93,304 matches
-
licența în 1961. În 1946 debutează cu versuri în „Națiunea” și editorial, cu placheta Liturghii negre. Activează la Direcția Presei (1953-1961), apoi este șef al secției de poezie și critică literară la Editura pentru Literatură (1961). Face studii de specializare editorială la Paris, cu o bursă oferită de statul francez (1966), și obține diploma de studii franceze la Universitatea din Poitiers (1968). Ca director al Editurii pentru Literatură Universală (1968-1969), inițiază colecțiile „Poesis”, „Orfeu”, „Romanul secolului XX”, „Mythos”. Este redactor împreună cu
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
seamă de aptitudini, setea de cultură și un dinamism rar au făcut ca N. să se găsească între fruntașii tinerei generații basarabene ivite către mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut. Această poziție este doar în mică măsură consolidată prin debutul editorial. Strânsă în plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina tradiționalismul și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
OGLINDA LITERARĂ, revistă care apare la Focșani, lunar, din ianuarie 2002, editată de Grupul de Presă și Editură Zedax. Primul număr menționează în caseta redacțională pe Florin Paraschiv (redactor-șef), Gabriel Funica (redactor-șef adjunct), Florinel Agafiței (consilier editorial), Virgil Panait (secretar de redacție) ș.a. Ulterior componența redacției se schimbă, în casetă figurând o echipă alcătuită din Gheorghe Neagu (redactor-șef), Virgil Panait (redactor-șef adjunct), Magda Ursache (consilier editorial). Articolul intitulat Tendințe schițează în linii mari programul publicației
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
-șef), Gabriel Funica (redactor-șef adjunct), Florinel Agafiței (consilier editorial), Virgil Panait (secretar de redacție) ș.a. Ulterior componența redacției se schimbă, în casetă figurând o echipă alcătuită din Gheorghe Neagu (redactor-șef), Virgil Panait (redactor-șef adjunct), Magda Ursache (consilier editorial). Articolul intitulat Tendințe schițează în linii mari programul publicației: „Să reușim să fim o grupare literară. Să reușim să ne exprimăm într-un context european. [...] Să reușim să nu pierim sufocați de magma subculturii și a vulgului cultivat în clanuri
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
5 De exemplu, double blind reviewing, Însemnând așa-numita revizuire, recenzare În anonimat, situație În care concomitent se face apel la mai mulți recenzenți, iar persoana autorului scrisului nu li se dezvăluie acestora, reducând astfel subiectivismul. Printre altele, această politică editorială ar putea să explice numărul mare de autori tineri care Începând din anii ’50 au publicat În AJS (Abbott, 1999, 129). Bibliografie Abbott, Andrew. (1999). Department and Discipline. Chicago Sociology at One Hundred. Chicago: University of Chicago Press. Alexandrescu, Filip
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
știm ce putem deveni. Normalitatea reflexivă poate scruta și anormalitatea existențială (mai ales aceasta!) pentru a scăpa de ea, a o ocoli, a ieși de sub puterea ei Încorsetantă, poate chiar distrugătoare. Un astfel de demers reflexiv aflăm În recenta apariție editorială datorată unui reprezentant remarcabil al sociopsihologiei românești, profesorul Adrian Neculau, În care ni se propune o radiografiere a identităților de tot felul, generate, Întreținute, perturbate În contextul evoluției comunismului În România. Meritul este cu atât mai mare cu cât „chinul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
octombrie 1899, când apariția a fost suspendată, probabil din cauza unor dificultăți materiale. P.l. nu a fost o revistă „de program”, ci o publicație prin care se încerca o concentrare a scriitorilor, indiferent de opțiuni politice sau de crezuri artistice. Articolul editorial din primul număr semnalează tendința unei părți a criticii literare de a exagera cauzele și efectele unei așa-zise „crize” a literaturii române. Același editorial subliniază intenția redacției de a face din P.l. o publicație deschisă, adică ferită de exclusivism
PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
un salon de coafură (1962-1965). În 1980 se stabilește în Franța, unde solicită azil politic, iar în 1989 i se acordă cetățenia franceză. Debutează cu o schiță în „Cronica” (1966). Colaborează la „Viața românească”, „România literară” ș.a. Prima ei prezență editorială este volumul de proze scurte Calul de duminică, apărut în 1968. Publică în continuare romane - Țestoasa portocalie (1969), Pietre la țărm (1972), Competiția (1974), Cerc de dragoste (1977), Un bărbat în rândul lumii (1980) - și povestiri - Numele cu care strigi
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
Cantacuzino, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, H. H. Stahl) în comitetul de redacție al revistei „Convorbiri literare”, în paginile căreia tipărește câteva cronici și două necrologuri; dar grupul va demisiona în bloc la sfârșitul lui iunie. Anul 1934 marchează și debutul editorial al lui N., cu Mathesis sau Bucuriile simple - lucrare tipărită la propunerea Comitetului pentru premierea tinerilor scriitori needitați; este și anul când refuză un post de asistent la catedra lui P.P. Negulescu și când se orientează mai hotărât către activitatea
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
vreme la Școala Normală din Galați. Deși colaborarea sa în presă este menționată încă de când era elevă, cu numele P. apare târziu, semnând versuri în „Pagini literare” (1916), apoi proză în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Cultura poporului” ș.a. Debutul editorial are loc abia în 1926, cu volumul de versuri Din lanuri vii, urmat de o serie de romane, care nu o impun însă în atenția lumii literare, așa cum nici încercarea de a accede pe scena Teatrului Național din București, în
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
mai fericită a celor două elemente, decât tânăra generație românească”. Rubrica „Cronici” cuprinde secțiunile „Cărți”, „Reviste”, „Însemnări”, „A.B.C.”, reunind recenzii și comentarii despre unele evenimente culturale. Rubricile „Am primit la redacție” și „Bibliografie” inserează bogate liste cu ultimele apariții editoriale. Poezia publicată în revistă oferă imaginea caleidoscopică a unor programe estetice care merg de la lirica tradiționalistă, de sorginte gândiristă, reprezentată de V. Voiculescu (Colind uitat), Vintilă Horia (Vals trist), Mircea Streinul (Moartea copacului), Radu Gyr (La o margine de tinerețe
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
Americii Latine (1966), Scriitori latino-americani (1966), Nepoții șarpelui cu pene (1967), Profiluri hispano-americane contemporane (1968), Individualitatea literaturii latino-americane (1973), precum și Antologia literaturii precolumbiene (1973; Premiul Asociației Scriitorilor din București), amplă prezentare a credințelor mito-religioase din spațiul precolumbian, un adevărat eveniment editorial. Ambasador în țări sud-americane, scriitorul a simțit imboldul - soldat cu rezultate valide - să devină și un „ambasador” al culturii latino-americane în conștiința publicului din România. De această misiune, asumată din proprie inițiativă, s-a achitat prin scrieri care atestă stăpânirea
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Francisc Păcurariu - poet, prozator, eseist, ST, 1970, 1; Mircea Tomuș, „Ochean simplu”, T, 1972, 8; Radu Cârneci, „Ochean simplu”, ATN, 1972, 9; Poantă, Modalități, 70-75; Felea, Secțiuni, 150-154; Al. Balaci, „Antologia literaturii precolumbiene”, CNT, 1974, 5; Vasile Igna, Un eveniment editorial: „Antologia literaturii precolumbiene”, TR, 1974, 13; Al. Andrițoiu, Desenatorul de cercuri, RL, 1974, 26; Nicolae Balotă, Glose la poezia lui Francisc Păcurariu, F, 1974, 9; Mircea Iorgulescu, „Ochean simplu”, LCF, 1974, 40; Laurențiu Ulici, „Labirintul”, CNT, 1974, 42; Zoe Dumitrescu-Bușulenga
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Din 1955 până în 1959 este redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, apoi funcționar la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții (1959- 1962), după care, până în 1966, lucrează ca bibliotecar la Institutul de Științe Economice. Revine în sistemul editorial ca redactor la Editura Meridiane (1966-1969), iar din 1969 la Editura Minerva, al cărei director devine în 1991. Din anul următor ocupă aceeași funcție și la Fundația Culturală Română. A fost, de asemenea, de la înființare, director al Editurii Hasefer. Debutează
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
care le-au traversat. Un interes aparte, legat de aceeași vocație a adevărului istoric și a solidității construcției intelectuale, este și cel îndreptat spre editarea textelor clasice. Lucrând el însuși o viață în domeniu, a fost un susținător al întreprinderilor editoriale de anvergură, în care a văzut o operă culturală de incomparabilă însemnătate. Z. Ornea a înfruntat cu un anumit curaj riscul major, acela care transforma rapid orice analiză a curentelor de idei în dogmatismul marxist de rigoare. În loc să ocolească monstrul
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
în sumar o nuvelă fără să îi ceară acordul. În „Literatorul” figurează pe lista colaboratorilor revistei, dar se retrage în urma elogierii mareșalului von Mackensen de către Al. Macedonski (vara lui 1918). Se află, din 1922, printre membrii Societății Scriitorilor Români. Debutul editorial este reprezentat de volumul de versuri Cascadele luminei, apărut în 1921 și premiat de Academia Română. Câteva scrisori către Ovid Densusianu (de interes documentar, dar fără valoare literară) au fost publicate postum. Poet minor, însă caracteristic pentru simbolismul grupului de la „Vieața
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
dovedeste unul dintre cei valoroși, măi subtili, mai atenți la nuanțe traducători contemporani. Versiunile lui la cărți semnate de scriitori precum Kazuo Ishiguro, David Lodge, Virginia Woolf, Jonathan Coe, Salman Rushdie ori Julian Barnes se numără printre vârfurile acestui segment editorial. SCRIERI: Efemeriada, București, 2000; Bălul fantomelor, București, 2000. Traduceri: François Mauriac, Îngerii negri, București, 1991; Robert Ludlum, Testamentul lui Holcroft, București, 1993; D. H. Lawrence, Apocalipsul, București, 1993; Petru Popescu, Revelație pe Amazon, București, 1993, În coasta lui Adam, București
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
în 1969, la revista „Scântei” a Liceului nr. 32 din București și e inclus în antologia Copii poeți (1968). Colaborează la „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul” ș.a. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de proză În livada de cremene. Prima carte a foarte tânărului prozator P. asumă riscul unei duble confruntări: pe de o parte, cu tradiția, venerabilă și pe teren românesc, a memorialisticii de călătorie, mai
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o parte din cercetările lor au apărut în „Revista de istorie și teorie literară”, 1992-1993). Întâia consemnare editorială a acestor căutări ale lui P. este lucrarea Comediile lui I. L. Caragiale (1996), inclusă într-o colecție coordonată de Paul Cornea și destinată școlii. Depășind strictul interes și nivel didactic, exegetul reconstituie „destinul pieziș” al scriitorului, stăruie, pe urmele lui
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
literare din ambele literaturi, poezii, proză, eseuri, articole, note de călătorie, impresii și numeroase portrete (mai ales realizate de Francis Lebrun), însemnări despre comemorări și aniversări, cronici dramatice, cronici muzicale (unele semnate de Alfred Alessandrescu), note despre mișcarea plastică, noutățile editoriale și cărțile franceze recent apărute. Încă din primul număr semnează articole N. Iorga (Relations d’art franco-roumaines), Jean Charles (Vins de France et de Roumanie), Jean Peretz (Les Débuts du théâtre roumain), Francis Lebrun, poezii dau Olimp Grigore, Eugen Constant
PARIS–BUCAREST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288696_a_290025]
-
, revistă apărută la Piatra Neamț, bilunar, din decembrie 1926 până în februarie 1927. Colegiul redacțional nu este menționat. Din articolul editorial reiese că scopul publicației ar fi înlăturarea „răutăților, asupririi, violenței”. Este prezent Eugen Relgis cu un fragment de roman (Cuvântul), iar B. Șapira semnează o evocare a filologului Vasile Bogrea, fost profesor la Liceul din Piatra Neamț. Poeziile sunt semnate de
PE DRUM.... In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288742_a_290071]
-
Vasile Bogrea, fost profesor la Liceul din Piatra Neamț. Poeziile sunt semnate de Enric Furtună, Al.I. Botârlă, Frasin Negrești ș.a. Se mai publică o piesă de teatru (datorată lui Th. Gavriloiu), cugetări, recenzii la reviste și sunt consemnate câteva apariții editoriale. I.R.
PE DRUM.... In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288742_a_290071]
-
Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, având ca profesori, printre alții, pe A. Philippide, A. D. Xenopol, P.P. Negulescu. Obține doctoratul în 1909, la Universitatea din Iași, cu teza Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, care este și debutul său editorial, iar în 1913 își ia docența în filologie română „cu specială privire la dialectologia românească”. Ajutor de bibliotecar (subdirector) la Biblioteca Universității din Iași (1908-1911), ajunge director al acesteia (1914-1922, 1927-1932). Preocupările sale vizând organizarea, funcționarea și dotarea instituției sunt
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
nimic, Jean Bart, Europolis, N.D. Cocea, Fecior de slugă, G. Călinescu, Cartea nunții, Pompiliu Constantinescu, Critice. Un fulminant articol trimite Mihail Ilovici (O lichidare - Romulus Dianu, 8/1933). Revista mai conține eseuri, medalioane, cronici, plastice și muzicale, noutăți și informații editoriale, epigrame etc., semnate de Al. Talex, Șt. Atanasiu, Silviu Cernea, Constantin Stănescu ș.a. I.R.
PEGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288747_a_290076]
-
scrisori și documente. Cu modestie, își recunoaște doar rolul de „cucernic copist care s-a străduit să rânduiască textele, să le tălmăcească pe cât i-a stat în puteri și să le caligrafieze”. Le-a strâns în Facsimile (1975), debutul său editorial, și în cele patru volume de Simple note (1980-1985), acestea din urmă cuprinzând textele autorului din revista „Flacăra”, pe când era condusă de Adrian Păunescu. Mulțimea documentelor este impresionantă, ca și numărul celor prezenți cu scrisori și acte, printre care Veronica
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]