic literar german Marcel Reich-Ranicki, în rubrica sa săptămânală din "Frankfurter Allgemeine Zeitung", laudă mai ales stilul literar, dar găsește că operei îi lipsește substanța profundă: "„întotdeauna nuvelele lui Zweig oferă un portret al figurii centrale. Analiza psihologică este scopul și cauza acestor povestiri. Multe dezamăgesc totuși la sfârșit. Chiar și după lectura nuvelei strălucit scrise "", se impune întrebarea: «Ei și»?”"
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
laudă mai ales stilul literar, dar găsește că operei îi lipsește substanța profundă: "„întotdeauna nuvelele lui Zweig oferă un portret al figurii centrale. Analiza psihologică este scopul și cauza acestor povestiri. Multe dezamăgesc totuși la sfârșit. Chiar și după lectura nuvelei strălucit scrise "", se impune întrebarea: «Ei și»?”"
Jucătorul de șah () [Corola-website/Science/328617_a_329946]
-
Le Robinson suisse" de Johann David Wyss, ei nu au la dispoziție niciun fel de obiecte materiale, bazându-se doar pe inteligența și inventivitatea lor. Verne a utilizat ulterior textul pentru a scrie prima parte a romanului "Insula misterioasă". Această nuvelă din tinerețea lui Jules Verne pare a fi fost scrisă în jurul anului 1852. Textul a fost revizuit în totalitate de Michel Verne, care l-a făcut să apară în culegerea de povestiri "Ieri și mâine" sub titlul "Destinul lui Jean
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Denizart, i se adaugă un reputat geograf, Louis Merly, precum și rusul Nicolas Vanof, care vrea să se documenteze în misterioasa Africă despre noua limbă universală, esperanto, creată de doctorul Lejzer Ludwik Zamenhof. Personajele prezente în primele cinci capitole sunt: Această nuvelă a fost scrisă de Jules Verne în 1854, dar nu a fost publicată decât în 1993. Acțiunea nuvelei se petrece în anul 1849, în perioada în care papa este obligat să se se exileze la Gaète, urmărit fiind de insurecția
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
în misterioasa Africă despre noua limbă universală, esperanto, creată de doctorul Lejzer Ludwik Zamenhof. Personajele prezente în primele cinci capitole sunt: Această nuvelă a fost scrisă de Jules Verne în 1854, dar nu a fost publicată decât în 1993. Acțiunea nuvelei se petrece în anul 1849, în perioada în care papa este obligat să se se exileze la Gaète, urmărit fiind de insurecția italiană care îl pune în loc pe Giuseppe Mazzini. Pentru a restabili autoritatea papei Pius al IX-lea, Louis-Napoléon
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
francez, Corsetti o înjunghie și fuge, încercând să arunce în aer celula. Descoperindu-și iubita moartă, Formont își pierde cunoștința. La sosirea lor, cei doi prieteni nu mai găsesc decât două cadavre. Printre personajeșe operei se numără: Pentru scrierea acestei nuvele, Verne s-a inspirat dintr-un jurnal de călătorie publicat în 1854 în "Musée des familles". Acest articol povestește istoria unei tinere femei al cărei logodnic a murit în bătălia de la Villa Pamphili, în timpul unui asediu. Tatăl ei a obligat
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
logodnicul ei. Astfel, a descoperit că fostul ei logodnic fusese asasinat chiar de actualul ei soț. Verne a urmat într-o oarecare măsură linia articolului, dar a schimbat rolurile. Faptul că articolul a apărut în 1854 a permis identificarea redactării nuvelei în jurul aceluiași an. Nuvela a fost scrisă de Jules Verne în jurul anului 1855, fiind publicată postum, în 1982.. În 1842, Naso Paraclet, un latinist de prim rang, este tutorelelui Anselme des Tilleuls, descendentul de 27 de ani imbecil, degenerat și
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
descoperit că fostul ei logodnic fusese asasinat chiar de actualul ei soț. Verne a urmat într-o oarecare măsură linia articolului, dar a schimbat rolurile. Faptul că articolul a apărut în 1854 a permis identificarea redactării nuvelei în jurul aceluiași an. Nuvela a fost scrisă de Jules Verne în jurul anului 1855, fiind publicată postum, în 1982.. În 1842, Naso Paraclet, un latinist de prim rang, este tutorelelui Anselme des Tilleuls, descendentul de 27 de ani imbecil, degenerat și încă virgin al unei
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
des Tilleuls, descendentul de 27 de ani imbecil, degenerat și încă virgin al unei familii înnobilate. Paraclet încearcă să-i găsească elevului său o soție și, după o serie de aventuri, găsește o fată bătrână de 45 de ani. Personaje: Nuvela, scrisă de Jules Verne în jurul anului 1856, a fost publicată abia în 1993. San Carlos și banda sa fac contrabandă cu trabucuri. Șeful vămii, François Dubois, se amestecă în bandă. Contrabandiștii se reunesc la frontieră și, în ciuda tuturor eforturilor autorităților
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Carlos și banda sa fac contrabandă cu trabucuri. Șeful vămii, François Dubois, se amestecă în bandă. Contrabandiștii se reunesc la frontieră și, în ciuda tuturor eforturilor autorităților, reușesc să-și treacă marfa cu ajutorul unei bărci transformate ca să le slujească scopurilor. Personajele nuvelei sunt: Acest jurnal de călătorie a fost scris de Jules Verne în 1859 pe baza excursiei întreprinse de el și de Aristide Hignard în Scoția în vara aceluiași an. Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în 1862, dar acesta
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
lui Théodore Stanton, ziarist american și corespondent al agenției Associated Press la Paris, autorul îi încredințează manuscrisul. Traducerea englezească apare pe 9 aprilie 1891 la Boston sub titlul "The Story of my Boyhood". Verne reunește sub acest titlu și alte nuvele pe care speră să le publice în volum. Îi vorbește lui Louis-Jules Hetzel despre proiect, dar acesta este reticent în a accepta, deoarece nu dorește - așa cum o făcuse tatăl său - să integreze și nuvele în ciclul Călătoriilor extraordinare. Autorul îi
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
reunește sub acest titlu și alte nuvele pe care speră să le publice în volum. Îi vorbește lui Louis-Jules Hetzel despre proiect, dar acesta este reticent în a accepta, deoarece nu dorește - așa cum o făcuse tatăl său - să integreze și nuvele în ciclul Călătoriilor extraordinare. Autorul îi dă lui Stanton o versiune corectată a textului, dar păstrează manuscrisul original. Pe prima pagină se află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]