9,297 matches
-
în jurul cursurilor râurilor Nipru, Bugul de Sud, Nistru, Prut și Siret Împăratul Constantin al VII-lea relatează că la scurtă vreme după aceea, haganul hazarilor a trimis soli la „voievodul” Levedi, căruia i-a propus să îl recunoască drept „mare principe”. Levedi ar fi refuzat titlul, propunând în schimb recunoșterea ca mare principe a lui Álmos sau a fiului acestuia, Árpád. Haganul a fost de acord cu această propunere. Constantin al VII-lea afirmă că că liderii tribuirilor maghiare l-ar
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Constantin al VII-lea relatează că la scurtă vreme după aceea, haganul hazarilor a trimis soli la „voievodul” Levedi, căruia i-a propus să îl recunoască drept „mare principe”. Levedi ar fi refuzat titlul, propunând în schimb recunoșterea ca mare principe a lui Álmos sau a fiului acestuia, Árpád. Haganul a fost de acord cu această propunere. Constantin al VII-lea afirmă că că liderii tribuirilor maghiare l-ar fi preferat pe Árpád pentru noua demnitate, dar cercetătorii moderni consideră Álmos
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
a fiului acestuia, Árpád. Haganul a fost de acord cu această propunere. Constantin al VII-lea afirmă că că liderii tribuirilor maghiare l-ar fi preferat pe Árpád pentru noua demnitate, dar cercetătorii moderni consideră Álmos a fost primul mare principe al ungurilor ("megas Turkias arkhon" în De Administrando Imperio. Există și cercetători care pun la îndoială credibilitatea relatării împăratului bizantin și consideră că povestea este doar o justificare inventată de membrii familiei lui Arpad pentru modificarea regimului politic al federației
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
kende) și liderul administrativ și militar (gyula), împărțirea imitând practicile hazare. În Imperiul Hazar exista și o a trei a funcție, kündür - locțiitorul la comandă a liderului militar, și a sugerat faptul că acest post a fost oferit noului mare principe maghiar. În 860-861, soldații maghiari i-au atacat pe misionarii creștini Chiril și Metodiu, care doreaus să îl întâlnească pe haganul hazarilor, care se afla la Chersonesos. Federația "Hétmagyar" pare să se fi separat de Imperiul Hazar pe la anul 862
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
al Limburgului. El a pierdut însă acest titlu după ce a pierdut bătălia de la Worringen din 1288. În 1286, s-a recăsătorit cu Margareta de Flandra (n. 1272-d. 1331), fiică a lui Guy de Dampierre, conte de Flandra și văduvă a principele Alexandru al Scoției. Ei au avut cinci copii: Ruinat financiar după bătălia de la Worringen, Geldern a trecut sub influența socrului lui Reginald, contele de Flandra. După 1318, Reginald a fost înlocuit de fiul său, care l-a luat captiv în
Reginald I de Geldern () [Corola-website/Science/328687_a_330016]
-
familiei Perényi. În următoarele secole Volovețul adeseori trece de la un stat la altul, iar la începutul secolului al XVII-lea, este inclus în dominionul Muncaci. În 1625, Janos Balyndya comandatul garnizoanei castelului Muncaci donează așezarea lui Sándor Simo. În 1645, principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, care a luptat mult pentru extinderea posesiunile sale atașează și Volovețul la principat. Localitatea la acel moment era mică, trăind aici doar câteva zeci de familii. Principala ocupație a locuitorilor fiind creșterea animalelor. Războaiele
Volovăț, Ucraina () [Corola-website/Science/328727_a_330056]
-
Marion, David Bradley, care o ajutase pe mama sa în anii '80 la revizuirea manuscriselor originale care au format "The Fall of Atlantis". În anul 2.500 î.e.n., Tiriki - preoteasă a Luminii și a Zeiție-pământului Ni-Terat - și soțul ei, Micail - principe al statului atlant Atharrath - încearcă să scape cu viață din cataclismul care distruge Atlantida. Ei sunt nevoiți să se îmbarce pe două vase diferite, cu care pleacă spre Insulele Tin (Britania). Pe coasta britanică, cei doi ajung să acosteze la
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
pe aceste meleaguri, cultul Zeiței Mamă este mult mai puternic decât în Atlantida. Trăind în mijlocul indigenilor, ea și însoțitorii ei pun bazele unei noi religii, care îmbină cunoștințele atlante cu Credința Veche a poporului britanic. Micail și vărul său, Tjalan - principe al statului atlant Alkonath - încearcă să revitalizeze gloria pierdută a Atlantidei în locul în care s-au stabilit. Ei construiesc un cerc gigantic de pietre - care va fi cunoscut ulterior ca Stonehenge - a cărui putere incomensurabilă vor să o folosească pentru
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
un jurist român din Austro-Ungaria, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție Regală din Budapesta. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Georgiu și Iuliana-Ileana Mezei Câmpeanu de Szathmar. Tatăl său este descendent din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu-Mare, devenit prin maghiarizare, Mezei. A fost primul din familie care a revenit la numele original românesc
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
politic, doctor în drept, avocat, notar public, decan al Baroului Timiș și prefect al Județului Timiș-Torontal. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ion și Ana Cigăreanu. Mama sa a fost sora Protop. Nicolae-Portos Rațiu, stră-strănepot al Prepoz. Basiliu Rațiu și strănepot de văr al Dr. Ioan Rațiu. A fost căsătorit cu Ana Coman, decedată pe 2
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
doctor în științe tehnice, Profesor onorific al Universității Politehnica din Timișoara, frate al politicianului Ion Rațiu. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Augustin și Eugenia Rațiu de Nagylak (Noșlac), fratele deputatului Ion Rațiu, nepot al Protop. Nicolae Rațiu și strănepot pe linie maternă al lui Ion Codru-Drăgușanu, eroul și autorul „"Peregrinului transilvan"”. A studiat la Turda
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
fizician, doctor în Fizica Energiilor Înalte, Profesor al Universității din Chicago și al Universității din Dallas. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Victor și Silvia Sabău, nepot de frate al Protop. Coriolan-Nicolae Sabău. Străbunica sa, Maria, a fost sora Protop. Nicolae-Portos Rațiu. Prof. Dr. Mircea Sabău a urmat școala primară și liceul la Turda, apoi a
Mircea N. Sabău () [Corola-website/Science/328784_a_330113]
-
și membru al Marelui Sfat Național Român la 1 Decembrie 1918. Iuliu-Ioan Mezei Câmpeanu a fost descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ioan (fost judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta) și al Ecaterinei Mezei Câmpeanu de Szathmar (Satu Mare). Tatăl său era descendent pe linie paternă din vechea familie nobiliară Câmpeanu de
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
a familiei Rațiu (în grafie maghiară Rácz) din Transilvania medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea. Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu. Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte." În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16 Iulie 1585 de către principele Ștefan Bathory, regele Poloniei, pentru îndeplinirea cu succes a misiunii diplomatice la Sublima Poartă. Blazonul reprezintă deocamdată cea mai importantă sursă de informații referitoare la vechimea bisericii. Existența blazonului indică în mod cert faptul că biserica a fost construită după anul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
înseamnă că făceau parte din aceeași familie și probabil erau rude foarte apropiate,altfel Petru nu putea fi înmormântat în biserica ctitorită de către Mihail. Despre Mihail Rácz se știe că în anul 1563 era unul dintre locotenenții regelui Ungariei și principe al Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya și a participat la asediul cetății Suceava care s-a încheiat cu înlăturarea de pe tron a lui Despot Vodă, domnul Moldovei. Mihail Rácz a fost unul dintre comandanții destoinici aflați în subordinea lui Cristofor Hagymasi
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
amândoi au fost contemporani, cunoscuți, respectați și răsplătiți în epocă pentru serviciile și meritele lor diplomatice și militare. Petru Rácz I. a fost curtean ("familiaris"), la Curtea de la Viena a Împăratului Rudolf al II-lea, la Curtea lui Ștefan Báthory, principele Transilvaniei și rege al Poloniei și la Curtea lui Sigismund Báthory, principele Transilvaniei. Mihail Rácz II. a fost și el curtean la Curtea lui Ștefan Báthory și Sigismund Báthory. Prezența mormintelor, marcate cu lespezi de piatră, ale lui Petru Rácz
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
și meritele lor diplomatice și militare. Petru Rácz I. a fost curtean ("familiaris"), la Curtea de la Viena a Împăratului Rudolf al II-lea, la Curtea lui Ștefan Báthory, principele Transilvaniei și rege al Poloniei și la Curtea lui Sigismund Báthory, principele Transilvaniei. Mihail Rácz II. a fost și el curtean la Curtea lui Ștefan Báthory și Sigismund Báthory. Prezența mormintelor, marcate cu lespezi de piatră, ale lui Petru Rácz I. și domniței Zamfira, până în anul 2001 în interiorul bisericii din Teiuș, este
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
a României. Având inițial statutul de partener, după un an de probă - în 2010, firma devine "Furnizorul Oficial al Casei Regale" pentru o perioadă de trei ani. Acest titlu i-a fost reînnoit în 2013. Atât Regele Mihai cât și Principele Radu au purtat ținute create de Alexandru Ciucu în diverse ocazii oficiale, printre care nunta Prințului William cu Kate Middleton de la Londra si nunta Prințului Albert de Monaco . În anul anul 2013 Regele Simeon al Bulgariei și Principele Albert de
Alexandru Ciucu () [Corola-website/Science/329446_a_330775]
-
cât și Principele Radu au purtat ținute create de Alexandru Ciucu în diverse ocazii oficiale, printre care nunta Prințului William cu Kate Middleton de la Londra si nunta Prințului Albert de Monaco . În anul anul 2013 Regele Simeon al Bulgariei și Principele Albert de Monaco au devenit clienții designerului, iar în 2015 cuplul prezidențial din România.. Prima colecție de costume pentru bărbați semnată "Alexandru Ciucu" a fost cea lansată în anul 2009 și numită "Vanity.Him" , fiind la acel moment, în același
Alexandru Ciucu () [Corola-website/Science/329446_a_330775]
-
Familia boiereasca moldoveneasca, cunoscută de asemenea sub numele de Vasilco, își are rădăcinile - dupa istoricul militar Johann Svoboda, dar și din tradiția familiei - în Rusia, unde strămoșii ar fi fost rudă cu domnitorii Rusiei Kievene în 1097. Aici era menit principele orbit de Peremyšl și Terebovl Wassilko (și Vasil’ko, Wasilko) Rostislavič. Istoria familiei în Principatul Moldovei a început cu cea a satelor de pe valea superioară a Șiretului mai înainte de descălecat, cu un oarecare Pancu, așezat în acele locuri, vatra lui
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
în orașul Kolozsvar, azi Cluj, și că a urmat studii teologice, fără a se ști în mod clar în numele cărei religii, dar potrivit mai multor surse, cel mai probabil, doctrinei calvine. În anul 1691 a participat la războiul condus de principele maghiar Imre Thököly împotriva locuitorilor orașului Nemce, Slovacia. În vremea acestui masacru, İbrahim Müteferrika a devenit prizonierul unor soldați de razie și a fost adus la Istanbul, unde s-a convertit la islam pentru a putea fi eliberat, apoi a
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
al spahiilor, cel mai strălucit corp al cavaleriei otomane, cu o rentă zilnică de 29 de „accele”. Pe când se afla în această poziție, a dus la Viena scrisoarea sultanului cu privire la problema Morei, unde a avut ocazia să se întâlnească cu principele Savoieli Eugene. În anul 1716, a fost trimis la Belgrad ca traducător pentru maghiarii adunați împotriva locuitorilor orașului Nemce, pentru ca după semnarea [[Pacea de la Passarowitz|Păcii de la Passarowitz (2 iulie 1718), să fie ales tălmaciul principelui maghiar [[Francisc Rákóczi al
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
să se întâlnească cu principele Savoieli Eugene. În anul 1716, a fost trimis la Belgrad ca traducător pentru maghiarii adunați împotriva locuitorilor orașului Nemce, pentru ca după semnarea [[Pacea de la Passarowitz|Păcii de la Passarowitz (2 iulie 1718), să fie ales tălmaciul principelui maghiar [[Francisc Rákóczi al II-lea]], aflat pe atunci la Tekirdağ. Și-a desfășurat această activitate până în anul [[1735]] , anul morții principelui care, extrem de mulțumit de slujitorul său, înainte să moară i-a trimis o scrisoare [[mare vizir|marelui-vizir]] Ali
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
orașului Nemce, pentru ca după semnarea [[Pacea de la Passarowitz|Păcii de la Passarowitz (2 iulie 1718), să fie ales tălmaciul principelui maghiar [[Francisc Rákóczi al II-lea]], aflat pe atunci la Tekirdağ. Și-a desfășurat această activitate până în anul [[1735]] , anul morții principelui care, extrem de mulțumit de slujitorul său, înainte să moară i-a trimis o scrisoare [[mare vizir|marelui-vizir]] Ali Pașa, prin care își recomanda în mod expres „loialul tălmaci”. Müteferrika a deținut atribuții politice și după acest moment. În anul [[1737
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]