9,648 matches
-
că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă ai impresia c-ai asistat? Beavis Încetase să mai scrie. Tot privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână, se lipi de suportul chiuvetei, iar cu cealaltă mână Încercă să se spele pe dinți. Tremura atât de violent că Își răni o gingie; scoase din gură periuța Însângerată. O picătură Începea să se formeze pe capul sexului său, care era fierbinte, umflat, străbătut de furnicături cumplite. Una dintre fete, o brunetă zveltă, ieși de sub duș; luă un prosop și Își tamponă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sub numele Insula de Silicon. Cutremurul de 6,5 grade pe scara Richter care a avut loc pe 1 aprilie 2012 În Los Angeles s-a soldat cu urmări neașteptate. Nici o clădire nu s-a prăbușit, nimeni nu a fost rănit, Însă cele mai interesante lucruri s-au petrecut sub pământ. Jocul plăcilor tectonice a eliberat un imens zăcământ de materiale folosite În trecut la operațiile estetice, Îngropat la mare adâncime lângă albia râului Los Angeles, la mică distanță În aval
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rejudecat procesul și m-au găsit nevinovat. - Cîți ani ați făcut? - Am spus. Treisprece. - Ziceți-mi, cum e acolo? - Ca și-afară. Dacă te înveți. Tot oameni sînt și acolo. Primii doi ani trec mai greu. Pe urmă te obișnuiești. Rănit de brutalitatea existenței, mă retrăsesem din ce în ce mai mult în mine, acolo unde nu exista decît o lume cu reguli pe care mi le făceam eu singur. Nu acceptam nici o imixtiune. Întîmplător, Elvira a luat la gramatică o notă proastă. Cu promptitudine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și limba Annei, ling bine locul. În curând, din limita naturală a nașterii n‑o să mai rămână nici un rest de piele. Spații infinite se deschid, cu un soare rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba ca cineva să rănească aici pe‑un altul, atunci Anna și Rainer sunt aceia care‑o fac. Gata cu gerul sticlos de pe drumurile de țară, gata cu pantofii de duminică cu talpă subțire, care nu se potrivesc nici cu vremea, nici cu cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
legumelor. Mai nou și în artă se manifestă nebunia, se exprimă în arta bolnavilor psihic, iar în curând vor exista cu siguranță artiști care își vor provoca răni, aceștia vor fi cei mai moderni artiști din lume. Mergi, de exemplu, rănit pe stradă și îi prezinți domnului inspector de poliție aceste leziuni teribile ca pe o operă de artă, ăla nu înțelege nimic și prăpastia dintre el și artist, care e în același timp și propria operă de artă, crește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
făcută în casă, n‑are decât să ia cât vrea, că e destulă. Nu poți să‑mi cumperi dragostea, mamă. Mămica țâșnește pe loc în casă, se aruncă pe pat și urlă, într‑o criză de isterie, ca un animal rănit de moarte. Mai mulți oameni încearcă s‑o calmeze, dar nu reușesc, așa că un profesor de medicină dintre cei prezenți îi dă un medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru pian. Spre deosebire de lipsa de claritate a lui Brahms sau Mahler, limpezimea lui Haydn se ridică spre plafonul încăperii, în timp ce confuzia Annei rămâne jos și se instalează confortabil înăuntrul acestei fete. Confuziei îi urmează, în ordinea apariției, dorința de a răni, de‑a ucide, de‑a acapara totul. Și un sentiment pătrunzător și neplăcut în viscere, care spune Hans și se referă chiar la Hans. Dar el lipsește din ce în ce mai des și să sperăm că nu‑i cu Sophie, sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește nimeni care să‑și asume răspunderea pentru această poznă de școlar, care e deja mai mult decât o poznă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Clarei nu l-am surprins, cum s-a Întâmplat cu Leac, pe care l-am găsit Încălecând-o pe studenta la Drept sau Psihologie pe care mi-o prezentase, poate vă mai aduceți aminte, Într-o discotecă, la ștrand. Oarecum rănit În amorul propriu, m-am retras În grădină. Nu mai era aproape nimeni, doar doi prieteni de-ai lui Leac, foarte beți, și, Într-un colț, Laura-maseuza conversând cu Alexi, afro-americanul pus pe fapte mari. M-am dus spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
obrajii de mătase. Buzele palpitând continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de întrebare cu privire la: 1.zgârcenia lui Leo, 2.episodul cu profesorul sorbonard, pe care i-l povestise și ei. La primul punct, Cristina amintea de faimoasa poșetă roșie, în care fratele său ținea economiile casei, pe când erau copii. Mama lor, rănită în dragoste, își dregea luciditatea în mod sistematic cu țigări chinezești și vin pelin, provocându-și transa necesară intrării în contact cu spiritul bunicii ei, singurul capabil să-i aducă știri de pe celălalt tărâm referitoare la un tânăr care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu frunze și crengi rupte de furtună le umpluse ochi. Pe marginea drumului se mișcau sute de oameni, civili care se refugiau sau căutau de mâncare și adăpost În altă parte decât acolo unde se născuseră. Mulți dintre ei erau răniți, iar vocile copiilor se auzeau mai tare peste tot vacarmului și peste zgomotul motoarelor, ca niște țipete de care nu știai dacă sunt de durere sau bucurie. Râdeau sau plângeau acei copii care abia puteau fi văzuți din viteza, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
postav țărănesc, făcut În casă. Cel care Îl ține de subsuori și se află cu spatele În sensul de Înaintare, deci și cu spatele la copacul al cărui trunchi se vede În dreapta, are capul plecat și pare să-l privească atent pe rănit. Cel care-l susține de picioare privește undeva Înainte, peste capul plecat al tovarășului său, fără a ne da posibilitatea să ghicim ce anume privește. Este evident că celor doi le lipsește o targă ce le-ar ușura foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el ține, nu se știe de ce, mâna stângă ridicată. Nu-i putem vedea nici figura schimonosită de durere și nici felul bonetei sau căștii (dacă are). În al doilea rând, el ar fi putut s-o piardă când a fost rănit și e de bănuit că un om care tocmai a fost rănit nu mai este așa de preocupat de șapca lui pentru a o recupera și a și-o pune pe cap. În depărtare se ghicesc clădirile unui oraș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vedea nici figura schimonosită de durere și nici felul bonetei sau căștii (dacă are). În al doilea rând, el ar fi putut s-o piardă când a fost rănit și e de bănuit că un om care tocmai a fost rănit nu mai este așa de preocupat de șapca lui pentru a o recupera și a și-o pune pe cap. În depărtare se ghicesc clădirile unui oraș sau ale unui sat sau numai ruinele a ceea ce a fost un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dom’ sergent, mor, nu mai scap! Sergentul Îl ținea de mâini și Încerca să-l Încurajeze: — Nu mori, mă, vezi-ți de treabă, cum o să mori? — Ba da, ba da! Și sergentu’ iar: Nu mori, mă, Gheorghiță, nici nu ești rănit grav! Băiatu’ ăla, abia trecuse de 19 ani, dar În situația În care se afla părea un țânc de 14 ani speriat că și-a pierdut vacile și o să fie bătut măr de ta-su. Rana lui era la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de lângă noi se retrăsese și rămăsesem aproape Încercuiți. Eu eram tânăr, abia ieșisem din școala de ofițeri și, așa cum Învățasem, am reluat atacul imediat ce focul nostru de artilerie a fost prelungit. La vreo 80 de metri sub cotă am căzut rănit În două locuri, la picior și la umăr. Am stat acolo În ploaia rece, rănit și auzind din când În când gloanțele șuierând pe deasupra mea, până aproape de ora 4 după-amiaza. Singurul om care s-a gândit și a Îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mult și bătea Artileria de se cutremura pământul. sâmbătă și duminică nu s-a lucrat nimic din cauza bombardamentelor și a tirurilor de artilerie. abia luni s-a lucrat la tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri, cât unei spaime nelămurite. El nu este, și poate că nu va fi niciodată, un narator omniscient. Este și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cititor e un luptător, care trebuie să-și asume riscurile luptei; „adversarul” e, mai mereu, neașteptat (nu atât fiindcă o carte s-ar alege la întâmplare, cât, mai ales, din pricina conținutului insolit al oricărei scrieri originale): tu alegi câte-un rănit aleatoriu; cititul e în libertate / deplină; de carte trebuie să te apropii, indiferent de direcția din care vii, creator sau cititor, ca de un corp astral ( Citești cum ai culege, la restaurantul solar, un strop colorat de / ici, o steluță
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sunt, nici ce mă-ncearcă, singurul lucru cert, în tot acest periplu prin viață, fiind incertitudinea: Un gând uimit de „oare” și de „parcă” -, de a aduce gloria (Vorbe măiestre, declanșând ovații, / Când vanitatea pe artist îl paște), de a răni (vorba care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu fiecare treaptă -, în sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul rând de aspectele de vulgaritate sau de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe eroina să se refugieze în imaginar, într-o lume a idealului, în realitate, să se sustragă ființării și fenomenalității
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea nu mai poate face distincție între planuri, trăiește acut și visează, redimensionează lumea după propriile senzații. Pretextul o invadează, oricine și orice devine involuntar un pretext pentru a se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]