9,098 matches
-
C definită în acordurile de la Oslo ca fiind sub control civil si militar israelian (și care urma să includă 72-74% din Cisiordania) ,conform acordurilor de la Wye River, include în prezent 60% din suprafata Cisiordaniei. Teritoriile sunt adesea descrise ca având vocația de a deveni un viitor stat palestinian suveran. Statutul lor este un element cheie al rezolvării conflictului israelo-palestinian , alături de rezolvarea problemei refugiaților arabi palestinieni, recunoașterea Israelului de către palestinieni ca un stat național evreiesc, în interiorul unor granițe sigure și recunoscute și
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
cea a celor din Raguza. Printre străini s-au aflat și originari din Ancona sau Mantua. Este de menționat că pe fondul cuceririi Armeniei de către mongoli în 1243, Vicina a fost unul dintre porturile pe unde acești alogeni - negustori prin vocație, odată emigrați în bazinul Mării Negre au penetrat în interiorul spațiului viitoarelor state românești. De asemenea feudali bulgari și tătari cu influență, sunt menționați de izvoare la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor. Încă posesiune bizantină la cumpăna
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
mai întotdeauna scoase din context. Astfel, potrivit scrierilor sale, cultura română are o vechime de 600 de ani, conștiința națională românească exista încă din secolele XV-XVI, monahul copist moldovean Gavril Uric a fost „un om uriaș” și „un român de vocație universală”, în timp ce voievodul muntean Neagoe Basarab este considerat „un geniu la egalitate cu Erasmus și Machiavelli, ba chiar peste ei”. Istoria românilor este în opinia sa plină de exemple în care țările române au salvat Europa de invazia turcilor precum
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
pasajele descriptive sunt impregnate de un lirism calofil. A publicat mai multe volume de critică teatrală ("Martor al Thaliei", 1979; "Din fotoliul 13", 1986; "Chipuri și măști", 1996; "Eminescu, omul de teatru", 2000) și cinematografică ("Statui de celuloid", 1972; Filmul, vocație și rutină", 1974; "Diorame cinematografice", 1983; "Stelele Oscarului", în colab., I-III, 1996-2004), în care sunt întreprinse analize meticuloase ale unor spectacole teatrale sau filme românești și străine, ce urmăresc gradul de creativitate artistică. Volumul "Scriitorii și filmul" (2004) analizează
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că respectivul regizor „se regăsește cel mai bine pe sine în ultimul film, «Duminică în familie»”. Criticul își argumentează astfel afirmația precedentă: „În narațiunea cinematografică sunt recognoscibili, deopotrivă, scriitorul cu vocație comică, scriitorul de robustă formație realistă și tanărul scenarist-regizor cu «scopuri» și «mijloace» idilico-melodramatice. Paradoxal poate, acest amestec de tonuri i-a convenit regizorului-scriitor Francisc Munteanu (cu predispoziții comice, realiste și idilico-melodramatice, la rându-i). El și-a dovedit încă
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
științei și al tehnologiei.. În calitate de președinte al unui grup de experți al Domeniului European de Cercetare (European Research Area) privind colaborarea internațională în domeniul științei și tehnologiei, Archibugi a subliniat faptul că declinul demografic în Europa, combinat cu lipsa de vocație a tinerilor pentru științele exacte, va genera un deficit dramatic de muncitori calificați în mai puțin de o generatie. Acest lucru va pune în pericol standardul de viață european în domenii-cheie, cum ar fi: cercetarea medicală, tehnologiile informaționale și industriile
Daniele Archibugi () [Corola-website/Science/330474_a_331803]
-
a practicat meseria de instructor sportiv în clubul „Les Géants de Montréal”, aflat în incinta complexului sportiv „Gadbois”. Scrie poezii din adolescență, dar primele postări ale poemelor sale au loc în anul 2002, pe site-ul www.poezie.ro. Adevărata vocație și-a descoperit-o în Canada, după ce a debutat ca poet în revista Observatorul din Toronto, pe 6 aprilie 2006, fiind întâmpinat de poetul George Filip. Apoi a fost descoperit de editorul Dumitru Scorțanu și a publicat primele sale 3
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
de mult timp, la Academia de Minerit în Schemnitz (în prezent în Slovacia), ca profesor de chimie, mineralogie și metalurgie. În același timp a fost numit consilier imperial și evaluator la Camera Oficiului Ungariei Regale, iar în 1776, a urmat vocației, devenind profesor de chimie și botanică la Universitatea din Pavia (pe atunci Ducatul Milanului), unde a stabilit o grădină botanică și un laborator chimic. Pentru a îmbunătăți agricultura el a sugerat, printre altele, îngrășămintele chimice, de asemenea, s-a ocupat
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
prea puțin cunoscutul Damian al Sadovei, de Dolj, a comis păcatul benefic de a scoate în lume doi copii însemnați. Zicem însemnați, fiindcă atât CONSTANTIN, cât și FLORIN, ambii frați, ambii patronimic PREDA, unul poet de har, celălalt pictor de vocație, au bulversat, pentru o clipă viața spirituală a Craiovei. Cum rareori se întâmplă, complexul OEDIP. A funcționat altfel în prea creștineasca familie țărănească de la Damian, decât după prea tenebroasele precepte freudiene. Pentru oamenii oarecum dumiriți în misterele vieții, părea că
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
la care se adaugă amănunte fizice sau vestimentare specifice ale modelului caricaturizat. Tudor Arghezi într-un interviu pe care l-a avut cu Aurel Jiquidi a făcut următoarele precizări: Nicolae S. Petrescu a fost un caricaturist și desenator caracterizat prin vocație, el a știut să surprindă sufletul, chipul și caracterul modelelor sale ca nimeni altul. Artistul a știut să înfățișeze fără a jigni, uneori doar cu o ironie fină ca o înțepătură ușoară. Mărturie în acest sens stau comentariile critice pe
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Cartea Românească din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului, adică mai precis revitalizarea sacrului, revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului. Nuvela evocă o întâlnire ratată cu sacrul a violoncelistului Antim, care-și trădase adevărata vocație de artist și suferise o regresiune spirituală datorită neputinței de a recunoaște misterul revelației și de a înțelege că imaginația poate schimba realitatea. El își întrerupe ascensiunea către Cer, ratând astfel împlinirea într-un spațiu transcendent. Nuvelele „” și „Incognito la
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
a lui Ieronim), împreună cu noua sa elevă, Maria Daria Maria. Muzician excepțional remarcat de Pablo Casals, el citise în copilărie o povestire misterioasă care-i revelase caracterul sacru al artei și trăia obsedat de ideea că și-a ratat adevărata vocație, cântându-le oamenilor în loc să le cânte zeilor. Obsesia sa cu privire la acest aspect se reflectase și în viața sa sentimentală, iar fiecare femeie, căreia îi istorisea descoperirea sa, se despărțea de el; au fost rupte astfel trei logodne. Audiind un pasaj
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
cărei final nu și-l mai amintea. Era vorba de un faimos saltimbanc din Evul Mediu care a descoperit că arta fusese inventată în timpurile mitice pentru a-i distra pe zei și a înțeles că și-a trădat adevărata vocație, suferind o cădere și ajungând să-i distreze pe oameni. Este părăsit de logodnică după ce-i destăinuiește descoperirea lui. Având o revelație, Antim renunță la entomologie și devine artist, iar situația se repetă în cazul său: este părăsit de trei
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de melancolie cauzată de ratarea întâlnirii cu sacrul și este cuprins de obsesia morții. În finalul nuvelei, el este răpit într-o lumină escatologică de una din logodnicele sale, care-l părăsise mai demult atunci când aflase că și-a trădat vocația artistică, și dus într-o enormă sală de concerte de unde se înalță pe o scară fără sfârșit. Antim se oprește însă din drumul spre Cer, iar logodnica necunoscută dispare fără urmă. Bucureștiul, locul acțiunii din „Uniforme de general”, este centrul
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Sociologie generală", Craiova, Editura Beladi, 2004, 482 p; ediția a V-a, 2009 · "Probleme fundamentale ale sociologiei", Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1997, 302 p. · "Sociologia culturii românești (Geneză și devenire: 1821-1944)", Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1992, 184 p. · "Cultură, personalitate, vocație în concepția lui C. Rădulescu-Motru", Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1990, 204 p. · "Educația materialist-științifică", Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1989, 211 p. 2. Coautor: · "Minoritățile din Oltenia. Studii culturale" (Carmen Ionela Banta - coord.) Editură Bibliotheca, Târgoviște, 2015, 191 p · "Oltenia’s
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
este proprie, și anume aceea a unei articulații între dezvrăjirea antropologică și speranța mesianică. Mai recent, în lucrarea sa "Et vous trouvez ça drôle ?!... variations sur le propre de l'homme", Gérard Rabinovitch își continuă reflecția asupra umorului și a vocației lui etice cu cea a „bine-zicerii” (bene-diction). Analizând diferențele și congruențele între cele două mari tradiții de umor, cea a umorului evreiesc și cea a umorului englez, Gérard Rabinovitch clarifică condițiile de posibilitate a umorului și analizează efectele sale de
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
al nepoților săi, Francesco și Scipione. Împreună cu ei călătorește și urmează cursuri de filosofie la Padova (1557) și la Napoli (1559). În iulie 1559 era din nou la Padova. Predicile lui Benedetto Palmio îi schimbă viața și-l îndreaptă spre vocația religioasă. Prietenia cu Gagliardi îl conduce în Compania lui Isus. Amândoi sunt admiși la 29 septembrie 1559, la Roma, de către Diego Lainez. După câteva săptămâni de noviciat urmează studii teologice la Colegiul Roman. Și-a întrerupt studiile întrucât a fost
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
diplomatic de către generalul iezuit Claudio Acquaviva. I s-a interzis prezența la Roma, din cauza implicării sale politice, și a fost exilat pe teritoriul venețian. Possevino s-a stabilit la Padova, unde a continuat să conducă exercițiile spirituale ignațiene, influențând astfel vocația episcopului și sfântului Francisc de Sales, ce era acolo student la drept. În cele din urmă, a inițiat la Padova proiectul științific de asamblare și organizare a bibliotecii de învățături catolico-ortodoxe pe care le va aduna în enciclopedia Bibliotheca selecta
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
de obicei în tovărășia sătenilor, care au venit la el pentru a-i asculta povețele și cântările religioase sau pentru a discuta în comun problemele vieții în lumina învățăturii și a spiritului creștin. A fost un autodidact cu o rară vocație de misionar. Bibliofil fiind, a obținut cărțile tipărite în celelalte provincii românești cu ajutorul oierilor care practicau transhumanța. Biblioteca sa a numărat peste 200 de volume (un număr rar întâlnit mai ales în mediul rural în acea epocă) și a inclus
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
în mediul rural în acea epocă) și a inclus toate Bibliile tipărite în spațiul românesc până la acea vreme, precum și "Biblia de la Petersburg" (1819). Bibliile sale le-a însemnate și ilustrat cu o mulțime de miniaturi. A fost un copist cu vocație. Primul său manuscris este datat din 1837. Apropiind arta de copist de cea a tiparului, a ajuns să gândească manuscrisul ca o carte ce beneficiază în zilele noastre de o iscusită artă a tipăririi. A ajuns chiar să confecționeze tipare
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
(n. 22 februarie 1973, Timișoara) este un muzician, chitarist și compozitor român. A absolvit Liceul de Filologie - Istorie din Timișoara (actualul Colegiu Național Bănățean) și, apoi, Facultatea de Litere, secția Istorie - Engleză. Adevărata sa vocație rămâne, însă, muzica, la care nu renunță niciodată, indiferent de traseul pe care l-a condus viața. Biciclist pasionat, iubitor al drumețiilor pe munte și timișorean convins, este astăzi un muzician complet și complex, cu contribuții și apariții in formule
Horea Crișovan () [Corola-website/Science/333798_a_335127]
-
(n. 13 martie 1831, Roman - d. 11 mai 1897, Roman) a fost un autor didactic, poet, prozator, publicist și traducător român din generația Unirii de la 1859. Pedagog de vocație, a fost un militant al ideii naționale și a ocupat funcții administrative importante în sistemul de învățământ românesc din Principate și Vechiul Regat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, contribuind la reorganizarea și dezvoltarea acestuia. s-a
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
proză plină de simboluri și metafore, care se citește cu sufletul la gură, ca un roman polițist, și care anunță un prozator excepțional” Prof univ( membru al Uniunii Scriitorilor) Sergiu I. Nicolaescu, Revista Argeș și Săgetătorul 2002 · „Cristian Meleșteu are vocația de a se răstigni pe fiecare carte pe care o scrie, răsplată fiindu-i extazul. (...) o carte bizară, care parodiază epopeea lui Ghilgameș, are trimiteri directe la mitul lui Ulise sau la povestea peștișorului de aur. Romanul este o parodie
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
de gravuri care să reprezinte constelațiile pentru a însoți textul lui Hygin. Această ediție, prima care a fost ilustrată, a apărut sub titlul "Clarissimi viri Iginij Poeticon astronomicon: opus vtilissimmu". Ca și pentru cea mai mare parte a lucrărilor cu vocație astronomică apărute după aceea, stelele erau desenate deasupra unui motiv care reprezenta subiectul constelației în filigran. Totuși gravurile prezentate nu sunt nici pe departe hărți ale sferei cerești, pozițiile stelelor care sunt reprezentate nu au nimic în comun cu pozițiile
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
a studiat la „Liceul de stat 1 ” („Mamlahti Alef”) din localitate. Mai apoi a fost înrolat în armata israeliană, servind într-o unitate Nahal (Tineretul agricol combatant). După serviciul militar a trăit circa 35 ani la Tel Aviv. Găsindu-și vocația de povestitor și scriitor, Reuveni, care își ebraizase numele, a lucrat în acelaș timp ca redactor la ziarul „Haaretz”, iar mai târziu la ziarul „Yediot Aharonot”. În anul 2000 și-a înființat o editură, numită „Nimrod”, în care a publicat
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]