10,102 matches
-
Lucrurile s-ar complica, mai mult decât sigur, ca Întreaga problemă a dandysmului În zilele noastre, dacă am urmări cariera (total reciclată) a șepcilor, băștilor, chipielor, glugilor purtate cu dichis superior. Inutile dulci tc "Inutile dulci " Ne-ar plăcea să refacem cândva mica și aparent futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate cu dexteritate și grație, dând sens unei Întregi coregrafii. Cu nimic mai puțin interesantă ar fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu a uitat niciodată acest lucru. S-ar fi putut chiar ca fără prietenia ducesei de York, căreia Îi promisese să nu dezvăluie niciodată ceea ce știa despre viața intimă a Regentului, să-și fi scris memoriile și să-și fi refăcut astfel averea; căci editurile din Londra Îi propuseseră sume imense drept preț al indiscrețiilor sale. Această tăcere, foarte delicată de altfel (pe care ducesa l-a făcut să o păstreze sau a păstrat-o din proprie inițiativă), nu a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse ostentativ, așteptându-se ca bătrâna să-și deschidă palmele căuș spre a le primi. Cât ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este adesea atrasă de colții care se pregătesc s-o sfâșie. Poate că asta era explicația nebunei mele cutezanțe. Dar, pe moment, nu așa o văzusem. Mă mulțumisem să urmez, potrivit bunei mele chibzuințe, mersul evenimentelor, străduindu-mă să-mi refac viața pe acel petec de pământ de pe care nu mă simțeam încă surghiunit. Dar se cuvine să spun în ce mod. Barbă Roșie prospera văzând cu ochii, la fel și Harun în umbra lui. Atacul împotriva orașului Bougie dăduse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cum mai avea doar câteva zile până să nască, am fost nevoit s-o pun să jure că va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici un pix în mână, nici un document de completat pe masă. Nu exista nici un indiciu, de fapt, că nu dormise. Un truc pe care șeful îl învățase în armată, cu siguranță. — Domnule, am niște vești foarte importante. Experții spun că au refăcut în sfârșit nota lăsată de Shimon Guttman, au curățat-o de sânge și țesut uman și au adus-o la punctul în care poate fi descifrată. Laboratorul va trimite rezultatele în minutele următoare. — Cine mai știe lucrul ăsta? — Nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pezevenghi bătrân, era treaba terminată... (Privește în stradă.) Nu vă faceți probleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem noroc, domnule! (Îl îmbrățișează.) Și nu mai strigați așa, că mi se rupe inima... ARTUR (Refăcându-și ținuta.): Mulțumesc. Mă simt mai bine. GARDIANUL: Vedeți? Toate se rezolvă, toate se liniștesc până la urmă... ARTUR: Îmi pare rău numai... că va trebui să mă despart de tine... GARDIANUL: Am să vă țin capul între mâinile mele... până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și rămâne să asculte; BRUNO ascultă iluminat; bucata muzicală trebuie astfel aleasă încât să provoace iluminare; pe sunetele muzicii din groapă se aprind luminile în sală; scena e pustie, personajele au fost înghițite de sală.) ACTUL II Începutul actului doi reface atmosfera inițială; BRUNO și GRUBI stau pe marginea gropii și lucrează ceva în groapă; sunt încordați și atenți; au însă pe chip, spre deosebire de primul act, o lumină triumfătoare; în general în jurul lor e mai multă lumină și se pregătește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai liniștesc încep să se apropie din nou de groapă; GRUBI este primul care se ridică de pe locul unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în pumni.): Na! (VIZITATORUL se aplecă să bea iar GRUBI desface pumnii.) Hi-hi! Vino și ia! VIZITATORUL (Cu prestanța pierdută, umil și transparent.): B-b-boule! (Ceilalți pufnesc în râs.) MAJORDOMUL: N-are nimic, domnule. Puteți veni liniștit. VIZITATORUL (Încercând să-și refacă demnitatea.): Eu... Ridică un deget în sus și brusc îi revine glasul.) plec! MAJORDOMUL (Speriat.): Unde să plecați? BRUNO: Zău așa, n-are nici un sens. GRUBI: Ș-apoi nu v-am povestit încă primul act... VIZITATORUL: A-a-asta (Ridică degetul.) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
labirintic și circular, din care vreau să mă trezesc, dar n-o pot face decât parcurgând În sens invers succesiunea de vise și faptul se Întâmplă, dar extrem de lent, intru În panică fiindcă nu știu niciodată dacă voi reuși să refac Întreg traseul și să ajung să mă mai trezesc cu adevărat - ei, uite că există coșmaruri la fel de Îngrozitoare și În realitate, e suficientă o singură capcană a destinului pentru a fi copleșit de neputința evadării, a salvării, a izbăvirii... Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meu, drumul până la camera cu secrete mi s-a părut mai lung și mai Întortocheat decât prima oară. M-am rătăcit de câteva ori, În pofida faptului că nu Înaintam la nimereală: la fiecare bifurcație sau cotitură mă opream, Încercând să refac mental traiectoria din noaptea precedentă și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația locului pentru că, la maximum doi metri de mâna În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Plus că, oricum, nu acolo rămăseserăm. Mă aflam din nou În dilemă: să i-o spun, riscând să-l supăr ori, și mai rău, să-l rănesc, sau să mă abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul de bărbat care nu admite că ar fi bolnav, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
360 de nopți ale anului, iar cele 360 de cărămizi yajusmati celor 360 de zile (Satapatha Brahmaña, X, 5, IV, 10 și așa mai departe). Cu alte cuvinte, cu fiecare înălțare a unui altar al focului, nu numai că se reface Lumea, ci "se clădește Anul": Timpul este recreat, deci regenerat. Pe de altă parte, Anul este asimilat lui Prajapati, zeul cosmic; cu fiecare nou altar, Prajapati este înviat, adică sfințenia Lumii este întărită. Nu este vorba de Timpul profan, de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Prin urmare, întreaga devenire cosmică, precum și durata acestei lumi de creație și de corupție, care este lumea noastră, se vor dezvolta în cerc sau după o succesiune nesfârșită de cicluri în decursul cărora aceeași realitate se face, se desface, se reface, conform unei legi și unor alternative imuabile. Nu numai că aceeași cantitate de ființă se păstrează fără ca nimic să se piardă ori să se creeze, ci mai mult, unii gânditori de la sfârșitul Antichității - pitagoricieni, stoici, platonicieni - ajung să admită că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu sine instaurarea republicii. Pentru scurt timp, Brito Camacha, spiritul necruțător al revoluției, pare a lua conducerea mișcării. Dar în cele din urmă șeful suprem se dovedește a fi tot Afonso Costa în fruntea grupului sau democrat. Pentru a-și reface prestigiul, Jose Antonio de Almeida se hotărăște să încerce lovitura de stat, folosindu-se de violență. În primele zile ale lui octombrie 1910, împarte arme muncitorilor din organizația carbonară și înarmează lojile masonice. Regele Don Manuel II era așteptat la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moderatoare, cerând iertarea vechilor monarhiști și amnistierea prizonierilor din rândurile milițiilor lui Paiva Couceiro. Almeida își dă seama că numai o totală destindere politică, urmată de o activă propagandă republicană la sate și în micile orașe de provincie, ar putea reface unitatea națională. Dar partizanii săi, devotații săi apărători de ieri, îl învinuiesc de trădare. El, stăpânul necontestat al maselor populare, azi nu mai poate vorbi și e atacat de nenumărate ori de o mulțime înfuriată. Afonso Costa, mai radical și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui, e înlocuit, în august, cu altul sub președinția lui Antonio Granjo. Acest uriaș, puțin obez, de o forță herculeană, curajos și optimist mai făcuse parte din cabinetele republicane. Din scurta sa experiență ministerială învățase un lucru: că, pentru a reface unitatea țării, trebuie să se împace cu adversarii regimului. Și pentru că nu se putea împăca atât de repede cu monarhiștii, constituționaliștii și integraliștii, se apropie de Centrul Catolic, pe care republica îl persecutase după lichidare sidonismului. Astfel asistăm din nou
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reparat șoselele, edificiile și monumentele; s-au îmbunătățit porturile și s-au canalizat fluviile; s-au reconstruit digurile, zidurile și debarcaderele; s-au ameliorat liniile ferate, telegrafice și telefonice; s-au comandat sau s-au construit vapoare noi. S-a refăcut prestigiul Statului, s-a restabilit morala guvernului și a administrației, sa repus în spiritul funcției publice idealul de a servi colectivitatea, s-a reconstituit disciplina, s-au întărit legaturile de solidaritate afectivă și practică în lumea muncii și s-au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mustrat furioase pentru felul În care am relatat călătoria noastră la Biarritz (Începută În Capitolul 7) și bombardându-mă cu detalii precise, m-au convins că am greșit omițându-le („cu doici și mătuși“!). Ceea ce n-am reușit Încă să refac, din lipsa unor documente specifice, am preferat acum să elimin pentru a păstra adevărul general. Pe de altă parte, a ieșit la iveală și a fost inclusă În această versiune finală a cărții Vorbește, memorie o serie de fapte referitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bun cu țarul Alexandru al II-lea și cu bunicul meu, D.N. Nabokov și că „on ne parle pas de corde dans la maison du pendu“. De la Batovo, vechiul drum desfundat (pe care l-am străbătut cu Pușkin și Îl refăceam acum) se desfășura trei kilometri spre est, până la Rojestveno. Chiar Înainte de podul principal, puteai să cotești spre nord, În câmp deschis, spre moșia noastră, Vira, și spre cele două parcuri ale ei, aflate de ambele părți ale drumului, sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
apă - pete de cerneală apoteozate, ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile rotunjite, devenind niște pete fluide și evazive și acestea se uneau din nou pentru a reface terminalele nefinisate. M-am cufundat iarăși În ceața mea personală și când am ieșit din nou din ea, suportul corpului meu culcat era acum o bancă joasă din parc și umbrele vii, În care se afundase mâna mea, se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tramvaiul se desprinse din stație și începu să suie lent dealul, scrâșnind și fulgerând. Îl urmăream cum urcă greoi spre cimitirul din vârful dealului și îmi repetam că, într-adevăr, nu există altă întoarcere în timp decât prin poveste. A reface, iar și iar, întâmplări pe care, chiar dacă le-ai trăit, nici tu nu mai ești al lor, după cum nici ele nu mai înseamnă nimic altceva decât poveste. Aproape un text. M-am întors între petrecăreți și m-am așezat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o voluptate a nepăsării. Îi spun Nelei că mi s-a recomandat, în urmă cu douăzeci de ani, să scot sânge din mine. Că n-am vrut să o fac din teamă și pentru că știam că, oricum, globulele roșii se refac la loc. Deveneam dependent de scosul sângelui. Îmi spune că și ea „sângerează“. Se duce cam la o lună jumătate la Fundeni și-i scot un litru juma’ de sânge. Vorbește și ea absentă despre necazurile ei, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sa să fie atât de grozav. Eu ieșisem de sub un covor... Am întrebat-o pe vânzătoarea de ziare dacă într-adevăr este joi. Chiar joi era. Abia seara, venit acasă, am găsit sticla de alcool și, încetul cu încetul, am refăcut o parte din întâmplările acelei zile de luni. Oricum, cu un fel de ciudată satisfacție, îmi repet câteodată că am fost, două zile, scos din timp, din viață... Acum, când băutura se răzbună, pot privi cu detașare spre astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]