9,038 matches
-
economia posibilului. Nehotărârea se bazează astfel nu pe inexistența obiectivă a soluției, ci pe imposibilitatea noastră de a o depista. Și totuși... Nu cumva această neputință se naște din faptul că lucrurile însele, printr-o teribilă răsucire, prin așezarea lor stranie, îmi ascund soluția? Dispunerea lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
noastră de hotare? Ce a rămas din noi, după ce iubirea ne-a desființat? În lumina iubirii, și cu atât mai mult în lumina iubirii contrariate, tot ceea ce până atunci îmi părea intim își pierde consistența, nu mă mai definește, devine straniu și străin. Nu altul, ci eu îmi devin străin. De abia în iubire elementele fondului intim străin îmi apar în toată inconsistența lor și își dezvăluie natura accidentală și exterioritatea. De-abia acum aflu că în mod esențial nu sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de sine, ci se surpă asemeni unei statui în granițele formei. În tragicul antic este exaltată limita, în cel modern, depășirea. Din toată galeria eroilor antici, Prometeu pare să fie singura abatere de la regula limitei și, de aceea, singura apariție stranie, un soi de irumpere a modernului pe scena antică, fapt care, de altfel, și explică posteritatea modernă a eroului, de la Goethe până la Shelley și Spitteler. Prometeu funcționează cu adevărat ca agent al depășirii, ca unul care vrea să mute din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spiritual, finit și infinit, pe care numai înțelegerea simbolului o poate face transparentă. Fie că este vorba de binomul nietzschean al apolinicului și dionisiacului, de prizonieratul cultural-simbolic al conștiinței descris de Cassirer, de teoria jocului a lui Huizinga sau de strania teorie heideggeriană despre opera de artă ca dispută între lume și pământ, Gabriel Liiceanu realizează de fapt, dincolo de această impresionantă paradă de idei care a întemeiat modernitatea, „o fenomenologie a profunzimii întreprinse din perspectiva suprafeței“. Suntem ființe ale absconsului și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate să nu aibă un sentiment de ușurare atunci cînd Iorga părăsește scena politică (la care el însuși s-a referit în repetate rînduri ca fiind un "Super-Fanar")61 și revine la munca lui de istoric! Un pasaj poetic și straniu pe care Iorga l-a scris despre Miron Costin, părintele istoriografiei românești, i s-ar putea aplica și lui. Relatînd arestarea lui Miron Costin, despărțirea lui cu forța de familia sa și asasinarea lui de către acoliții lui Constantin Cantemir, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cele de istoric și de intelectual de renume internațional și chiar pe cel de politician. Afirmațiile lui categorice, patosul contrazicerilor sale, tunîndu-și incomparabilele anateme, toate acestea aveau răsunet. Iorga a fost rareori sceptic sau conciliant, atitudini a căror absență este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la București 132. A vizitat Blajul, centrul greco-catolic al culturii, religiei și sentimentului național din Transilvania. Prieten declarat al Bisericii Unite din Transilvania, Iorga prețuia ceea ce făcuse aceasta pentru supraviețuirea națiunii române. Dar existența unei lumi catolice românești era ceva straniu de nou pentru el, "Călătoria mea aici a constituit revelația unei Românii care-mi era necunoscută pînă acum". Iorga considera conducerea centrului cultural de la Blaj prea îmbătrînită și prea moderată 133. Și-a exprimat disprețul față de religie: "Innocențiu Clain a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nici un standard viabil de contracarare a demagogiei politice, nici un nivel educațional care să ajute electoratul să înțeleagă alternativele; în sfîrșit, nu exista nici o experiență de autoguvernare. Nu trebuie să ne surprindă că noile instituții democratice au provocat în România reacții stranii, nonoccidentale. Dar în 1918, conchidea Iorga, toată lumea privea cu mare încredere spre viitor. Într-unul din editorialele sale, Iorga reitera încă o dată rolul prezis de el istoricilor, care, după părerea lui, trebuie să iasă din Turnul lor de Fildeș și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mulți avocați, să creăm atunci condiții pentru angajarea lor". Pentru Iorga, cu cît mai mulți studenți se înscriau la universitate, cu atît era mai bine"108. Iată o mostră a gîndirii economice și a cunoștințelor sociologice ale lui Iorga. Pare straniu că Iorga însuși, care dorea să asigure un învățămînt românesc de calitate și viitorul acestuia nu-și dădea seama de lipsa de orientare tehnică a acestui corp studențesc supradimensionat! Existau pericole inerente în numărul mare de absolvenți ai facultăților de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre violentele mișcări antisemite din universitățile din România i-au întunecat restul vizitei. Iorga a ținut o conferință la Universitatea Columbia și a vizitat Harvard-ul (și Noua Anglie) înainte de a-și încheia vizita în America 216. Iorga a făcut remarca stranie că nu a întîlnit nici un româno-american care să manifeste compasiune față de țara lui natală. Putem găsi în amintirile lui referiri la evrei români avînd asemenea sentimente, dar nici una la gentilii români. Care poate fi explicația acestui fapt? În naivitatea lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost numit senator fără să se țină cont de faptul că partidul său obținuse procentajul necesar reprezentării în Cameră. Ca membru al Senatului, Iorga participa la viața politică a țării. Carol II era un Hohenzollern, dar un Hohenzollern foarte straniu. Bismarck spunea: Wir sind nicht in die Welt gebören um glücklich zu sein, sondern um unsere Pflicht zu tun. Ce însemna fericirea sau datoria pentru Carol? Argetoianu, cu simțul său aparte în ceea ce privește analogiile istorice, a afirmat odată într-un interviu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să ne închipuim o diferență mai astronomică dintre mediile de proveniență a două ființe umane, între ea și Carol domnea, în ciuda distanței care îi separa, armonia și o profundă afecțiune reciprocă. S-ar putea ca acesta să fie motivul faptului straniu că, după ce s-au cunoscut, în 1925, au rămas împreună și la bine și la rău, și numai moartea lui Carol, în 1952, i-a despărțit. Pe lîngă amestecul indirect, negativ, dar eficient al Lupeascăi în politică, prezența unei amante
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
celor exprimate în jurnalele sale și față de familia sa. Continua cu multe ocazii să se adreseze unui numeros public în România și în străinătate. Nu pierdea niciodată ocazia să facă cercetări în timpul numeroaselor lui călătorii. Viața lui particulară într-un straniu contrast cu regimul lui Carol, pe care îl susținea cu atîta patos a fost tot timpul de o puritate exemplară. Fratele lui Iorga, Gheorghe, și-a dat obștescul sfîrșit în 1933. O pierdere mult mai grea (în primăvara lui 1934
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al echipei de comandă era Ștefan Cojocaru. Acesta nutrea o admirație și o dragoste profundă față de Codreanu și era incapabil din punct de vedere psihic să treacă peste durerea provocată de dispariția Căpitanului. Ceilalți erau Ion Tucan, Nicolae Iorga (această stranie coincidență între numele victimei și cel al asasinului va deveni foarte importantă) și un oarecare Schweninger, de origine etnică germană, al cărui nume de botez Boeru nu și-l mai amintea. Nici unul dintre acești oameni nu avea o educație care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lîngă obligativitatea menționată mai sus, Iorga este extraordinar de neînzestrat pentru politică. Și aceasta datorită personalității sale, principialității sale apolitice susținută cu o încăpățînare inflexibilă, naivității sale dublată de un temperament vulcanic și incontrolabil și egoului său, ca și lipsei stranii a renumitului instinct politic al națiunii sale din partea unui istoric român: inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Toată măreția sa ca istoric și intelectual, dragostea lui pentru România și chiar și integritatea sa au fost anulate în politică de personalitatea sa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a numeroși români, la începutul lui august 1985, într-o după-amiază însorită, mă aflam în mașina mea în drum spre Garmisch-Partenkirchen, însoțit de cea de a treia doamnă Boeru, ca să mă întîlnesc cu Traian Boeru. Eram copleșit de un sentiment straniu: după atîția ani de trudă la biografia lui Iorga, aveam cum să-l întîlnesc pe asasinul lui. Conducînd pe autostradă, mașina în care ne aflam se pierdea într-o mare de vilegiaturiști, toți îndreptîndu-se spre sud. Erau alte vremuri, într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spre el, Boeru s-a dovedit a fi surprinzător de cooperant în ceea ce privește asasinatul. Jucam un rol ciudat: din moment ce insista asupra faptului că nu fusese prezent la crimă, dar cunoștea toate amănuntele, pretindea întruna că și le amintește într-o manieră stranie: "Cojocaru mi-a relatat mai tîrziu" sau "mi-a spus Tucan" că "Nicolae Iorga să tragă primul" etc. Era limpede că Boeru fusese de față, numai că acum relata evenimentele prin prisma unui alt membru al Echipei Morții. Am vorbit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
105 Op. cit., pp. 230, 265, 73 și 50 106 "Vremea nouă", Craiova, 26 februarie 1923 107 Dna Liliana Pippidi-Iorga către autor. Iorga se referea întotdeauna la ea ca fiind slăbiciunea slăbiciunilor mele 108 Volumele corespondenței lui Iorga constituie o dovadă stranie a formei și calității foarte diferite a lucrărilor adunate de-a lungul unei vieți întregi. 109 Relatări făcute autorului de către familia profesorului Iorga 110 Șeicaru, op. cit., p. 76-77. Lucrarea a apărut în limba franceză sub titlul Brève histoire de la Petite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le explica cititorilor că justificarea adusă de comuniștii francezi procesului-spectacol de la Budapesta, pe atunci În plină desfășurare, era une obscénité de l’esprit. Dar luciditatea sa morală față de crimele comunismului era dublată În acești ani de disprețul moralizator față de „valorile stranii” ale societății americane: ca mulți conservatori europeni, Mauriac a fost Întotdeauna puțin stânjenit de apropierea de America pe care o impunea Războiul Rece. Pentru liberalii realiști ca Raymond Aron, acest lucru nu era o problemă. Ca mulți alți „războinici reci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
datată 8 septembrie 1957, scriitorul maghiar István Bibó observa că, „zdrobind revoluția ungară, URSS a dat o lovitură dură și poate fatală mișcărilor «companioane» (de pace, femei, tineret, studenți, intelectuali etc.) care au contribuit la forța comunismului”. Deposedat de charisma stranie a terorii staliniste și expus la Budapesta În toată mediocritatea sa blindată, comunismul sovietic a pierdut farmecul pe care Îl avusese pentru cei mai mulți simpatizanți și admiratori din Vest. Căutând să scape de „duhoarea stalinismului”, foști comuniști - precum poetul francez Claude
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dependente de mărinimia spectatorilor și care avea, prin urmare, datoria de a atrage și a mulțumi un public cât mai larg. Însă, pentru vocile critice, noua scenă artistică londoneză (Brit Art), baletele controversate ale lui William Forsythe la Frankfurt sau straniile „adaptări” montate ocazional la Opera din Paris nu făceau decât să confirme o presimțire sumbră: mai mult Însemna doar mai rău. Privită din această perspectivă, cultura europeană „Înaltă”, care Înainte răspundea familiarității moștenite a spectatorilor cu un canon comun, exploata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a crea mitul acestui semizeu. Ajuns la vârsta adultă, o puternică dorință de a călători îl face să traverseze Orientul Mijlociu și Asia Mică unde a fost inițiat în religiile de mistere.9 După o călătorie în Caucaz, urmată de o stranie ședere în India, Dionisos a introdus în toate țările scăldate de apele Mediteranei cultura viței de vie, precum și cultul și civilizația sa. După multe peregrinări, zeul vinului a ajuns pe pământul grecesc. Dionisos a fost înțeles acolo ca personificare a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a fost în cele din urmă vândută în anul 1920. Astăzi proprietate privată, edificiul este amenințat de ruină. Frescele murale ale capelei Sfântului Baqui înfățișează scene din viața legendarului legionar, alături de niște bizari îngerași negri care decorează bolta pictată. La fel de stranie este și constatarea faptului că sfântul Baqui este omniprezent în Jouques (statui, tablouri, fresce, etc.) deși aparent, prezența nu îi este justificată de nicio funcție simbolică precisă. O a doua versiune explică faptul că această capelă închinată Sfântului Baqui a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost recunoscut după înălțime și după săculețul cu pământ
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru. Legionarii rămân pe câmpul de luptă cu flamura ridicată și nedoborâtă. Ne veți căuta! Căpitanul, prin lupta și moartea sa, s-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]