9,079 matches
-
divers, pasărea fiind mai ales legată de arbori. La nordul Europei, muscarul sur adesea poate fi văzut în pădurile incendiate sau în pădurile de molid și pin, uneori, prin păduri dese, dar întotdeauna în apropierea marginilor de pădure și a poienilor, unde păsările vânează insecte. În zona de mijloc a Europei această pasăre poate fi găsită în orice pădure rară sau în apropiere de poieni, în parcuri, grădini, localități, inclusiv în marile orașe. În stepă și silvostepă adesea este găsită în
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
molid și pin, uneori, prin păduri dese, dar întotdeauna în apropierea marginilor de pădure și a poienilor, unde păsările vânează insecte. În zona de mijloc a Europei această pasăre poate fi găsită în orice pădure rară sau în apropiere de poieni, în parcuri, grădini, localități, inclusiv în marile orașe. În stepă și silvostepă adesea este găsită în vâlcele împădurite. La sud, de-a lungul râului Ural și în stepele din zona Mării Caspice, pasărea cuibărește în locuri neîmpădurite pe câmpuri deschise
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
în general, în special la muscarul sur, compoziția hranei depinde de temperatura aerului, momentul zilei, iluminare și de alți factori care determină intensitatea zborului insectelor. Muscarul sur începe să vâneze insectele dimineața târziu, în locurile iluminate de soarele matinal al poienelor sau a marginii pădurii. În timpul zilei prinde și insectele din mijlocul pădurii. Seara se mută din nou în locurile iluminate de soarele vesperal. Părinții în timpul zilei hrănesc puii cu muște, tăuni, fluturi de zi, libelule (din familiile "Calopterygidae", "Coenagrionidae", "Gomphidae
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 109 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, terenuri arabile) ce aparține bioregiunii colinare a Transilvaniei, încadrată în regiunea geografică alpina aflată la poalele Munților Poiana Rusca (grupa montană ce aparține Carpaților Occidentali) și continentală a depresiunii Hunedoarei. Aceasta este constituită din două corpuri separate ce includ rezervațiile naturale: Dealul Colț și Dealul Zănoaga (78,40 ha) și Dealul Cetății Deva (30 ha). În arealul sitului
Dealul Cetății Deva (sit SCI) () [Corola-website/Science/331212_a_332541]
-
scitic din mormântul de la Comarna, vas grecesc attic descoperit la Frumușița, ceramică din siturile arheologice de la Stâncești, Cotnari, Băiceni, piese de harnașament de la Trușești. Civilizația geto-dacică din Moldova este reprezentată prin unelte, ceramică, obiecte de podoabă, statuete de lut de la Poiana și Piatra-Neamț, ceramică carpică din așezările de tip Scheia-Văleni și din necropolele de incinerație de tip Vârtișcoi-Poienești. Colecția mai include altare romane și cărămizi din castrul de la Barboși, inscripții funerare de la Isaccea (Noviodunum), obiecte de lut ars, bronz și sticlă
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România). Acesta se suprapune peste Geoparcul Dinozaurilor „Țară Hațegului” și include rezervațiile naturale: Paleofauna reptiliana Tuștea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaștină de la Peșteana, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fanatele cu narcise Nucșoara, Fanatele Pui și Peșteră Sura Mare. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști uscate, pajiști ameliorate, stepe, terenuri arabile) în Țară Hațegului, încadrată
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
în nordul României, pe teritoriile județelor Bistrița Năsăud și Suceava. Aria naturală se întinde în extremitatea estică a județului Bistrița Năsăud pe teritoriul administrativ al comunei Lunca Ilvei și în cea sud-vestică a județului Suceava, pe teritoriile comunelor Coșna și Poiana Stampei. Aceasta este străbătută de drumul județean DJ172D, care leagă Ilva Mare, Bistrița-Năsăud de Teșna, Suceava. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea abuzivă a fructelor de pădure și ciupercilor, cât și drumul județean (DJ172D) care străbate situl. În vecinătatea sitului se află biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Poiana Stampei (construcție secolul al XIX-lea, monument istoric) și Pasul Tihuța (trecătoare ce asigură legătura între Depresiunea Dornelor și Depresiunea colinară a Transilvaniei).
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
Centrală: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Elveția și sud-vestul Asiei: Liban, Siria, Turcia. În România se întâlnește în regiunile sudice pe un areal restrâns la pădurile de deal și câmpie, de-a lungul văii Mureșului, de la Lipova până la Gura Arieșului, Munții Poiana Ruscă, Banat de-a lungul Dunării, Platoul Mehedințiului, Defileul Oltului, Teleajen, Buzău, Dobrogea. ul este o specie termofilă și intră în compoziția șleaurilor; arborete pure realizează numai în pădurile degradate. Crește spontan în pădurile de stejar până în etajul fagului, pe
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
Microtus", în Nearctic șoarecele de câmp ("Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are loc mai mult noaptea, dar uneori și ziua sau la răsărit, atunci când prada este mai activă. Zboară la altitudini foarte mici și atacă prada cu ghearele. Asupra aceleiași lunci sau poieni pot vâna simultan mai mulți ciufi. Prada o constituie în mare rozătoarele, dar și alte mamifere mici, precum veverițele, șobolanii, liliecii, cârtițele. Atacă și păsări mici, mai ales atunci când se află în apropierea litoralului. Pentru a completa dieta, ciuful de
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
a născut la Brad în 18 Febriarie 1965 fiind primul copil într-o familie de constructori, mama, Doina din comuna Blăjeni, binecunoscută așezare din nordul județului Hunedoara, iar tatăl, Ștefan venit la Brad că zidar constructor din sudul Olteniei, comuna Poiana Mare, Județul Dolj. În 1968 se naște Mihaela Carmen sora lui Florin Cazacu. Începe studiile elementare în anul 1971 la Școala generală din Orașul Nou Brad și tot aici, la Brad, continuă din 1979, liceul "Avram Iancu", pe care l-
Florin Cazacu () [Corola-website/Science/335086_a_336415]
-
Pascu. În patrimoniul ei se păstrează și o Evanghelie tipărită la Sibiu, în anul 1859, de mitropolitul Ardealului Andrei Șaguna. În data de miercuri 18 februarie 2015, în jurul orei 9.40, pompierii au fost sesizați că biserica de lemn din Poiana Stampei arde mocnit pe interior. Incendiul a fost produs de un scurtcircuit la instalația de alimentare a unui calorifer electric, lăsat sub tensiune în altarul bisericii. Incendiul a distrus interiorul bisericii și bunurile de patrimoniu. În puținul timp avut la
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
În Rovinari cea mai cunoscută bandă de lăutari a fost cea condusă de vioristul Nae Burlan-Pătatu (n. 1919 - d. ?), originar din Poiana. Taraful acesta se compunea din solista și chitarista Ilinca Burlan (n. 1920 - d. ?), vioristul Constantin Burlan (n. 1888 - d. ?), bracistul Ion Burlan și basistul Dumitru Burlan. În 1938 au fost descoperiți de Constantin Brăioiu, în timpul unor cercetări monografice. Maniera interpretativă
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
de poezie. Îi doresc tutun parfumat în pipa sculptată din lemn de cireș și să dea Dumnezeu să aibă revelația pe care o au veritabilii degustători de vinuri atunci când li se toarnă în căni licori din podgoriile străvechi, milenare, de la Poiana Mare, de pe Valea Dunării, din Dolj.” Ion Floricel Craiova, iulie 2002 “Artistul este unul din cei mai apreciați creatori plastici din România, datorită originalității lucrărilor sale. Atinge, cu harul, noi deschideri interioare, zone aproape inaccesibile omului neinițiat. Convingător prin talent
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
în tranziție, pajiști naturale, pășuni și stepe) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a munților Gutâi - (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a "Depresiunii Baia Mare". Acesta include rezervațiile naturale: Cheile Tătarului, Mlaștina Poiana Brazilor, Mlaștina Iezerul Mare și Tăul lui Dumitru. Aria naturală dispune de șapte habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Pajiști cu "Molinia" pe soluri
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
proprietarul de atunci al castelului, după modelul parcurilor de stil englez existente în Ungaria la Tata, Kismarton, Alcsút, Fót. Prima atestare documentară a grădinii se datează din 1827. Pe harta militară întocmită în 1842 se văd bine conturul grădinii, aleele, poienile, grupurile de arbori și lacul. După mai mulți proprietari, în 1871 moșia fost cumpărată de către contele Sándor Vigyázó. El l-a însărcinat pe Vilmos Jámbor - cunoscut după lucrările de arhitectură peisagistică - cu reproiectarea grădinii. Lucrările au început în primăvara anului
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
și obiecte necesare unor meșteșuguri conexe viticulturii, cum ar fi dogăritul sau olăritul (ceramică smălțuită și nesmălțuită, neagră sau roșie). Vizitatorii pot vedea și reconstituirea unui butnării și a unui atelier de olar dar și obiecte de ceramică neagră de la Poiana Deleni - Iași ce a păstrat multă vreme tradiția preistorică a ceramicii negre din Latene-ul dacic. Acest muzeu, unic ca tematică în Moldova, organizează constant diverse activități și manifestări.
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de păduri, în zone cu iarba unde de obicei pasc ierbivori, dar de asemenea prin poieni de conifere, mai rar în păduri pe langă pini, brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
prin activitatea studenților geografi de la Universitatea din Moscova. Relieful rezervației este muntos. Piscurile sale sunt erodate, de o înălțime redusă și acoperite cu păduri, precum Muntele Massime, popular printre excursioniști. Versanții sudici sunt acoperiți cu păduri, precum și cu silvostepă, având poieni cu diferite ierburi. Fiecare zonă a rezervației are particularitățile sale. Rezervația este situată la capătul sudic al ecoregiunii "Tundra și pădurile montane din munții Ural", care este o zonă de întâlnire între zonele de vegetație din Europa și din Asia
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
decedat din cauze similare pe parcursul anului 2003. Directoarea Florina Pesa a fost demisă de fostul ministru al Sănătății, Ovidiu Brânzan, după vizita acestuia la spital. În iunie 2005, Eugen Nicolăescu, ministrul culturii de atunci, a anunțat închiderea spitalul de psihiatrie Poiana Mare. A fost deschisă o anchetă, dar în anul 2005, procurorul desemnat, Ilie Botoș, a decis să închidă ancheta. La puțin timp după, Amnesty International saluta inițiativa procurorilor de a o relua, dar ancheta nu s-a terminat nici în
Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare () [Corola-website/Science/332578_a_333907]
-
dar ancheta nu s-a terminat nici în 2010. În decembrie 2009, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) și Interights au înaintat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg o plângere în numele a cinci pacienți decedați la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, în perioada ianuarie-februarie 2004. Pe 17 iulie 2014, CEDO a condamnat România în cazul tânărului de 19 ani, Valentin Câmpeanu, care a murit în 2004 la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare. CEDO a stabilit ca statul să plătească 10
Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare () [Corola-website/Science/332578_a_333907]
-
în numele a cinci pacienți decedați la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, în perioada ianuarie-februarie 2004. Pe 17 iulie 2014, CEDO a condamnat România în cazul tânărului de 19 ani, Valentin Câmpeanu, care a murit în 2004 la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare. CEDO a stabilit ca statul să plătească 10.000 de euro către Centrul de Resurse Juridice și 25.000 de euro către organizația Interights.
Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare () [Corola-website/Science/332578_a_333907]
-
construită „în vremuri necunoscute", „sub pădurea crăiască" (acum Sub Pădure). Urmare a unor săpături, au fost găsite acolo un disc, o stea și scânduri de sicrie. O nouă biserică, din lemn de gorun, a fost construită între 1766-1768 pe „Gruiețele Poienilor", loc aflat la marginea satului (acum „După Grădini"). A fost folosită până în 1913. În 1930 a fost dăruită ortodocșilor din Pădureni (Țop). Icoanele împărătești din fosta biserică de „după grădini" (Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae) au rămas
Biserica de lemn din Pădureni (comuna Mintiu Gherlii) () [Corola-website/Science/332660_a_333989]
-
loc la 29 iunie 1925. La 27 ianuarie 1924 s-a înființat la Sinaia, Secția Alpină a Bucegilor a Hanului Drumeților, activitatea desfășurându-se asupra zonei din Masivul Bucegi și Gârbova până în Valea Doftanei în jurul localităților Comarnic, Secăria, Teșila, Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni, Azuga și Predeal. În anul 1925 se termină realizarea elementelor la „Casa Omul” (actuala Cabana Omu) numită la început „Casa Zorilor”, lucrare care este preluată în același an de Turing Clubul României. Numărul membrilor Hanului Drumeților a ajuns
Societatea „Hanul Drumeților” () [Corola-website/Science/332824_a_334153]
-
Cheile Vălișoarei, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Turzii, Cheile Turenilor, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Cheile Văii Cetii, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpină a laturii sudice a Munților Apuseni, grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor; și cea continentală a
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]