9,893 matches
-
conacul Marghiloman din centrul satului Fundeni, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Tot în satul Fundeni se află un prim sit arheologic, așezarea din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.) descoperită în vatra satului, între șoseaua județeană și râul Câlnău. La Vadu Sorești se află celelalte trei situri arheologice. Cel de la „Șumurdoaia” cuprinde o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al V-lea); al doilea, aflat tot pe
Comuna Zărnești, Buzău () [Corola-website/Science/310276_a_311605]
-
Cetății de Scaun a Sucevei. Tradiția organizării balurilor în sala mare a gării a fost reluată după finalizarea lucrărilor de restaurare din anul 2006. În prezent, această gară este situată pe Magistrala CFR 500 și pe calea ferată 501 (Suceava - Vatra Dornei - Ilva Mică). De aici sunt trenuri sau vagoane directe zilnice spre următoarele localități din România: București, Iași, Bacău, Ploiești, Botoșani, Constanța, Cluj Napoca, Timișoara, Oradea, Deva, Arad, Brașov, Sibiu, Alba Iulia, Miercurea Ciuc, Cacica, Kiev etc.
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
și Austrul, ca o consecință ar fi faptul că toate casele sunt construite cu „spatele în Crivăț”. Vegetația lemnoasă este în prezent absentă în cuprinsul teritoriului extravilan. Înainte de colectivizare existau păduri unde se întâlneau salcâmi, rugi și porumbari. În cuprinsul vetrei satului se întâlnesc salcâmi, plopi, duzi și pomi fructiferi. Pe marginea ulițelor există pruni și zarzări. Fauna cuprinde specii puține: iepurele de câmp, lupul, căprioara și mistrețul. În pădurea Brebu au fost crescuți fazani; dropia nu s-a mai văzut
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
piatră albă se află foarte aproape de locul marcat ca fiind cel al descoperirii tezarului de la Pietroasele. Prima școală înființată aici datează din anul 1915, primul învățător fiind Al. Nestor. În comuna Pietroasele se află situl arheologic de interes național din vatra satului Pietroasele și din zona primăriei, cunoscut pentru castrul și termele romane din secolele al IV-lea, ca și prin necropola și așezarea civilă din aceeași perioadă aparținând culturii Cerneahov. În rest, în comună există unsprezece alte obiective clasificate în
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
(n. 23 aprilie 1760, Banatul Sârbesc — d. 20 august 1822, Vatra Dornei) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Bucovinei (1789-1822). s-a născut la data de 23 aprilie 1760, în Banatul Sârbesc, fiind de origine sârbă. A fost hirotonit ieromonah, fiind vicar la Mănăstirea
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
predare. În anul 1826, această școală a fost transformată în Institut Teologic în cadrul căruia majoritatea examenelor se susțineau în limba latină, germană și greacă. Episcopul Daniil Vlahovici a trecut la cele veșnice la data de 20 august 1822, în orașul Vatra Dornei și a fost înmormântat la Mănăstirea Dragomirna.
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
Bărbulețu primește de la locuitorii din Bărbulețu „o levade în Râu Alb”. Satul a fost alcătuit relativ târziu din locuitorii veniți din Bărbulețu și din Pietrari, cât și din țărani veniți din Transilvania, în special din zona Moieciu sau zona Sibiului. Vatra actuală a satului Râu Alb era acoperită de păduri, partea de sud-est era stăpânită în devălmășie de moșneni pietrăreni, iar partea de nord-vest era proprietatea moșnenilor satului Bărbulețu ajungând până la actualul cătun Ciobănești și Vârful lui Boagher în locul numit „Purcăreață
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
victoria fiind dobândită nu pe cale legală, ci prin împotrivire dârză. Sfârșitul luptelor cu Muruzeștii a marcat intrarea Ploieștiului în istoria modernă, târgul transformându-se treptat, de-a lungul a opt-nouă decenii, într-un oraș. A continuat extinderea lui, din vechea vatră de pe lângă Dâmbul în cinci direcții, mai întâi pe lângă drumurile care legau așezarea de alte centre, spre sud, sud-vest, vest, nord-vest, nord, lăsând porțiuni mari de câmp între zonele locuite, porțiuni fragmentate de străzi mult mai târziu. Unii locuitori s-au
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Președintele Composesoratului Urbarial din Roșcani, din 2008 este Președintele Filialei Hunedoara a Asociației Proprietarilor de Păduri, Pășuni și Terenuri Agricole din România, din 2009 este Președintele Filialei Hunedoara a Patronatului Român, din 2010 este Președintele Filialei Hunedoara a Uniunii Naționale „Vatra Românească A participat activ la Revoluția din Decembrie 1989 prin organizarea bunului mers al comunicațiilor specifice acesteia în județul Hunedoara atât în etapa premergătoare cât și în momentele de desfăsurare propriu-zisă a acesteia și în perioada următoare. Pentru această participare
Ioan Ovidiu Muntean () [Corola-website/Science/309062_a_310391]
-
Baku ca loc al organizării colocviului internațional al exegeților epopeii Kitabi dede Korkut: „"Este un lucru îndreptățit! În primul rând, Korkut este capitala geografică literară a Azerbaidjanului. În al doilea rând, se cuvine ca originea capodoperei să fie cercetată în vatra care i-a dat naștere. Limba, sintaxa poemelor sunt vii în conștiința azerilor de astăzi"”. Cea mai prețioasă informație transmisă de Kitabi-Dede Korkut este că aria geografică în care au loc evenimentele descrise în dastan, potrivit cunoștințelor medieviștilor, coincide cu
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
ridicat în vara următoare. Din însemnările păstrate în biserică și din conscripția de la 1774 și 1786-89 reiese că biserica de lemn din Sârbi Susani a fost ctitorită și îngrijită de familiile de mici nobili din partea de sus a satului, din vetrele fostelor așezări medievale Balotești și Cămârzana. Lemnele bisericii au fost tăiate din pădurea de stejar ""lăsată de la potop"" de deasupra bisericii, care acoperea odată întreaga față a văii Cosăului. Biserica inițială nu avea turn. Acesta a fost ulterior adăugat, deoarece
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
explică faptul că la recensământul din 1702 (?) lipsesc datele referitoare la Sânmihaiu-Almașului; așa putem înțelege de ce satul s-a numit până în jurul anului 1900 Puszta-Szentmihai sau Sânmihaiu Desiert (Pustiu). După o perioadă relativ indelungată, in 1737, locuitorii au revenit pe vatra vechiului sat, așezandu-se și construindu-și case pe locul ce acum se cheamă "Din Sus de Sat". Aici și-au ridicat in grabă biserica numita “de nuiele”, pe pământul Păușanului, lângă Fântana Litii. Locul este azi proprietatea descendentei acelei familii
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
stat o vreme în depozitul Protopopiatului, apoi au fost strămutate și ele la depozitul legal. Andreiu Petru este cel dintâi despre care avem știri. În 1737, locuitorii satului au revenit din locul de strămutare și s-au așezat pe vechea vatră. În același an, Andreiu Petru vine din Gălpâia și începe să păstorească în Sânmihaiu Almașului. Împreuna cu fratele său geamăn, Andreiu Pavel, au fost innobilați cu titlul ""de Mohaci"". Descendenta lor, Margareta Buteanu din Cluj Napoca, își aducea aminte de blazonul
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
de sus a pereților, la icoane. Camera din partea dreaptă era camera de locuit (având funcțiuni de bucătărie și de loc de dormit), unde se desfășurau activitățile zilnice. Aici se află un cuptor (care ocupă un sfert din suprafața camerei) cu vatră și uneltele necesare preparării hranei. Pe plită se află vase de lut, iar pe vatră pirostrii, clește și oală de sarmale. În continuarea cuptorului se află patul pentru odihnă pe care sunt așternute poclăzi și sunt așezate perne. Deasupra patului
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de bucătărie și de loc de dormit), unde se desfășurau activitățile zilnice. Aici se află un cuptor (care ocupă un sfert din suprafața camerei) cu vatră și uneltele necesare preparării hranei. Pe plită se află vase de lut, iar pe vatră pirostrii, clește și oală de sarmale. În continuarea cuptorului se află patul pentru odihnă pe care sunt așternute poclăzi și sunt așezate perne. Deasupra patului, sunt agățate de grindă articole vestimentare și textile. De-a lungul pereților de est și
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
oloiului din semințe de dovleac, nucă, in, floarea soarelui sau cânepă. Instalația conține cinci părți principale: oloinița propriu-zisă cu teasc, doi berbeci pentru izbirea penelor, doi chilugi, râșnița cu două mânere pentru zdrobirea semințelor de cânepă, cuptor cu horn și vatră pentru prăjit semințele. Casa de locuit din localitatea Vicovu de Jos, zona etnografică Rădăuți, datează de la începutul secolului al XX-lea, la temelia casei fiind găsită o monedă din anul 1924, ultimul său proprietar fiind Ion Chifan. Ea a fost
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
spate funcționa o groapă pentru păstrarea cartofilor, sfeclei sau a fructelor în timpul iernii. Din tindă se intră în „casa cea mare”, unde se află lângă pereți laițe sprijinite pe butuci. În partea stângă a intrării este amenajat cu cuptor cu vatră specific zonei. Între cuptor și peretele din față se află un pat din scânduri masive având deasupra o grindă pentru păstrarea diverselor țesături de interior sau piese de vestimentație. În interior se află obiecte casnice: oale și străchini de ceramică
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
dintre acestea și încheiate la colțuri și o lucarnă pe tabla din față. Acoperișul este înalt, având pante abrupte pentru scurgerea apei de ploaie și a zăpezii. Pardoseala este din lut stabilizat. Camera de locuit conține un cuptor prevăzut cu vatră deschisă și horn de evacuare a fumului, precum și un spațiu mare de odihnă, acest cuptor fiind considerat cel mai important element de arhitectura interioară. Lângă cuptor se află un pat de dimensiuni mari și acoperit cu țesături, perne și velnițe
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
ortodocși (96,74%). Pentru 2,85% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Numele de Grindu provine de la substantivul "grind" care în Bărăgan înseamnă orice mică ridicătură de teren în câmpia plană (din slavă: "grendu"). Numele se datorează faptului că vatra satului este amplasată pe o fâșie de teren un pic mai înaltă decât împrejurimile. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița și avea în compunere satele Grindu și Grindași, având o populație
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV-lea; situl din jurul curții domnești (secolele al XV-lea-al XVII-lea) și situl arheologic „Cetatea de la Cotnari”, care cuprinde vestigii de la începutul secolului al IV-lea î.e.n. (perioada Halstatt) și secolele
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
al Zoitei (n. Munteanu-Buia). După absolvirea Liceului nr. 2 din Cugir (1979), urmează cursurile Facultății de Electronică din Cluj, luîndu-și licență în . Din 1983 este programator la Oficiul de Calcul Romtelecom Albă. Debutează publicistic în 1987 cu proza în revistă "Vatra". Debutul editorial are loc în volumuj colectiv Debut '86, sub pseudonimul literar Eugen Voina. Colaborează la revistele: "Vatra", "Tribuna", "Steaua", "Familia", "Calende". "Discobolul". După volumul de debut, a publicat următoarele volume de proza: Din nou despre dragoste (Ed. Dacia, 1991
Eugen Curta () [Corola-website/Science/310599_a_311928]
-
Cluj, luîndu-și licență în . Din 1983 este programator la Oficiul de Calcul Romtelecom Albă. Debutează publicistic în 1987 cu proza în revistă "Vatra". Debutul editorial are loc în volumuj colectiv Debut '86, sub pseudonimul literar Eugen Voina. Colaborează la revistele: "Vatra", "Tribuna", "Steaua", "Familia", "Calende". "Discobolul". După volumul de debut, a publicat următoarele volume de proza: Din nou despre dragoste (Ed. Dacia, 1991), în absența unui personaj secundar (Ed. Calende, 1993), Anotimp pentru doi (Ed. Arhipelag, 1996), Penultimul Don Juan (Ed.
Eugen Curta () [Corola-website/Science/310599_a_311928]
-
fost șeful Oficiului de Calcul de la Romtelecom Albă, secretar de redacție la revista "Discobolul" și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Despre cărțile autorului au formulat opinii critice: Diana Campan ("Discobolul", nr. 3/1990); Cornel Moraru - La persoana IV plural ("Vatra", nr. 10/1992); Ion Simut - Cum să reintemeiem dragostea? ("România literară", nr. 10/1992); Nicoleta Ghinea - Varianta și în variante ("România literară", nr. 19/1993) și Arta imprevizibilului ("România literară", nr. 10/2000); Miron Beteg - Tentațiile povestirii clasice ("Familia", nr.
Eugen Curta () [Corola-website/Science/310599_a_311928]
-
Cristea, „Familia”, nr.10, 1988; Cristian Moraru, „Transilvania”, nr.10, 1988; Ion Simuț, „România literară”, nr.43, 1990; Ioana Pârvulescu, „România literară”, nr.31, 1994; Mircea Mihăieș, „Cuvântul”, nr.10, 1995; Monica Spiridon, „Viața românească”, nr.5-6, 1996; Cornel Moraru, „Vatra”, nr.5, 1996; Smaranda Vultur, „Orizont”, nr.6, 1996; Constantin Dram, „Convorbiri literare”, nr.1, 1996; Cornel Ungureanu, „Orizont”, nr.10, 2004; Doris Mironescu, „Timpul”, octombrie 2004; Simona Vasilache, „Observator cultural”, nr.257, 2005; Simona Constantinovici, "Orizont", nr.4, 2005
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
comuna este situată în nordul țării, având ca vecini următoarele teritorii: la nord Ucraina; la est Bistra; la sud Rona de Jos; la vest municipiul Sighetul Marmației. Teritoriul comunei este traversat de șoseaua națională DN 18 Sighetul Marmației - Vișeu - Borșa - Vatra Dornei și de calea ferată Sighetul Marmației - Vișeu - Salva. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bocicoiu Mare se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt ucraineni (51,73
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]