14,396 matches
-
este mila Ta, și adevărul tău până la nori”. (Psalmul 35 David 4) Greșelile se plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fost interpelată de ziariști, a răspuns: "Am fost plecată numai zece minute". Cuvântul "numai" o apăra de multe dintre acuzațiile care i se puteau aduce. Dacă ar fi spus " Am fost plecată zece minute" ar fi părut că se consideră vinovată și ar fi fost poate sever pedepsită pentru lipsă de responsabilitate, (în metalimbaj, "zece minute" înseamnă de obicei o perioadă nespecificată de timp, între douăzeci și șaizeci de minute. Numai 9, 95 de dolari" sau "doar 40 de dolari avans
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
lasă să se presupună că interlocutorul le cunoaște deja. "Din toată inima" este de-acum o veritabilă cursă, care trebuie să ne pună în gardă în privința unor posibile intenții răuvoitoare ale vorbitorului. Expresia este folosită și pentru a ușura conștiința vinovată a cuiva care dă bani pentru opere de caritate doar după ce a fost hărțuit de un organizator insistent. "Trebuie "și "Ar trebui "se traduce prin "După părerea mea" și este una din expresiile cele mai manipulative în limba engleză. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
forma directă de revendicare față de persoana de la care se așteaptă să fie preferată, mergând până la ostilitate, ironie, dispreț afișat față de rival. Individul poate extinde aceste sentimente și asupra persoanei care îl preferă sau îl protejează pe rivalul ipotetic, găsind-o vinovată de protecția rivalului. Ultimatumul dat prin acest complex este "el sau eu" și este spus cu impulsivitate și exagerare. O formă compensată a acestui complex se exprimă prin înțelegerea situațiilor de cuplu, familiale, sociale, ca și rivalitate, dezvoltându-se astfel
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Dumnezeu. Pedepsirea repetată prin privațiuni de lungă durată, impregnarea precoce cu angoasa păcatului, obligația de a spune totul urmată de represiuni și pedepsiri ale părinților, traumatismul datorat unei greșeli morale la care a fost victimă dar la care este considerat vinovat, coincidența fatală între o inițiativă și un accident tragic care a urmat aducând subiectul în situația de a-și reproșa greșeala - sunt alte cauze care pot genera acest complex. Formele complexului de vinovăție: Prima formă a acestui complex se exprimă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
gravă este situația în care inferioritatea invadează întreg psihicul, devenind obsesie și blochează resursele. Se pot dezvolta adevărate fobii (obsesia urâțeniei fizice trăită ca o stricăciune iremediabilă și ca o rușine). Apare atunci asocierea cu sentimente de vinovăție (te simți vinovat pentru că provoci dezgust prin ceea ce ai inferior). Formele compensate ale acestui complex conduc la o valorizare personală pe un alt teren, ales în funcție de înclinații, de aptitudini, pentru a fi evitat astfel, eșecul total. Persoana se apără astfel prin satisfacțiile personale
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
general, nuvelistica lui T.-B. este structurată, naturalist, în jurul unor obsesii, ca în Ochiul de nichel (1927). Povara spaimelor devine de neîndurat, încât singura izbăvire rămâne moartea. Mahalaua, personaj central în romanul Fundătura cimitirului no. 13, prefigurat încă din nuvela Vinovată (din Suflet de femeie), este pecetluită de o atmosferă mediocră și nivelatoare. Singurul care zdruncină ordinea prestabilită va fi Andrei Stoican, individ urmărit de două obsesii: eliberarea de frica morții, prin simularea propriului deces, și nevoia de liniște absolută, imposibil
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
prețuit de tatăl său decât celălalt fiu. Pe de altă parte, parabola ilustrează și relația dintre dreptatea absolută și iubirea absolută a divinității. Din punct de vedere al dreptății, suntem înclinați să credem că tatăl, respectiv divinitatea, greșește, întrucât fiul vinovat nu este pedepsit, iar fiul drept nu este răsplătit. Însă Dumnezeu nu este doar drept ci și milostiv, bun și iubitor, iar din această perspectivă El se bucură mai mult de întoarcerea unui om păcătos decât de cumințenia unuia drept
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
zis că ne așteaptă puțul cu lanțuri pe unul din noi, și pe unul bacul... Pe parcurs Însă a fost prima dată când eu am Încercat să mângâi orgoliul unui nemernic și am Încercat să-i explic că nu suntem vinovați, că de frică am pus mâna pe cățea. Da’ el credea, cadrul, că noi ne-am revoltat... și trebuia să ne pedepsească. Și atunci i-am zis: „Dar dumneavoastră sunteți corect, că știți, atunci când eu eram bolnav, că n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un proces pe Cornel Tisu, fost deputat liberal... și, de aici, formula cu care mă acuzau:„legale În formă, dar subversive În conținut”. Știam că urmează arestarea, o așteptam de mult, prietenii erau deja arestați, nu erau nici ei vinovați și știam că vine și rândul meu... M-am dus la părinți și mi-am pus problema: cred că vine și rândul meu, mai ales că pe un coleg de-al meu, Mircea Vasu, l-au arestat de lângă mine. Mie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că io am fost nedisciplinat... Vișovan a recunoscut foarte multe lucruri, pentru că el, În naivitatea lui, a crezut că ia asupra lui, dar un fapt recunoscut cu celălalt nu Îl iei asupra ta, că mai mare dandana se face, și vinovați sunteți amândoi. Nu există la comuniști să iei asupra ta... Știind că el a recunoscut atâtea, că mi-a spus anchetatorul, și mi-arătat și scris... Că noi nu ne vedeam dosarele, numa’ Îți mai arătau câte o bucățică: „Măi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zis că nu. Și știam un lucru: dacă reziști bine, te lasă În pace. Și securiștii te lăsau În pace. Dacă vedeau terenul slab, nu te lăsau În pace și mulți, foarte mulți deținuți au semnat, da’ noi Îi considerăm vinovați numai pe cei care au făcut rău la alții, dar c-a fost semnat numai... nu-i vinovat. Da’ vă dați seama cum i-au murdărit pe-acești oameni importanți pentru țară și oameni de bună credință, și anticomuniști? Dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În pace. Dacă vedeau terenul slab, nu te lăsau În pace și mulți, foarte mulți deținuți au semnat, da’ noi Îi considerăm vinovați numai pe cei care au făcut rău la alții, dar c-a fost semnat numai... nu-i vinovat. Da’ vă dați seama cum i-au murdărit pe-acești oameni importanți pentru țară și oameni de bună credință, și anticomuniști? Dar pentru noi, deținuții, nu sunt murdari. Corneanu, care-a recunoscut din prima clipă: „Da, am semnat, că așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a tuturora... Nimeni din lotul nostru..., eventual, poate unu’ care-a regretat..., dar n-au regretat că sunt acolo... Și știam că, din punctul de vedere al lumii libere, noi suntem total nevinovați, dar, din punctul lor de vedere, suntem vinovați, pentru că tot ce este Împotriva comunismului este vină... Așa era socotită vina. Dar noi, În conștiința noastră, nu purtam nici o vină... Țineam cu țara, țineam cu poporu’, cu adevărul, cu dreptatea... Și cred că Dumnezeu m-a ajutat... În cei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când vine În cameră și vorbea cu noi, vorbea frumos... Și m-am cerut la el la raport și i-am spus: „Domnul ofițer, uitați ce se-ntâmplă, eu am făcut de trei ori izolator. Și recunosc că am fost vinovată, am colindat, am râs, s-o găsit un ac la mine, dar, ca să fac nevinovată, asta nu mai Îmi convine... Nu știu ce are doamna cu mine, că tot timpul s-agață de mine... Și mi-am făcut cele trei zile de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne-a judecat prin iunie și eu am luat pedeapsa cea mai mică, trei ani de Închisoare corecțională pentru uneltire contra statului, articolul 209, punctul B. De fapt, asta era Încadrarea cea mai ușoară pentru ei, că fără să fiu vinovat absolut deloc... Cum se numea lotul din care făceați parte? Au Încercat ei să-i dea un nume, dar n-a ținut... I-au spus inițial „Fiica fiordului”, după aia au spus un nume de revoluționar de la ’48 de prin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe Pătrășcanu „l-au omorît ai lui, comuniștii”. Apoi că sărbătoarea de azi (75 de ani de la nașterea lui L.P.) s-ar datora faptului că „a știut nevastă-sa pe unde să umble și să arate că n-a fost vinovat”. Tonul didactic al explicațiilor sale m-a deranjat, așa că, luînd-o într-o altă direcție, la primul pasaj de pietoni am renunțat să-l mai aud. Acum, cînd rememorez întîmplarea, văd că, în ciuda simplismului ipotezelor, el numise corect esența dramei lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori liniștea unei alei devin, din această perspectivă, alinătoare. Încep să cred că „pedeapsa” mea ia sfîrșit. Redescopăr nevoia de puritate, de tandrețe, obnubilez impulsurile nedorite, sîcîitoare. Trecerea, de-a lungul ultimilor ani, printre contrarii m-a marcat. O fi vinovat și „domnul Inconștient” de starea în care mă aflu, dar mai mult decît el - mediul. Mi-am cercetat în aceste zile trecutul „pînă la izvoarele Nilului”, cum zic psihanaliștii, și constatările mi-au apărut demne de interes. Experiența mea (o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întrece ca problematică și intensitate toate frămîntările celor din neamul meu. Oameni săraci, înaintașii s-au preocupat îndeosebi de nevoile lor elementare, n-au avut timp să se autoanalizeze. Mă judec des și mă acuz sever. Conflictul cu partea mea „vinovată” se iscă din senin și uneori e acut, irepresibil. Ceea ce-mi reproșez e, în primul rînd, chiar slăbiciunea de a nu-l înăbuși. Recurența lui mă îngrijorează mai mult decît orice. încercările de a-l evita și toate celelalte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nebun!” „Lui Cutare i s-a amputat un picior”, „Cutare a murit”. După un asemenea „buletin de știri”, dispoziția de a petrece mi s-a diminuat. Numai politețea m-a făcut să stau locului și să ascult în continuare. Sîntem vinovați, oare, că avem coșmaruri? Sînt acestea o pedeapsă pentru vini mai vechi sau mai recente? M-am trezit agitat și criza de anxietate s-a prelungit pînă după-amiază. Sînt cu atît mai supărat de această neașteptată bulversare, cu cît ieri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce-ar trebui aprofundate, răspund uneori la vorbe înainte de a le fi ascultat. *O vitrină de cofetărie, una a unui magazin de vinuri, una de aprozar nu-mi fac poftă, nici chiar în aceste timpuri de „criză mondială” (ea e vinovată, vezi bine, de halul în care am decăzut!). În schimb, pofta mi se trezește de fiecare dată cînd trec pe lîngă o brutărie sau o librărie. Prezența pîinii și a cărții îmi pune în mișcare, mai mult decît orice, simțurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am devenit „prieteni de familie”. Plină de contradicții, evoluția sa e un subiect care aproape nu m-a interesat. Nici viața sa sentimentală (bogată, încurcată, de „roman”), în afară de episodul cu folclorista S.M. Ionescu, pentru care într-un fel mă simt vinovat. (Doamna a părăsit orașul și postul de lector și s-a „călugărit”, acceptînd să lucreze la Muzeul Mînăstirii Neamț și la Casa Sadoveanu.) Pînă dăunăzi nu știam, de pildă, că a făcut ultimele două clase de liceu la seral (iar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poliția de moravuri. Cei doi sînt oripilați de ce a putut să-i treacă tipei prin cap. Într adevăr, e îngrozitor cît de tare s-a extins suspiciunea de perversitate, inclusiv la noi. A devenit mult mai ușor să faci presupuneri vinovate, decît să accepți normalitatea. Dacă mi-i îngăduit să mă laud cu o bucurie, ea e aceea de a fi ținut în mîini cărți și reviste pe care nu numai cei din neamul meu nu le-au văzut, ci și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
jumătate de oră înainte de a veni la expoziție”. „Lasă, ai nimerit-o bine - i-am zis. Poate, dacă stăteai mai mult, nu ieșea așa, ci dimpotrivă, îl stricai”. Constrîngerile materiale aduc vrajba în casă, dar de unele crize nu-s vinovate numai ele. Mai e, desigur, și altceva, sau altcineva. Ideea mi-o sugerează Voyage à Rome de Alberto Moravia, în care, vrînd „de garder ses forces pour l’écriture”, personajul, un „écrivain inaccompli”, își neglijează femeia, iar aceasta, ca răzbunare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă trebuie, pun și ei condeiul pe ici-pe colo. În loc ca un asemenea act de corupere a minorilor să fie sancționat, cei ce-l fac sînt lăudați! Nici bunul-simț nu te mai ajută să deslușești care-i adevărul despre Cernobîl! Vinovate sînt aparatele de propagandă, care fie exagerează, fie minimizează, deformînd, și într-un caz și în altul, datele. Mediile occidentale numesc ceea ce s-a întîmplat acolo „catastrofă nucleară”; cele sovietice - „accident”. În primele, norul radioactiv e numit „norul morții”. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]