9,812 matches
-
-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât de strâns, încât să poată simți căldura unui alt trup așa de aproape de al lui. Când i-l puse în brațe Anucăi, puiul avea ochii limpezi... făcând-o să se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevrând (în limba latină). 180 Rareș Tiron să se ferească cu succes. De regulă, în astfel de momente, furia Victoriei se învolbura și mai mult, tot sângele i se urca repede la cap, se aprindea la față și începea să tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea ficatul în ea. Devenea de-a dreptul incapabilă să mai răspundă de faptele ei. Iar astfel de accese de isterie erau foarte dese la dânsa, din păcate. Ea dintotdeauna îi reproșase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că 190 Rareș Tiron s-ar putea găsi, spre a se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea 192 Rareș Tiron aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și arătat-o. Uite-o acolo, pe jos. În ea, era vorba de niște datorii pe care leam făcut eu într-un mod cât se poate de regretabil și de nedemn. După ce ai citit scrisoarea aceea, clocotind de mânie și tremurând de indignare, ai dat buzna aici, în încăpere, mi-ai arătat-o și mi-ai dat-o s-o citesc, pentru ca, mai pe urmă, să iasă un mare scandal între noi doi. Ții minte toate astea? Zi. - Ce tot spui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca să i-o strângă, dar renunță la gândul că ori ar fi făcut la fel, ceea ce nu se cădea din partea unei distinse doamne, ori ar fi așteptat ca mâna lui să sară subit pe a ei. Gerard o simțea cum tremură aproape cabrată. Îi simțea respirația tot mai fierbinte. Tot mai fierbinte și mai provocatoare. Dacă ar fi săvârșit o astfel de faptă, toată osteneala lor de a scrie dramatizarea nuvelei lui Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el. În bazin nu prea stăteam eu în primul rând comod, adică stăteam mai mult aplecat. N-aveam pe ce ședea și, mai mult decât atâta, nici nu aveam geaca pe mine, fapt care mă făcuse într un timp, să tremur de frig. Stând așa și așteptând a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la Pâine. Intră, lasă plasele jos, încuie după ea, își reia plasele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident. Mâhnirea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mărturisi că n ziua precedentă, când o semnase, foaia era goală. Recunoscu că foaia nu fusese barată cu o linie în diagonală înainte de a o fi semnat și atunci funcționarul îi spuse că nu trebuia s-o semneze nebarată. Gerard tremura acum, de-a binelea, de supărare. Unde era să meargă să se plângă? La cine? Ce argumente să aducă? Simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Puteți întreba pe doamnele ...care... - făcu Gerard fâstâcindu-se. Plecate în concediu la mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu fi adulmecat ușor de jivine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâșietoare, iar eu mă făcusem ghem și tremuram de frică. Nu s-au sfârșit însă aici chinurile mele, pentru că imediat s-a auzit o respirație greoaie, cineva mi-a aruncat câțiva pumni de nisip în ochi și, să mă ierte strămoșii mei, dar m-a cuprins o spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se desprindea crusta de pământ, transpirație și praf, iar apa curgea albastră, aproape indigo, la picioarele lui, căci vopseaua grosolană a hainelor sale impregnase cu timpul fiecare centimetru al corpului său. Două ore lungi a rămas sub ploaie, fericit și tremurând, luptând cu el însuși ca să nu se întoarcă acasă și să profite de apă, să planteze orz, să aștepte recolta și să se bucure împreună cu ai lui de acel minunat dar pe care Alah voise să i-l trimită poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
duzină cei de care putea fi sigur că erau nevinovați. Oricare dintre ceilalți ar fi încercat o imensă plăcere tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și o să vă pară și mai rău, vă asigur. începând de azi, sunteți detașat la postul din Adoras, în locul căpitanului Kaleb-el-Fasi. Locotenentul Razman își simți trupul scăldat într-o sudoare rece, fără nici o legătură cu aerul condiționat, și picioarele îi tremurară atât de tare, că aproape se loviră unul de altul. — Adoras! repetă fără să creadă. E nedrept, Excelență. Eu pot fi vinovat de o greșeală, dar nu de un delict. — Adoras nu este o închisoare, îi atrase atenția calm interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o lună la dispoziție pentru a vă rezolva toate problemele și a organiza mutarea. Locotenentul Razman vru să mai spună ceva, dar înțelese că era inutil, salută țeapăn și se îndreptă spre ușă, rugându-se Cerului să nu-i mai tremure picioarele, ca să nu-i dea acelui ticălos satisfacția de a-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
om și o cămilă. — Ești sigur? — Sigur. — Morți? — Așa se pare... Caporalul Abdel Osman se ridică în picioare și, urcându-se în partea din spate a jeepului, se întinse lângă mitralieră și fixă din nou binoclul, încercând să nu-i tremure mâna. — Ai dreptate, recunoscu în sfârșit. Un om și o cămilă... Tăcu și se uită împrejur. Celălalt nu-i. Nici nu mă miră, răspunse grăsanul, care începu să-și strângă calm păturile pe care dormise și micul primus ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se moaie picioarele, se așeză pe o piatră și își scoase pălăria, ștergându-și transpirația de pe față cu mâna: — Soldații? repetă neîncrezător. Imposibil! Nu, nu e posibil... Aș fi știut - își șterse ochelarii cu o batistă pe care o scoase tremurând din buzunarul din spate al pantalonilor și îl privi pe Gacel în față cu ochii lui mici și miopi. Ascultă-mă! - adăugă, și tonul său părea sincer. Ministrul a menționat posibilitatea de a-ți aresta familia ca să facem un schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se facă frig. într-adevăr, se făcu un frig cum targuí-ul nu mai pomenise vreodată, pentru că un aer înghețat ce purta uneori fulgi microscopici puse stăpânire încetul cu încetul pe întregul vagon, obligându-i pe bieții călători să se înfofolească, tremurând, cu tot ce aveau la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de oră, incapabil să-și mai concentreze atenția asupra muncii sale și conștient că era pe punctul să provoace un colaps de circulație sau un accident grav, își părăsi postul, traversă bulevardul și mica grădină a ministerului și intră, aproape tremurând, în vastul hol cu coloane înalte de marmură albă. — Vreau să vorbesc cu șeful serviciului de pază, îi spuse primului ușier ce-i ieși în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul Ali Madani îl studia atent, cu chipul îngrijorat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adormi îmbrățișându-și armele, asaltat de coșmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze și mulțimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească în continuu asupra lui, zdrobindu-l și transformându-l într-o masă informă și sanguinolentă. Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând abundent din cauza viselor sale, și în primul moment avu senzația că n-are aer și că o mână uriașă încearcă să-l sufoce, fiindcă, pentru prima dată în lunga sa viață, dormise sub un acoperiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]