10,353 matches
-
frig. - Ashton strânge informații despre băieți. Nadine încă mă ținea de braț și continua să mă fixeze în timp ce dădea din cap. Da. Are un fișier pe computer și nu știe că am dat de el. Strânge informații despre băieți - Nadine respira adânc și înghițea aerul rapid - și face schimb de informații cu prieteni... - Chiar nu e treaba mea, Nadine. - Ba este, Bret. Și-ncă cum. - Cum așa, Nadine? Subit o uram pentru ceea ce-mi mărturisea și din nou am vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de pară. O nouă zi era pe cale de a începe și nu se admiteau nici un fel de abțineri. Vroiam să fiu binevenit în bucătărie. Vroiam să fac parte din familie și vroiam ca vocea mea să le sune neutru, însă respiram greu și o mână rece îmi apăsa pe inimă. Mi-am imaginat-o pe Sarah întrebând cum și-au căpătat florile nume și mi-al amintesc pe Robby cu fața împietrită arătându-i într-o noapte surorii lui o stea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușa am observat plicul bej de lângă urmele de pași tivite cu cenușă, pe podea, un obiect pe care nu-l remarcasem înainte. Pentru că nu fusese acolo, corect?) (Mintea mea se eschivă: orice era posibil acum) M-am zgâit multă vreme, respirând din greu. Nu m-am apropiat de el cu obișnuita precauție pe care o resimțeam atunci când un student îmi înmâna o povestire, ci cu un soi de trepidație care mă străbătu ca un spasm. A trebuit să mă forțez să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
M-am uitat la el. - Ba da. Toată lumea e speriată. Dar dacă ținem aproape - dacă încercăm cu toții să avem grijă de siguranța fiecăruia - nu vom mai avea motive să fim speriați. Nu spuse nimic. - Nu vreau să pleci nicăieri, Robby. Respira inegal, uitându-se fix la bordul mașinii. - Nu vrei să fim o familie adevărată? am întrebat în șoaptă Nu vrei asta? - Vreau să fim o familie, dar... - Dar ce? - Tu nu te-ai purtat ca și cum ai fi vrut-o . Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văzuseră una ca asta.) Robby însă a auzit ceva atunci când a făcut doi pași pe coridorul cu lumini pâlpâitoare. Un sunet ca un „fâlfâit“ undeva mai departe. În acest moment Robby și-a dat seama că ceva urca pe scări. „Respira greu“ și, conform spuselor lui Robby, și în același timp „scâncea“ - un cuvânt pe care nu l-am folosit înainte. (Definiția dicționarului: „a plânge; asemeni unui sugaci, copil mic“.) „Chestia“ a simțit prezența lui Robby și din cauza asta s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușa care era acum îmbăiată în verde. Priveam îngroziți cum clanța se mișca în sus și-n jos. Într-o dezgustătoare fracțiune de secundă am înțeles că își folosea gura ca să realizeze acest lucru. A trebuit să-mi reamintesc să respir când clanța ușii s-a zgâlțâit violent. Se auzi ceva ca un mârâit. Sunetul frustrării. Zgomotul foamei. Apoi a încetat. Puteam auzi entitatea îndepărtându-se anevoie. - Ce e? Ce vrea? Nu înțeleg. Cum a intrat? Era Robby. - Nu știu ce naiba e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că înnebunesc... - Domnule Ellis, nu mi s-a dat o diplomă. N-am urmat o „facultate a stafiilor“. Nu am decât propria experiență. Am investigat peste șase mii de fenomene supranaturale. Am clacat din nou. Plângeam și încercam să nu respir prea zgomotos. - Ce mă fac? am întrebat de câteva ori. Miller începu să mă consoleze. - Dacă vrei să mă angajezi, datoria mea e să vin acasă la tine și să invoc manifestările fizice a indiferent ce bântuie locul acela. - Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușor să râzi de mine dacă o persoană posedată de un spirit demonic te-ar fi aruncat la vreo zece metri și pe urmă ar încerca să te taie în bucăți. Mi-a luat din nou mult timp să pot respira regulat. Am fost redus la: - Ai dreptate. Îmi pare rău. Sunt extreme de obosit. Nu mai știu nimic. Și nu râd de tine. Miller continua să mă fixeze, ca și cum ar fi încercat să decidă ceva. Mă întrebă dacă aveam diagrama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu putem să plecăm de-acolo? Nu mă puteam controla. - Nu ne-am putea muta în altă parte? Miller mă prinse de mână să mă calmeze. - Domnule Ellis, în acest caz nu cred că ai de ales. Nu mai puteam respira. - De ce? De ce n-am de ales? - Deoarece nu neapărat casa ar putea constitui sursa bântuirii. Începusem să plâng din nou. - Dacă, dar, dacă, dacă, asta, casa, nu, e, sursa... - Domnule Ellis... Îl puteam auzi pe Miller, dar nu era vizibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi: tăcere. Monitoarele DCE-urilor au încetat să mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la etaj. Celălalt a scos iarăși un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest fel. Miller și cu mine respiram din răsputeri. Nu-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă Sam de pe coridorul de la etaj. De unde stăteam eu și Miller am privit sus și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din entuziasmul cu care cei tineri de atunci subscriau la tradițiile noastre aviatice, tot ce se cheamă că are legătură cu Fălticenii. Sunt curios să știu dacă am făcut bine că l-am scos de la „naftalină”. Lăsându-vă acum să respirați după ce v-am obosit cu descifrarea unor rânduri scrise la o oră târzie și tot În mare viteză, vă rog să transmiteți D-nei Dimitriu respectuoase sărutări de mâini. Cu aceleași sincere gânduri, Ovidiu Ionescu </citation> <citation author=”IONESCU Ovidiu” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a pus vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit din nou, respirând liber, plămânii Europei. În rest, un spațiu în care groaza bine administrată a totalitarismului a fost înlocuită de o explozie a arbitrarului, de haosul noii „ordini”, pseudodemocratice. Ghinionul lui Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fire și cu propriile lor impulsuri și firești necesități pentru o liniște și fericire individuală, sacrificând adesea toate acestea pentru a „exprima ceva” ce va fi necesar colectivității în care s-au născut și secolului al cărui aer l-au respirat, uneori nu mai au puterea de a protesta direct, neechivoc, contra acelora care abuzează de putere sau de a-și oferi trupul și gândurile lor unor taifunuri sociale, pentru care alții au o vocație mai potrivită!... Sigur, unii, cum o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Vishnu cu cele o sută de brațe ale sale pare un avatar sclerotic al Ființei supreme, a suscitat, îmi închipui, în rândul pelerinilor, destule convertiri instinctive la protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul iconoclast. Fără a merge până acolo, respir categoric mai bine la anglicani și la luterani, sub bolțile bisericii lui Hristos de lângă poarta Jaffa sau în cea a Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare mai decente chiar dacă sunt palide și severe. Protestantismul, în versiunea lui lutero-reformate, nu-i o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
palestinieni să revină la amintirea traumatizantă a distrugerii, în iunie 1967, a cartierului Maghrebienilor (opt sute de familii expulzate în cursul unei singure nopți); numai că lucrările actuale se desfășoară sub controlul unor arheologi profesioniști, apolitici, unul dintre ei fiind franco-israelian. Respirăm ușurați. Dar ce pot realitățile în fața reprezentărilor? Fantasmele referitoare la asediu, ale săpăturilor și ale tunelului? Ele nu se bazează pe nimic ca să zicem așa. Tunelul Asmoneenilor merge de-a lungul fundațiilor Kotelului, există acolo un canal din epoca romană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vitrinelor sau care privește prostește în gol este pândit de răspopire: lui Dumnezeu nu-i plac intermitenții. A fost și prima mea surpriză de turist în arhipelagul mănăstirilor: contemplativul năpădit de ceasloave căruia nu-i rămâne nici măcar duminica pentru a respira. Despre faptul că Hristos va fi "în agonie până la sfârșitul lumii", carmelitul lui Bernanos nu conchide (cum aș face-o eu, bunăoară, în locul lui) că nu servește la nimic să alergi, ci că "fiecare noapte în care intrăm este aceea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să fie, conform Constituției, de confesiune musulmană, chiar dacă un mare număr de armeni aleg calea exilului, chiar dacă amintirea atrocităților anticreștine comise de Frații Musulmani este reînprospătată cu știri parvenite din Irak, Siria rămâne, alături de Liban, țara din regiune unde nemusulmanii respiră cel mai bine. Nici măcar nu trebuie să se prezinte ca atare, laicitatea garantată a regimului nu-i obligă la așa ceva. Nu pronunțați termenul "minoritate", el amintește de otomani și de dhimmi. O minoritate nu poate pretinde la gestionarea spațiului public
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Treizeci și trei de zile fără aprovizionare și câte un obuz pe minut căzut în fiecare sat. De fapt, și eu mă săturasem dar, în fine, la preoți asta e starea lor de grație, n-avem încotro. Dar s-a terminat, puteți respira acum. Da, e din nou pace, dar acum marea problemă e absența oricărei perspective, lipsa de resurse și de investiții. Creștinii au pământ, e adevărat, dar nu și bani peșin. Nimeni nu mai vrea să investească în agricultură. Înainte, lucrau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o engleză stricată, va mai risipi anxietatea (cel puțin aparent). Cam ăsta-i nivelul deficitului de securitate de sub bicepșii umflați. Atunci când israelienii se vor fi vindecat de teamă, va fi considerată ca parcursă prima jumătate de drum și vor putea respira ușurați și palestinienii cărora, așa cum se exprimă Mahmoud Darvich, le este teamă de această teamă (iar rațiunile pentru aceasta nu lipsesc). Să facem un bilanț, judecând lucrurile la rece. Brutal și fără politețuri exagerate. Așa cum fac israelienii. Un neevreu născut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
buna naționalitate (cetățenie și naționalitate sunt două noțiuni distincte). Fapt care face și mai apreciabilă menținerea, în ciuda tuturor obstacolelor, într-o țară atât de militarizată și mereu în stare de alertă, a celor doi stâlpi fără de care o societate nu respiră și nu-i lasă nici pe alții să respire: o presă fără tabuuri și o justiție independentă. Sparta n-a reușit să învingă Atena. Pentru a-i menține, îți trebuie curaj, iar în Israel aceasta e calitatea care lipsește cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Fapt care face și mai apreciabilă menținerea, în ciuda tuturor obstacolelor, într-o țară atât de militarizată și mereu în stare de alertă, a celor doi stâlpi fără de care o societate nu respiră și nu-i lasă nici pe alții să respire: o presă fără tabuuri și o justiție independentă. Sparta n-a reușit să învingă Atena. Pentru a-i menține, îți trebuie curaj, iar în Israel aceasta e calitatea care lipsește cel mai puțin. Dacă un cotidian ca Haaretz ar avea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să nu fiu izgonit, ca celălalt, cu mult înaintea mea?). Azi dimineață, la mănăstirea Sfântul Ștefan, care are amabilitatea să mă găzduiască, a trebuit să deschid cu o cheie ușa interioară care dădea înspre patio, pentru a merge acolo să respir parfumul glicinelor, al liliacului în floare și al lămâilor. Există oare vreun spațiu care să nu fie prevăzut cu o broască în acest cuib de alveole care-i chiar Ierusalimul, oraș în care fiecare își ține sarea sub cheie, ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în culori estompate, ea rămâne de o remarcabilă austeritate, mulțumindu-i astfel pe puriștii lui Dumnezeu. Nu știu exact ce anume a rămas din biserica cruciaților construită de călugării ospitalieri (în subsolul ei există și un rezervor roman), dar ansamblul respiră o elevație de bună calitate. În vârful colinei care domină orășelul, o altă biserică, Notre-Dame-Arche-d'Alliance, amintește că în vechea localitate Qiryat Yearim, David și-a adus cortul Alianței înainte de a cuceri Ierusalimul de la Iebuseeni. Comunitatea de rugăciune catolică de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dezertori, fugari din închisori, și trăiesc departe de cei care i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1937 (la 24 decembrie, aflat la cură la Karlsbad) un Sadoveanu care dăduse Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Baltagul, Creanga de aur și primul tom al trilogiei Frații Jderi opere de repertoriu național se lăsa invadat de dubii. Jurnalul de la Karlsbad respiră tristețe: Destinul a trebuit să se împlinească, și n-am cel puțin impresia că aș fi făcut ceva care să dureze și să mă continue în ce am avut curat și nobil. Cartea bună ar urma s-o scriu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]