9,311 matches
-
era una neplanificată. La 17 noiembrie, adjuncta lui Ryan, Jackie Speier (care avea să fie și ea aleasă în Congres în aprilie 2008), adjunctul șefului de misiune de la ambasada SUA, Richard Dwyer, un ofițer al ministerului informațiilor din Guyana, nouă ziariști și patru reprezentanți ai Rudelor Îngrijorate au urcat într-un mic avion care urma să aterizeze pe un aerodrom la Port Kaituma la câțiva kilometri de Jonestown. La început, doar avocații Templului au fost lăsați să coboare din avion, dar
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
unul din ocupanții lui, Larry Layton, a deschis focul asupra celor dinăuntru, ucigându-i pe câțiva. Simultan, mai mulți membri ai Templului Popoarelor care însoțiseră grupul au deschis focul asupra avionului de transport, ucigându-i pe congressmanul Ryan, pe trei ziariști și pe un membru care încerca să plece, rănind alți nouă oameni, inclusiv pe Speier. Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față. Pasagerii de pe Cessna l-au neutralizat pe
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
schimbat în 1999 numele în cinstea lui. Sediul ei este în Bridgeport, Connecticut. Prima distincție a fost decernată în 1981. Printre laureați se numără: dr. Ronald Enroth, dr. John Gordon Clark, Gabe Cazares, Robert Lifton, M.D.; dr. Louis Jolyon West, ziarist Richard Behar, fiica congressmanului Ryan, Patricia Ryan, dr. Michael Langone, Flo Conway și Jim Siegelman, și Bob Minton. Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown, inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
(n. 1959, București) este un politician și ziarist român. A prezentat emisiunea "Se întâmplă acum" transmisă de canalul OTV, emisiune care a avut premiera în 1998, la TVR 2. A fost ales senator în legislatura 2012-2016, din partea PP-DD. În 1997, a absolvit Liceul Republican de Fotbal (fostă extremă
Tudor Barbu () [Corola-website/Science/324310_a_325639]
-
1987. În domeniul jurnalisticii a debutat, la o revistă studențească, cu un articol despre faptul că e sesiune de examene și că preferă să scrie respectivul articol decât să învețe. A renunțat la Politehnică în 1991 și s-a făcut ziarist, meserie care l-a dus în diferite birouri ale unor reviste și televiziuni cunoscute precum "Dreptatea", "Libertatea", "ProTV", "Unica", "Evenimentul Zilei" și "Realitatea TV". "Cum să devii un nimeni. Mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România" este o
Iulian Comănescu () [Corola-website/Science/326550_a_327879]
-
prin împușcare între stațiile de cale ferată Pereval și Ahcia-Kuima ale căii ferate transcaspice. Este neclar cum a reușit să supraviețuiască Anastas Mikoyan, care făcea parte din grup, și de ce i-a fost cruțată viața. În 1922, V. Chaikin, un ziarist eser, a publicat o descriere a momentelor care au precedat execuția. În timpul evacuării orașului Baku, în condițiile în care forțele otomane se aflau în ofensivă, bolșevicul Anastas Mikoian a recurs la amenințări pentru ca să obțină custodia membrilor Comunei, aceștia urmând să
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
țări exista o stare tensionată datorită războiului din Nagorno-Karabah) . Un alt scandal a izbucnit în momentul în care presa azeră a publicat știri conform cărora, în timpul exhumării, au fost descoperite doar 21 de schelete, ceea ce ar fi presupus în opinia ziariștilor azeri că Shahumyan și alți patru armeni ar fi reușit să scape.. Această ultimă afirmație a fost respinsă de nepoata lui Shahumyan, Tatiana, care trăia în acel moment la Moscova, care, într-un interviu din ziarul Kommersant a spus că
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
satul Vidra, comuna Vîrfurile, județul Arad. A absolvit Liceul Pedagogic din Arad și Facultatea de Filozofie a Universității din București; este membră a Uniunii Scriitorilor din România (1975). A fost profesor la Liceul Pedagogic din Arad (3 ani), iar apoi ziarist la „Scânteia Tineretului”. Dupa 1989 a fost publicist-comentator la „Tineretul Liber„ și „Vocea României”. Din 1994 a fost diplomat la Ambasada României din Republica Macedonia, iar din 1997 co-fondator (împreuna cu Dumitru M. Ion) și vicepreședinte al Fundației Academia Internațională
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
(n. 14 februarie 1892, Buzău - d. 23 octombrie 1916, Boișoara) a fost un traducător și poet român. s-a născut în data de 14 februarie 1892 în orașul Buzău în familia ofițerului și ziaristului Titus Ștefan Stoika, originar din Țara Moților. Mama sa Irene, născută Canella-Ciorogârleanu, a avut o influență covârșitoare în educația fiului său, ea fiind cea care i-a călăuzit primi pași în activitatea literară. Constantin T. Stoika a mai avut doi
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
stiință clujeni: Acad. Prof. Dr. Doc Victor Preda, Acad. Augustin Z.N. Pop, Prof. Dr. Crișan Mircioiu, Dr. Narcis Bucur, Dr. Vancea Niculescu, Dr. Mircea Vasinca. Componentă cenaclului a fost heterogena, cu cadrele medicale universitare, medici, biologi, psihologi, asistenți medicali, ziariști, profesori de liceu sau școala generală, matematicieni, informaticieni etc. La ședințele cenaclului au participat de-a lungul timpului și scriitori, membrii ai flilialei Cluj a Uniunii Scriitorilor: Ștefan Damian, Ion Arcaș, Doina Cetea, Aurel Grigore Zegreanu, Doina Moigrădean, Maria Racolța
Cenaclul Victor Papilian () [Corola-website/Science/325783_a_327112]
-
ani. În anii de după cel de al Doilea Război Mondial a studiat pentru scurtă vreme la universitățile New York (1944-1945) și apoi Denver (1945-1946). În 1945 tânărul s-a înrolat în armată, servind la baza aviatică Lowry. S-a distins că ziarist sportiv scriind pentru „Rev-meter”, gazeta taberei militare. După ce a fost eliberat din armată în anul 1946, cu gradul de caporal, Simon a lucrat vreme de doi ani că funcționar responsabil cu poștă la birourile companiei Warner Bros din Manhattan. Mai
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
au fost duse de Golubev în Sofia pentru a le arăta celor de la DS. Simptomele otrăvirii cu ricină sunt arsura în gură și durerea de gât, amețeala, voma, dureri de stomac, diaree, sete excesivă și, în cele din urmă, moartea. Ziariștii de la „The Times” declarau, după ce au citit o parte din materialul existent în laborator: „O cantitate suficientă pentru obținerea unei doze puternice poate ucide un adult, iar o cantitate egală cu șapte semințe de ricin ucide un copil (...) Măștile și
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
Wardman, editorul de la New York Press. Wardman a fost primul care a publicat termenul, dar există dovezi că expresii precum " yellow journalism” (jurnalism galben) și "school of yellow kid journalism” (școala de jurnalism a copilului galben) au fost deja utilizate de către ziariști din acea vreme. Wardman nu a definit termenul exact. Tot Wardman a utilizat și expresia „copilul galben al jurnalismului”, referindu-se la pe atunci popularele benzi desenate, pe care le publicau atât Pulitzer cât și Hearst, în timpul bătăliei pentru circulația
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
se afla în ea, a fost aruncată în aer de Armata Roșie. După revenirea armatelor și a administrației române în Basarabia în 1941, Societatea Română de Radiodifuziune i-a trimis la Chișinău pe ing. Emil Petrașcu și pe Alexandru Hodoș (ziarist) pentru a evalua pagubele produse de armatele rusești în retragere. Clădirea postului, emițătorul și pilonii antenei au fost distruse prin dinamitare iar toate aparatele de radio-recepție fuseseră confiscate. Activitatea radioului din Chișinău a fost continuată de Radio Moldova la Iași
Radio Chișinău () [Corola-website/Science/324531_a_325860]
-
sufiști, ca de exemplu Sohrevardi sau Abû Yazid al Bistami. Abdelwahab Meddeb a trait ultima perioadă a vieții la Paris și în Spania. El a murit în 2012 de cancer de plămâni la clinica Bizeț din Paris. Fiul său este ziaristul Hind Meddeb. De la primele sale eseuri, române, poezii și munci editoriale de la mijlocul anilor 1970 încoace, scrisul lui Meddeb a fost mereu multiplu și divers, alcătuind un proiect literar unde genurile literare se îmbină și se transcend. Textele sale arată
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
pentru celebritățile timpului. Grădina a fost deschisă de cehul Hrtschka în anul 1860, pe Strada Nouă (în prezent Edgar Quinet) , pe locurile unde astăzi se ridică Facultatea de Arhitectură și o parte a Universității, mai exact aripa Facultății de Matematică. Ziaristul francez Ulysse de Marsillac, autorul lucrării "Guide du voyageur à Bucarest", apărută în anul 1877, face referire la afirmând că este "singura unde te poți plimba ascultând muzică. În fiecare seară, grădina este iluminată și, în zilele de sărbătoare, iluminatul
Grădina Rașca () [Corola-website/Science/324620_a_325949]
-
aceste încercări de coduri nu au caracter obligatoriu, fiind mai degrabă declarații de intenții. Tendința de astăzi este însă de a se prefera reglementările deontologice autoimpuse. În aproape toate țările cu o presă liberă există organizații profesionale sau sindicale ale ziariștilor și editorilor, care au emis coduri proprii pentru membrii asociației lor. În România periodei postcomuniste, dezbaterea deontologică a fost greu sau imposibil de realizat. În condițiile istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
a fost greu sau imposibil de realizat. În condițiile istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței presei și mai puțin asupra propriei activități. Deși au existat mai multe forme asociative ale jurnalistilor, Societatea ziariștilor români (SZR), Asociația ziariștilor din România (AZR), Uniunea ziariștilor profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
imposibil de realizat. În condițiile istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței presei și mai puțin asupra propriei activități. Deși au existat mai multe forme asociative ale jurnalistilor, Societatea ziariștilor români (SZR), Asociația ziariștilor din România (AZR), Uniunea ziariștilor profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă (CRP), care a convenit
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței presei și mai puțin asupra propriei activități. Deși au existat mai multe forme asociative ale jurnalistilor, Societatea ziariștilor români (SZR), Asociația ziariștilor din România (AZR), Uniunea ziariștilor profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă (CRP), care a convenit asupra unui Cod deontologic al
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
alături de Orfanik. Radu Gorj se consideră însă prea bătrân pentru a se mai implica în conspirațiile revoluționare ale compatrioților săi. La o serată organizată de contesa Dora D'Istria (Irina Petrescu) tânărul boier român o cunoaște pe Stilla, precum și pe ziaristul Alexandru Policretti (Ion Caramitru). Între Frâncu și Stilla se înfiripă o relație de dragoste. Pentru a-l îndepărta pe boierul Radu Gorj de compatrioții săi, agentul Friecke îi arată bătrânului o fotografie în care apar împreună cântăreața de operă și
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
Gorj părăsise însă Italia, iar casa lui este găsită pustie. Frâncu este lovit pe la spate de o persoană necunoscută și stă o perioadă în spital. După ce-și revine, el află că Partenie trecuse granița în Principatele Române. În plus, ziaristul Policretti îl anunță că nu-i poate publica protestul în gazetele italiene din cauza situației politice tulburi din Italia. În aceste condiții, Frâncu decide să se întoarcă în Transilvania. Ajuns la moșia sa, boierul află de la Roșca, servitorul său, că autoritățile
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
leșin, contele a văzut lângă el cadavrul lui Daval, care fusese ucis cu un cuțit. La anchetă participă și Isidore Beautrelet, un elev de retorică de la Paris și detectiv amator, în vârstă de 17 ani, care se dăduse inițial drept ziarist. El descoperă că intrușii erau în legătură cu secretarul, ei furând patru tablouri de Rubens de pe pereții salonului și înlocuindu-le cu niște copii. Contele i-a suprins pe intruși, iar Daval a sărit cu cuțitul, dar și-a pierdut viața în
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
Anatoli Vasilievici Lunacearski () [n. 23 noiembrie (S.V. 11 noiembrie) 1875, Poltava, Ucraina, Imperiul Rus - d. 26 decembrie 1933, Menton, Franța] a fost un revoluționar marxist rus, critic de artă și ziarist, primul Comisar al Poporului pentru Instrucția Publică, responsabil de sectorul cultură și educație. Prin scrierile sale, a analizat valorile actului creator și a promovat valorificarea tradițiilor progresiste artistice cu caracter teoretic și estetic, precum și înnoirile aduse de tânăra artă sovietică
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
echipa de lupte a clubului "Dinamo"), la care s-au adăugat inițialele numelui acestuia, "GB". În august 2004, VGB Impex îi avea ca acționari la vedere pe Constantin Mărgărit și Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu. În decembrie 2004, patru ziariști de la săptămânalul bucureștean Banii noștri au fost bătuți, la Sinaia, de bodyguarzii angajați pentru o petrecere organizată de reprezentantul firmei VGB Impex SRL, Constantin Mărgărit.
BKP Trading Impex () [Corola-website/Science/322755_a_324084]