10,163 matches
-
învățat să mergem în întâmpinarea vieții spre a deveni oameni respectabili, cu respect față de semeni noștri, cu credință în Dumnezeu și dreptate. Părinții mei au trăit alături de unii dintre copii în orașul Rădăuți, până când s-au stins din viață, cu veșnicul regret că nu s-au întors la locurile natale, acolo unde dorm somnul de veci părinții și rudele lor. Iar noi, ultima generație de refugiați, trăim de 66 de ani drama dezrădăcinării care ne tulbură sufletele și inimile sfâșiate de
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
Mă simt obligat să amintesc pierderea În acest an (1937) a două suflete dragi: Bunica Raveca În luna octombrie 1937 și nenea Tănase Marincaș, la sfârșitul vacanței de iarnă (6 ianuarie 1938). Amândorura le păstrez cele mai frumoase amintiri și veșnică recunoștință pentru dragostea pe care mi-au purtat-o În puținul, dar inestimabilul timp petrecut Împreună. Primei vacanțe de iarnă ca licean, vacanța 1937/1938, Îi datorez și Înscrierea mea pentru toată viața printre nefumători. În una din după-amiezele acestei
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nu mă închipui existând altfel decât în literatură. Politica ar trebui s-o facă nu amatorii, ci profesioniștii, oameni care să studieze, care să se specializeze în acest domeniu. Dar sunt atent la mișcarea de pe scena politică. Foarte atent. Această veșnică bâlbâială și această veșnică neputință, această ceartă uriașă și această înmărmuritoare lipsă de viziune, de coerență și, în fond, această lipsă de patriotism din teritoriul politicii românești îmi determină mie existența, mi-o strică. Deocamdată nu am cum să intervin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altfel decât în literatură. Politica ar trebui s-o facă nu amatorii, ci profesioniștii, oameni care să studieze, care să se specializeze în acest domeniu. Dar sunt atent la mișcarea de pe scena politică. Foarte atent. Această veșnică bâlbâială și această veșnică neputință, această ceartă uriașă și această înmărmuritoare lipsă de viziune, de coerență și, în fond, această lipsă de patriotism din teritoriul politicii românești îmi determină mie existența, mi-o strică. Deocamdată nu am cum să intervin altfel decât prin votul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pline de demagogie să se ascundă interesele imediat politice de manipulare a unei societăți din care pasămite face parte integrantă scriitorul. Acest rol nu va mai ține mult. Sau cine știe, în partea asta de lume asta va fi regula veșnică. De regulă, în Europa scriitorul român, până în prezent, n-a câștigat nimic. Dă-mi un exemplu, în afara lui Panait Istrati, de scriitor român care a contat în Europa. Emil Cioran a avut alt destin, separat de cel asumat de scriitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că ne vede Ce vom spune Ce-om lucra Să fie spre Slava Sa! Tatăl ne cheamă Fiul ne Îndeamnă Duhul ne luminează Sfânta Maică se roagă Cu focul credinței Pe noi ne zidească Inimi să crească Grădini cu flori Veșnice comori Fapte plăcute Rugăciuni multe... Puternice să fie Cu lacrimi smerite Din inimi ofilite Din trupuri sleite Cu glasuri topite Ele urcară Și se Îndreptară Către Tatăl Ce ne cheamă, Acolo să ajungem Acolo să fim Totdeauna În veci. Amin
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noastră poartă. Mai avem o Sfântă Mamă Care pe creștini Îi cheamă Ea, cu glasul ei duios Ne amintește spre folos „Jertfă Fiului Hristos!“ Ne spune: să ne iubim Să nu ne mai dușmănim Ca mâine de aici plecăm Plată veșnică luăm. Lume, lume sora mea ! În Cimitir 26.06.2006 Veniți frați, veniți surori Să vedeți un câmp de flori Nu sunt florile Înflorite Ci sunt crucile-n morminte Unde părinții noștri Au adormit Și aici s-au odihnit. În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
minte. Tata, vara, la prășit, Împreună ne lua la muncă, muncea și cânta cântece duioase, lăcrima și privea Cerul, mai făcea semnul Sfintei Cruci și așa ne-a rămas ca moștenire ziditoare. Sigur o să vă placă! Iisuse, Veșnic Călător Iisuse Veșnic călător Prin lumea de păcate, Tu bați străin și iubitor La ușile-ncuiate Nimic Tu nu ceri nimănui Când bați și-aștepți să vină, Tu vrei s-aduci În casa lui Din pacea Ta Divină Ai vrea viața Ta să-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
arată! De pe Cruce coboară-Te Îndată! Tu huleai pe Dumnezeu, Ziceai că ești Fiul Său Și-L numeau pe Dânsul Tată Coboară-Te dar Îndată! Dar Iisus nu se coboară El dorește ca să moară Pentru-a lumii mari păcate Pentru Veșnica dreptate Iar ei nu Înțelegeau Și mai mult Îl hulea Dar Iisus Mielușel blând Așa zise suspinând: O, Preadulce-al meu Părinte Rogu-Te cu glas fierbinte Nu scrie faptele lor În cartea păcatelor! Apoi ochii Și-a-ndreptat Către Cerul prea Înalt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
drumul Ce duce până la mormânt Să! Nu mai cauți la plăcere Prietenilor Trecători Căci ei nu pot să te ajute Atunci când va fi să mori! Prieteni buni, să ai doar Postul Și rugăciunea Lui Iisus! Cu Post scapi de focul veșnic Și ruga te-nalță sus ! Deasemeni să ai prieteni Poruncile Dumnezeiești! Pe care făr-de prihană Cu râvnă să le-nplinești ! Prietenia cea cu lumea Te lasă singur la mormânt Și numai faptele credinței ! Tovarăși mai departe-ți sunt! Și cu această
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
această donație „pentru sufletul lui și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În anul următor, 1759, în timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) stolnicul Vasilie Costachi și cu fiii săi au donat Episcopiei o fată de țigan „pentru veșnica lor pomenire și a răposaților săi părinți”. La 7 iunie 1768, episcopul Inochentie a cumpărat de la Catrina, fiica lui Miron Hâncu, doi țigani fierari, cu prețul de 120 lei. La 12 iunie, surorile Lupa și Catrina Hâncu au dăruit Episcopiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dar (!) (de fapt, mită) 200.000 de ducați, în afara sumelor pentru ofițerii superiorii. După negocieri, la 12 iulie 1711, s-a încheiat Tratatul de pace de la Vadul Hușilor. Țarul a comunicat Europei că a încheiat o „pace solidă, trainică și veșnică cu Poarta”. Prevederile tratatului erau următoarele: Rusia ceda Porții Cetatea Azov și dărâma alte cetăți, își retrăgea trupele din Polonia, urmând să asigure cazacilor și polonilor privilegii și libertatea de care s-au bucurat mai înainte, elibera prizonierii turci, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de 60 de hectare se înșiruie mii de morminte, multe din ele adevărate monumente de artă, din marmoră și bronz, care fac din "El Cementerio Colon" unul din cel mai valoroase și interesante, sub aspect artistic și istoric, locuri de veșnică odihnă din America Latină. De la Havana căutările aveau să mă ducă la Matanzas, oraș-port pe malul Atlanticului. Fusesem invitat la vernisajul unei expoziții, patronată de UNESCO, "La ruta de los esclavos" ruta sclavilor. Matanzas, supranumită "Atena Cu-bei", localitate fondată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la Revolucion" s-a organizat o nouă ceremonie, ulterior "caravana mortuară" trecând prin toate provinciile unde a luptat Che în anii Revoluției și încheindu-și drumul la Santa Clara, oraș eliberat de trupele revoluționare conduse de Che, acesta aflându-si veșnica odihnă alături de ceilalți camarazi uciși în Bolivia, în mausoleul din localitate. În lupta contra combatanților și capturarea lor, un rol important l-au jucat experții militari americani și agenții CIA, documente ale Departamentului de Stat, Pentagonului și CIA declasificate după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și cât va fi, vom aștepta cu speranță și încredere, vom ajunge la scopul dorit. Jertfele sunt firești și trebuincioase. Mărășeștii ne au redat demnitatea națională, sângele și durerea trebuiau să întărească temeliile edificiului nostru național ca să fie măreț și veșnic. Anul începu printr-un pelerinagiu al tuturor prietenilor ca să afle știrile aduse de scrisorile din Moldova: d-na Maria Pherekyde, Lili, fiica ei, d-nele Gramaticescu cu Graziella, d-na C. Băicoianu, Zetta Manu, Anicuța Florescu, d-na Slătineanu, Zoe Romniceanu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Pământul e atâta cât îl putem cuprinde cu privirile. * Nu ne putem imagina infinitul, pentru că vedem doar lucrurile finite. * Unii oameni sunt frumoși, dar nefinisați. Iubirile se topesc mai lesne decât zăpezile. Există și iubiri polare, dar numai zăpezile sunt veșnice. * Gradele de pe sticlele cu tării nu sunt surori cu cele de pe termometre. * Prea multe băuturi limpezi tulbură mințile. * Ceara se topește de prea multă căldura; inima - de prea multă iubire. Unele războaie se câștigă pe câmpul de luptă; altele se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vedere. * Credinciosul nu se teme de Dumnezeu, ci de propriile slăbiciuni. * Urmele omului nu sunt lăsate de încălțări, ci de faptele lui. * Și iluziile sunt o specie de efemeride. * Numai când moare câte unul ne amintim că viața nu e veșnică. * Nu creatorii sunt nemuritori, ci operele lor. * Ești cu atât mai folositor ție cu cât te dărui mai mult altora. * Cele mai durabile urme rămân pe băncile școlii. * Biserica nu e loc de pomană, ci de închinare. * Nu porni la
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mai „buni“ decât el sunt în roman competitorii români ai lui Avramuț: Cristea Bujor, Vasile Damian ș.a. De altfel, în carte, figurii lui Avramuț îi este opusă, poate chiar prea simetric, aceea a altui evreu, candidul Mișu Ho rowitz, comis-voiajorul veșnic legănat de iluzii inconsistente, sentimental, onest până la pierderea simțului de apărare, victimă sigură a maleficului Avramuț. Aceste romane de moravuri sociale ale lui Ury Benador, deloc lipsite de merite, rămân totuși în umbra unei narațiuni de mici dimensiuni care este
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fără să mai fi văzut tipărit vreun volum din Opere, seria începută de E.P.L. cu trei ani înainte. De altfel, acel prim volum a fost și ultimul, o întâmplare în firea lucrurilor, nu-i așa?, din moment ce scriitorul trecuse la cele veșnice. O vizită la Tudor Arghezi Am evocat altădată prima ieșire în public a lui Tudor Arghezi, la Biblioteca Centrală Universitară, după interdicția de câțiva ani ce-i fusese impusă în deceniul șase. Dar mi s-a întâmplat să-l întâlnesc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scriitor să fie urmată de uitare sau, cel mult, de pomenirea lui protocolară în împrejurări comemorative. Dar sunt scriitori dintre cei mai buni uitați încă din timpul vieții, marginalizați sau subestimați. Acesta este și cazul Florenței Albu, plecată la cele veșnice la începutul acestui an*, dar a cărei nedreaptă subapreciere, ca să nu spun chiar uitare, datează de mai demult. Autoare a treizeci de volume de poezie și proză, această poetă din generația mea nu a fost considerată printre cele mai bune
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ba le-au mai și sporit, inventând altele în spiritul lui, înche gându se și astfel o legendă. Elev și eu al Liceului „Bălcescu“, am auzit încă vorbindu-se despre ciudatul personaj, la mult timp după trecerea lui la cele veșnice. Devenise și erou de anecdote, plasat de cei care-l evocau în situații dintre cele mai năstrușnice, stârnitoare de râs. Am fost însă mirat când l-am auzit la Capșa povestind despre el pe Tașcu Gheorghiu, pe la începutul anilor ’70
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
familie și mai târziu. Prin 1970, spunea Gabriela, fata scriitorului, le-a bătut la ușă, un preot, Iorgu Ionescu, parohul Bisericii din Cremenicul Mare, județul Teleorman, colocatar cu Voiculescu la Aiud. Se împliniseră șapte ani de când plecase doctorul la cele veșnice. — Promisesem lui Voiculescu când eram închiși împreună că la eliberarea din detenție voi merge la familia lui să duc vești despre scriitor, și-a motivat el demersul. Și le-a povestit cum l-a scos el la aer, la soare
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de temniță la care a fost condamnat pe nedrept de dictatura comunistă. Ultimele secvențe biografice urmăresc eliberarea scriitorului și plecarea lui la cele veșnice, în anul 1963. În ceea ce privește analiza operei voiculescuiene (secvența a patra), evidențiem meritul prezentatorului de a-i fi urmărit cronologic evoluția, de a fi formulat judecăți de valoare, relativă și absolută, situând-o în context național și universal, de a fi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
biografiei poetului, a factologiei sale existențiale. Romanul începe în momentul în care doamna Slavici îi trimite lui Maiorescu bilețelul prin care anunță că Eminescu a înnebunit și se încheie factologic privind evenimentele vieții poetului în momentul trecerii lui la cele veșnice. Sunt doar câțiva ani, esențiali însă pentru destinul acestuia, pe care Florina Ilis îi urmărește într-o meticuloasă reconstituire de detalii (detalii care sunt și nu sunt întru totul atestate; la drept vorbind, într-un roman de ficțiune, nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
splendoarea tabloului ce mi s-a înfățișat dinaintea ochilor. Rigi este unul dintre munții Șvițerei care are o situațiune excepțională, de unde se deschide vederei un orizon nemărginit. Cât poți îmbrățoșa cu ochii, vezi lanțul maiestuos al Alpilor acoperiți cui zăpadă veșnică, urieși ai pământului ale căror titve albe se profilează pe ceri cu formele cele mai neînchipuite. Apoi printre dânșii văile ce-i despart, strălucesc râuri, lacuri, sate, târguri unde se mișcă și se răsfață furnicarul omenesc, unde cresc flori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]