9,288 matches
-
nou mod de a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit la filosofie, de la non-rațional la rațional, este exprimată succint de W. Nestle: Mythos și logos, cu acești termeni noi denumim cei doi poli Între care oscilează gândirea omului. Imaginația mitică și gândirea logică sunt opuse. Prima este imagistică și involuntară și creează forme pe baza inconștientului, În timp ce a doua este conceptuală și intențională, analizează și sintetizează cu mijloacele gândirii conștiente (apud G. Most
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la existența unor puteri și acțiuni supranaturale. Primele două elemente sunt analoage proceselor de gândire specifice științei. Al treilea factor, care produce ruptura Între magie și știință, provine din sfera gândirii religioase. Această configurație conduce la poziționarea magiei Între doi poli: știința, ca bază teoretică a tehnicilor de schimbare a universului Înconjurător, și religia, ca formă pasivă de solicitare a unei schimbări, prin invocarea ajutorului divin: „Magia este un concept polarizat. Din perspectiva religiei este malignă, din aceea a științei este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
funcționează ca un text (comunică ceva) și ca un protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă o sinteză a acestor interpretări, vorbește despre „riturile de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă o sinteză a acestor interpretări, vorbește despre „riturile de schimb și comuniune”, a căror dinamică are la un pol „ofrandele directe” (rugăciuni, ofrande simple) și la celălalt pol „sacrificiul”, rit În care, de obicei, „un animal este omorât, iar o parte din el sau Întregul trup este prezentat divinităților, ca o ofrandă dată În schimbul a ceea ce zeii vor să dăruiască. Partea rămasă din carne poate să fie consumată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sistem confesional. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că rugăciunile pot avea scopuri diferite: ele pot să implice o rugăminte, o mulțumire pentru protecția deja acordată, o invocare a divinității, o confesare a unor fapte, o penitență sau, la celălalt pol, un blestem (R. Abersman, 2003, vol. XI, p. 590; R. Firth, 1996, pp. 169-170; E. Rothgery, 2004, p. 336). Pornind de la aceste caracteristici, R. Foster (1992) identifică trei mari tipuri de rugăciuni: a) „către sine” (inward), care pun accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între un A și un B. Această alteritate reprezintă o necesitate conceptuală, anterioară necesității actului ritual. Ritul se referă deci la o relație prestabilită, ierarhizată și În mod unilateral antagonică. El Își propune să limiteze efectele negative care emană din polul superior și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În A. Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și, poate, mai important, pe lângă pelerinajele clasice, legate de religiile constituite, au apărut numeroase pelerinaje (aparent) laice, către centre consacrate fie de un eveniment istoric semnificativ, fie de o personalitate politică sau artistică, fie de exotismul unui anumit loc. La polul cel mai Îndepărtat al acestei mișcări de laicizare s-ar situa turismul, interpretat de unii antropologi drept o continuare și un substitut laic și comercial al pelerinajului canonic. Această viziune duce Însă la totala dizolvare a notelor specifice ale pelerinajului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cunoștințe despre lumea reală, facilitând accesul la nivelul luminosului, al visului și al tabuului. Ele conferă societății o imagine negativă despre sine: colapsul structurii sociale, pentru o perioadă limitată de timp, Întărește conștiința (despre rostul - n. M.C.) structurii violate. La polul celălalt se află cercetătorii care văd În carnaval un sistem construit prin proceduri de ritualizare, prin care acțiuni și obiecte ale vieții de zi cu zi sunt recombinate și resemnificate. Cea mai elocventă analiză este cea elaborată de Roberto Da
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 365) Își Încep analiza cu o Întrebare simplă și gravă: „Există oare charivari?”. Interogația și neîncrederea În valoarea conceptuală a acestui termen se explică prin „plasticitatea extemă” (p. 367) a riturilor etichetate cu acest nume, care au la un pol un ansamblu de manifestări zgomotoase, hilare, licențioase, asociate ceremoniilor matrimoniale, și la celălalt pol un sistem de exprimare a oprobiului public și de sancționare a persoanelor care au Încălcat anumite norme sau și-au manifestat nemulțumirea și revolta față de o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Interogația și neîncrederea În valoarea conceptuală a acestui termen se explică prin „plasticitatea extemă” (p. 367) a riturilor etichetate cu acest nume, care au la un pol un ansamblu de manifestări zgomotoase, hilare, licențioase, asociate ceremoniilor matrimoniale, și la celălalt pol un sistem de exprimare a oprobiului public și de sancționare a persoanelor care au Încălcat anumite norme sau și-au manifestat nemulțumirea și revolta față de o anumită autoritate. Atestat mai ales În Europa (În epoca antică și medievală, cu „relicve
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Deși sărbătorile politice și comemorările sunt strâns legate (sărbătorile politice includ referirea la un moment fondator, evocat sau chiar În Întregime comemorat), din rațiuni didactice le vom aborda separat. Sărbătorile politicetc "Sărbătorile politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând controlul, etalarea puterii și solemnitatea, și cel al sărbătorescului, implicând libertatea, etalarea emancipării și ireverența. Prima dimensiune este subliniată de ideea de celebrare. Aceasta presupune ...un eveniment solemn, ocazional sau periodic, având ca scop să onoreze
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru atingerea următoarelor scopuri: „autopromovarea și legitimarea unor interese specifice cu ajutorul unor rituri patriotice, militare sau istorice; legitimarea sau contestarea puterii; luarea În derâdere a instituțiilor și a politicii și afirmarea celor inferiori sau excluși”. În felul acesta, la un pol avem manifestările ce afirmă legitimitatea unui grup social de a-și prezenta viziunea despre ordinea socială drept unica „naturală”, iar la celălalt pol manifestările care prezintă viziuni alternative asupra organizării sociale și politice ale unui grup ce contestă legitimitatea Puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
derâdere a instituțiilor și a politicii și afirmarea celor inferiori sau excluși”. În felul acesta, la un pol avem manifestările ce afirmă legitimitatea unui grup social de a-și prezenta viziunea despre ordinea socială drept unica „naturală”, iar la celălalt pol manifestările care prezintă viziuni alternative asupra organizării sociale și politice ale unui grup ce contestă legitimitatea Puterii. Un exemplu de paradă care afirmă unitatea și legitimitatea unei comunități este „Orange Parade” (Marșul Ordinului de Orania) din Belfast, când membrii Instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
populară, Ziua lui Guy Fawkes. (Textul de față reproduce sintetic descrierea din P. Shaw, 1981, pp. 200-205.) De-a lungul mai multor secole, prin diferite combinații ale unor operatori ceremoniali (procesiunea, măștile, Încoronarea, confruntarea, pedeapsa simbolică), care au circulat Între polul solemnității și cel al derizoriului, ele au configurat mai multe constructe rituale cu semnificații structural constante și conjunctural extrem de variate. Măștile au putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale unor operatori ceremoniali (procesiunea, măștile, Încoronarea, confruntarea, pedeapsa simbolică), care au circulat Între polul solemnității și cel al derizoriului, ele au configurat mai multe constructe rituale cu semnificații structural constante și conjunctural extrem de variate. Măștile au putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic; la polul degradator, ele au funcționat ca efigii ale personalităților politice sau religioase contestate sau ale entităților (regalitatea, imperiul englez, catolicismul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au configurat mai multe constructe rituale cu semnificații structural constante și conjunctural extrem de variate. Măștile au putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic; la polul degradator, ele au funcționat ca efigii ale personalităților politice sau religioase contestate sau ale entităților (regalitatea, imperiul englez, catolicismul) care trebuiau delegitimate. Procesiunea a putut avea un caracter celebratoriu, marcând comemorarea unor momente cu semnificație religioasă sau politică, sau unul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1983; A. Ionescu, 1978; A. Olteanu, 1998; I. Taloș, 1978, 1997 ș.a.). Cercetătorii care au văzut În mit și mitologie realități culturale de sine stătătoare (și nu epifenomene ale genurilor folclorice) diferă sensibil În ceea ce privește plasarea lor În istorie: la un pol se află protocroniștii Înfocați precum N. Brânda, Nicolae Densusianu, Iosif Constantin Drăgan, Ion Ghinoiu, Andrei Oișteanu, Romulus Vulcănescu, care susțin că mitologia română, considerată o expresie a unei mitologii proto-tracice, tracice sau măcar dacice, este anterioară (și chiar constituie originea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ion Ghinoiu, Andrei Oișteanu, Romulus Vulcănescu, care susțin că mitologia română, considerată o expresie a unei mitologii proto-tracice, tracice sau măcar dacice, este anterioară (și chiar constituie originea) celorlalte mitologii europene și la fel de bogată și complexă precum acestea. La celălalt pol, alte interpretări, mai puțin radicale, axate pe un simț mai acut al circumstanțelor și schimbărilor culturale, cum sunt cele conținute În cercetările lui O. Buhociu, P. Caraman, M. Coman, M. Eliade, I. Evseev, T. Herseni sau I. Taloș invocă existența
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spre anod (migrare anodică), pe când într-o soluție acidă, aminoacizii sub formă de cationi vor migra spre catod (migrare catodică). Sub formă de amfiioni, aminoacizii nu vor migra într un câmp electric, fiind atrași în mod egal spre cei doi poli. Aceste proprietăți stau la baza separării electroforetice a aminoacizilor,deci și a proteinelor, pe baza vitezelor diferite de migrare a acestora în câmpul electric. 4.1.4. Proprietăți chimice ale aminoacizilor Aminoacizii (aa) prezintă reacții chimice pentru grupările funcționale COOH
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a migra într-un câmp electric. Această proprietatea se numește electroforeză și stă la baza metodei electroforetice de separare a proteinelor dintr-un amestec pe baza vitezelor diferite de migrare a acestora în câmpul electric. Migrarea proteinelor spre cei 2 poli ai câmpului electric este în funcție de pH-ul soluției tampon care influențează mult gradul de ionizare. Într-o soluție bazică, proteinele încărcate sub formă de anioni vor migra spre anod (migrarea anodică), pe când într-o soluție acidă se încarcă pozitiv și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
lumineze atât acel teritoriu temporal și valoric din câmpul literaturii noastre, cât și cristalizările comicului și ale absurdului identificate aici. Astfel încât, următoarea verigă din lanțul interogațiilor vizează, în mod firesc, esența noțiunii de caragialism, noțiune axială, întrucât relaționează cei doi poli ai analizei (comicul și absurdul, pe de o parte și literatura românească, pe de alta), în încercarea de configurare a moștenirii literare caragialiene. Clarificarea obiectivului impune apoi și răspunsul la cea de-a treia întrebare, răspuns care se constituie în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obiectivități care, paradoxal, amplifică virulența criticii implicate, pentru că "prin indiferență impinsă până la impasibilitate, verosimilitatea crește"32, după aprecierea lui E. Lovinescu dintr-un studiu în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu asupra satirei lui Caragiale"33. La polul opus, al atitudinii refractare explicite, redate cu vervă pamfletară, se disting dintr-o lungă suită de reprezentări, cu fundament politic în special, diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o mică sumă a absurdităților lingistice"114 sau în farsa tragică Scaunele, unde "nu există comunicare pentru că nu există cui să i se comunice, nici ce să comunice, nici cine să comunice"115. Realizarea comunicării implică transmiterea unui mesaj dinspre polul emițător către cel receptor și este condiționată de starea de luciditate a vorbitorilor, de capacitatea lor de a raționa, ca și de consensul acestora în ceea ce privește observarea unui cod de norme specifice, cu rolul de a înlesni transferul informației. Prezumția de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a comediei umane prin opoziția între personaje negative și pozitive. Astfel, lui Mirea, tipul amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei bătrâne Caliopi Zaharescu îi corespunde la celălalt pol, blajina doamnă Săraru, demnă în suferința de o viață și înnobilată tragic de gestul sinuciderii preferate în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
operei caragialiene au subliniat că gesturile, replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]