9,456 matches
-
congestie pulmonară ca urmare a faptului că soția sa îl lua pe la tot felul de evenimente în aer liber. Medicul consultat de familie dezvăluie faptul că prințul este bolnav de tuberculoză și recomandă internarea lui în sanatoriul de la Leysins (Elveția). Prințesa refuză, invocând cheltuielile prea mari, dar se folosește de boala acestuia pentru a invita acasă tot mai mulți musafiri din lumea bună care să-l viziteze pe bolnav, sperând să obțină astfel o invitație la concert. Ocazia de a pătrunde
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
acțiuni ale romanului. Personajele primelor două romane sunt în mare parte comune, dar în cel de-al doilea roman soții Hallipa (Doru și Lenora) nu apar decât la final (la înmormântarea Siei); sunt adăugate aici alte două personaje: Sia și prințesa Ada Razu, care nu apăruseră în primul roman. Autoarea preia descrierea acțiunii, prezentând în paralel mai multe întâmplări ce se desfășoară în diferite familii și care sunt unite între ele atât prin combinațiile mondene generate de concertul din muzică de
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
cât și prin vizitele personajului Lică Trubadurul. Scrierea succesivă a romanului sub influența reflecțiilor critice ale membrilor cenaclului „Sburătorul” a determinat o lipsă de unitate a textului epic, existând trei acțiuni diferite (concertul din muzică de Bach, relația adulteră a prințesei Ada cu Lică Trubadurul și sfârșitul tragic al Siei, victimă a unor părinți denaturați). Raporturile umane dintre personajele romanului sunt marcate de interese și de calcule riguroase, iar un rol important îl dobândește căsnicia. Fără a avea cinismul lui Bel-Ami
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
personajul lui Guy de Maupassant), principalele personaje au înțeles că parvenirea prin femei este mai rapidă și mai puțin costisitoare. Întâlnit din întâmplare, Lică Trubadurul devine tot mai ambițios să urce pe scara socială și acceptă să fie întreținut de prințesa Ada Razu; în lipsa acelei întâlniri providențiale este greu de știut dacă personajul ar fi putut să-și depășească ambițiile mărunte. Prințesa Ada Razu a intrat într-o familie princiară prin căsătoria cu prințul Maxențiu, dar ea este privită ca o
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
din întâmplare, Lică Trubadurul devine tot mai ambițios să urce pe scara socială și acceptă să fie întreținut de prințesa Ada Razu; în lipsa acelei întâlniri providențiale este greu de știut dacă personajul ar fi putut să-și depășească ambițiile mărunte. Prințesa Ada Razu a intrat într-o familie princiară prin căsătoria cu prințul Maxențiu, dar ea este privită ca o parvenită și nu are parte de o poziție solidă în societate. Relația extraconjugală cu un simplu maestru dresor, fie și înrudit
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
acest motiv relațiile sale cu familia sa se răcesc, iar sora sa Lenora „îl trata ca pe câinii bărbatului ei”. Aventurier și vagabond, el are succes mare la femei, dar nu reușește să avanseze pe scara socială până la întâlnirea cu prințesa Ada Razu. Angajat ca profesor de echitație al acesteia, obraznicul Lică devine repede amant al prințesei. Încercările Adei Razu de a-l transforma într-un gentleman se lovesc inițial de instinctul de autoconservare al lui Lică, stânjenit de somptuozitatea spațiului
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
pe câinii bărbatului ei”. Aventurier și vagabond, el are succes mare la femei, dar nu reușește să avanseze pe scara socială până la întâlnirea cu prințesa Ada Razu. Angajat ca profesor de echitație al acesteia, obraznicul Lică devine repede amant al prințesei. Încercările Adei Razu de a-l transforma într-un gentleman se lovesc inițial de instinctul de autoconservare al lui Lică, stânjenit de somptuozitatea spațiului burghez și de comportamentul prea riguros care i se impune. Înțelegând avantajele ascensiunii sociale, Lică devine
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Călin Căliman îl considera „un exercițiu de stil incitant și convingător”. Rolurile principale au fost interpretate de Fory Etterle (doctorul Rim), Irina Petrescu (Elena Drăgănescu-Hallipa), Ovidiu Iuliu Moldovan (Lică Petrescu), Ica Matache (Lina Rim), Dana Comnea (Mini), Carmen Maria Strujac (prințesa Maxențiu), Cornel Coman (Drăgănescu-Hallipa), Mihaela Gagiu (Sia), Dorin Varga (Paul Marcian), Ioana Ciomârtan (baba), Ada D’Albon Azimioară (Nory), Radu Ionescu (prințul Maxențiu), Ovidiu Schumacher (Vladici/Vardali) și Liane Birenberg (Mika-Lé). Filmul a fost produs de Televiziunea Română - Redacția emisiunilor culturale
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
serviciul diplomatic. Din această perioadă datează prietenia cu contele Carlo Sforza, împreună cu care se va opune ulterior ingerințelor regimului fascist în diplomația italiană. El a căsătorit pentru prima dată la Pegli, în 1899 cu Sofia Giustiniani, fiica prințului Alexandru și prințesei Maria Giustiniani, si a doua oară, la Sân Sebastián, în 1922, cu Cecilia Giustiniani, sora Sofiei. Moare la Romă la 7 august 1958. Primul său post a fost la ambasada din Viena (1896), pe atunci condusă de Constantino Nigra. În
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
Catolică și ca Sfânta Mare Muceniță Ecaterina în Biserica Ortodoxă, este, conform tradiției, o sfântă creștină și fecioară, care a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea în timpul împăratului roman Maxentius (306-312). Potrivit hagiografiei ei, ea a fost o prințesă și o studentă remarcabilă, care a devenit creștină în jurul vârstei de 14 ani, și a convertit sute de oameni la creștinism. A fost martirizată în jurul vârstei de 18 ani. La peste 1.100 de ani de la martiriul său, Ioana d
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
200 de oameni au venit să o vadă, inclusiv soția lui Maxentius, ; toți s-au convertit la creștinism și, ulterior, au fost martirizați. După eșecul suferit de împăratul Maxentius asupra Ecaterinei prin intermediul torturii, el a încercat să o câștige pe prințesă propunându-i căsătoria. Sfânta a refuzat, declarând că soțul ei este Isus Hristos, căruia ea și-a consacrat virginitatea. Furios, împăratul a condamnat-o la moarte prin tragere pe o roată cu țepi, dar, la atingerea ei, roata s-a spulberat
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
Wilhelmina von Hessen-Kassel (25 februarie 1726 - 8 octombrie 1808) a fost prințesă prusacă, căsătorită cu Prințul Henric al Prusiei. Wilhelmina a fost fiica prințului Maximilian de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Friederike Charlotte de Hesse-Darmstadt. Wilhelmina a fot nepoata Landgrafului Wilhelm al VIII-lea de Hesse-Kassel și a regelui Frederic I al
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
cu Henric, despre care s-a spus că acorda mai multă atenție preietenilor bărbați decât ei. Cuplul s-a separat în 1766 după o presupusă aventură a Wilhelminei. După separare, ea a locuit la palatul Unter den Linden din Berlin. Prințesa suedeză Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp a descris-o la momentul vizitei ei în 1798: Era o doamnă înaltă și frumoasă, cu o figură bine păstrată, deși foarte subțire, și puteți vedea în continuare remarcabila ei frumusețe din tinerețea ei
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
exprimat, și membrii curții regale fie că i-au urmat sau au părăsit capitala pentru moșiile lor de la țară, Wilhelmina a rămas cu Prințul Augustus Ferdinand al Prusiei și soția acestuia, Elisabeth Louise de Brandenburg-Schwedt din cauza "vârstei lor înaintate", precum și Prințesa Augusta a Prusiei, care era însărcinată în acel moment.
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
care granița Tirolului s-a mutat până la un kilometru de sudul satului. În anul 1633, Tirolul a obținut dreptul pentru construcția unui baraj de apărare pe pasul Scharnitz împotriva avansului suedezilor pe timpul Războiului de Treizeci de Ani, numit în cinstea prințesei Claudia de Medici "Porta Claudia". Resturile fortificații pot fi văzute și astăzi. Prin tratatul de la 29 octombrie 1656, bucata de teritoriu din împrejurarea de Scharnitz inclusiv zonei Porții Claudia a fost schimbată cu una în jurul muntelui "Kienleithenkopf" și a moșii
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
masculină a împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei. Maria Vladimirovna s-a născut la Madrid. A fost singurul copil al Marelui Duce Vladimir Kirillovici al Rusiei, șeful Casei Imperiale a Rusiei, și a Leonidei Georgievna, Mare Ducesă a Rusiei|Prințesei Leonida, care aparținea nobilimii georgiene-poloneze. Bunicii paterni au fost Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei și Marea Ducesă Victoria Fiodorovna (sora reginei Maria a României). Nașul ei a fost Prințul Nicolae al României iar nașa, regina Ioana a Bulgariei. Maria
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
această șaradă". În 1911 când un membru al familiei din partea maternă a Mariei Vladimirovna, Prințul Constantin Alexandrovici Bagration-Mukhranski (care aparțiea Casei de Bagration care a domnit în Georgia până la anexarea de către Imperiul Rus în anii 1800) s-a căsătorit cu Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei în 1911, Nicolae al II-lea i-a cerut ei să renunțe la repturile asupra tronului imperial. În urma descoperirii rămășițelor împăratului Nicolae al II-lea, și cea mai mare parte a familiei sale, în 1991, Maria
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
bradului de Crăciun a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum", cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
bisericii, o delegație de locuitori ai comunei s-a deplasat de două ori la Viena. Pentru ca cererea să nu fie refuzată, ei s-ar fi folosit de prilejul fericit al căsătoriei prințului Rudolf al Austriei, fiul împăratului Franz Joseph, cu prințesa Stéphanie a Belgiei, în condițiile în care puterea austriacă, de sorginte catolică, nu privea cu ochi buni solicitările de ridicare de noi biserici ortodoxe pe teritoriul pe care îl stăpânea. Din păcate, căsătoria în cinstea căreia a fost ridicată biserica
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
ortodoxe pe teritoriul pe care îl stăpânea. Din păcate, căsătoria în cinstea căreia a fost ridicată biserica a avut un sfârșit tragic: prințul Rudolf, fire rebelă, s-a sinucis după câțiva ani, împreună cu amanta sa, la o partidă de vânătoare. Prințesa Stephanie i-a supraviețuit încă 56 de ani. Trei elemente aduceau valoare bisericii, în afara construcției în sine: catapeteasma și icoanele împărătești, lucrate de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi din Iacobeni, trei policandre din cristal oferite bisericii de regele Carol I al
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
Anni-Frid "Frida" Synni Lyngstad (n. 15 noiembrie 1945, Bjørkåsen, Norvegia), numele oficial "Anni-Frid Synni, Prințesă Reuss de Plauen", este o cântăreață de muzică pop și jazz suedeză. Născută în Norvegia dintr-o mamă norvegiancă și un tată german, a crescut în Suedia și a fost membră a formației ABBA între anii 1972 și 1982. Anni-Frid
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
originii ei burgheze, ducele o înnobilat-o cu puțin timp înainte de căsătoria lor, ca baroneasă von Heldburg, titlul cu care ea a fost de acum înainte cunoscută. În 1878 ea a fost prezentă la căsătoria fiului lui Georg, Bernhard, cu Prințesa Charlotte a Prusiei, sora mai mică a împăratului german Wilhelm al II-lea. Această căsătorie morganatica l-a maniat pe împăratului german Wilhelm al II-lea atât de mult încât din cauza aversiunii sale față de Helene a decis să nu viziteze
Ellen Franz () [Corola-website/Science/335323_a_336652]
-
pusă în joc este mult mai mare. Cordelia preia frâiele și, însoțită de Bothari, garda ei personală - Droushnakovi și unul dintre ofițerii lui Aral - Koudelka, pleacă într-o misiune sub acoperire pentru a salva replicatorul și pe mama lui Gregor, Prințesa Kareen. Grupul reușește să ajungă până în palat, dar acolo este capturat. Cordelia reușește să obțină cooperarea prințesei și, astfel, răstoarnă situația, reușind chiar să-l ucidă pe uzurpatorul Vordarian. Din păcate, Kareen este ucisă în încăierare. Grupul pleacă înapoi pe
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
Droushnakovi și unul dintre ofițerii lui Aral - Koudelka, pleacă într-o misiune sub acoperire pentru a salva replicatorul și pe mama lui Gregor, Prințesa Kareen. Grupul reușește să ajungă până în palat, dar acolo este capturat. Cordelia reușește să obțină cooperarea prințesei și, astfel, răstoarnă situația, reușind chiar să-l ucidă pe uzurpatorul Vordarian. Din păcate, Kareen este ucisă în încăierare. Grupul pleacă înapoi pe aceeași cale ascunsă pe care venise, ducând cu el replicatorul. Odată cu uciderea lui Vordarian, lovitura de stat
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
ani și era încă principesă de coroană. La cererea unchiului său, regele Carol I al României, principesa a organizat acolo ceaiuri pentru oaspeții pe care regele îi considera mai pretențioși. Printre care cei mai importanți oaspeți au fost surorile Mariei, prințesele Victoria Melita, Alexandra, Beatrice, fratele principesei, Alfred de Edinburgh, marii duci ai Rusiei Boris și Andrei, Ferdinand I al Bulgariei cu soția sa Maria-Louisa, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei și Sofia Chotek, Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul von Beck
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]