90,618 matches
-
din engleză, germană și idiș în ebraică, redactor la Institutul Bialik, membru al Academiei limbii ebraice, responsabil pentru emisiunile în limba ebraică la Radiodifuziunea israeliană. El a tradus în ebraică romanul Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis, care a apărut în editura Am Oved. De asemenea, a mai tradus "Flush: A Biography" de Virginia Woolf. Kalai a fost căsătorit cu pictorița și sculptorița Carmela Kalai. Fiul său este cunoscutul profesor Gil Kalai. Kalai a murit în 1979 și a fost îngropat pe
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
(Povestiri științifico-fantastice bulgare) este o culegere de povestiri științifico-fantastice scrise de autori din Bulgaria, o antologie din 1967 în limba română de Victor Kernbach și Mihail Magiari. A fost publicată la Editura Tineretului în Colecția SF. Antologia cuprinde mai multe povestiri din colecția de povestiri din 1964 în limba bulgară "Човекът, който търси" ("Omul care caută"). "Ciudatul meu prieten, astronomul" (Моят странен приятел — астрономът) este o povestire scurtă de Liuben Dilov. Un
Enigma Văii Albe () [Corola-website/Science/336869_a_338198]
-
Saloanela Moldovei - 1990, Premiul al II-lea, Voronețiana - Suceava - Muzeul Național de Artă al Moldovei - Pinacoteca Parlamentului României - Muzeul de Artă Bacău - Muzeul de Artă Suceava - Muzeul de Artă Galați - Muzeul Vrancei - Muzeul de Artă Târgoviște - Sinteze contemporane - artă românească, Editura Brumar, Timișoara, 2011 - Corpul uman în arta balcanică, Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Nudul, Editura Terra, Focșani, 2014 Constantin Prut: „Pictorul dezvoltă un bogat evantai de procedee plastice, adaptate comunicării unor urgențe ale orizontului profund și, în același timp, unui proiect
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Muzeul Național de Artă al Moldovei - Pinacoteca Parlamentului României - Muzeul de Artă Bacău - Muzeul de Artă Suceava - Muzeul de Artă Galați - Muzeul Vrancei - Muzeul de Artă Târgoviște - Sinteze contemporane - artă românească, Editura Brumar, Timișoara, 2011 - Corpul uman în arta balcanică, Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Nudul, Editura Terra, Focșani, 2014 Constantin Prut: „Pictorul dezvoltă un bogat evantai de procedee plastice, adaptate comunicării unor urgențe ale orizontului profund și, în același timp, unui proiect conceptual care răspunde unor exigențe culturale pe care și
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Moldovei - Pinacoteca Parlamentului României - Muzeul de Artă Bacău - Muzeul de Artă Suceava - Muzeul de Artă Galați - Muzeul Vrancei - Muzeul de Artă Târgoviște - Sinteze contemporane - artă românească, Editura Brumar, Timișoara, 2011 - Corpul uman în arta balcanică, Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Nudul, Editura Terra, Focșani, 2014 Constantin Prut: „Pictorul dezvoltă un bogat evantai de procedee plastice, adaptate comunicării unor urgențe ale orizontului profund și, în același timp, unui proiect conceptual care răspunde unor exigențe culturale pe care și le asumă. Existența unui nivel
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Albumul expoziției "Corpul uman în arta contemporană", Galeriile "Căminul artei" - București, 2010, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Nud", Centrul Internațional de Cultură și Artă "George Apostu," Bacău, 2011, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - artă românească", Editura Brumar, Timișoara, 2011 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Sinteze Contemporane-Artă Românească," Sala "Constantin Brâncuși", Palatul Parlamentului, București, 2011 text Alexandra Titu și Constantin Prut - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?" Expoziție națională, Galeria "Bastion" din Timișoara, 2012
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Palatul Parlamentului, București, 2011 text Alexandra Titu și Constantin Prut - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?" Expoziție națională, Galeria "Bastion" din Timișoara, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - corpul uman în arta balcanică", Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Interferențe 2012", Sala "Brâncuși" - Palatul Parlamentului, București, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Peisajul", Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2013, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Moldovei, Chișinău, 2014, 2015, 2016, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "West" "meets east" - "A Cultural Book Exchange", ediția a VIII-a, Galliery, București, 2015, text Mihaela Varga - Liviu Nedelcu, Dicționar de Artă Modernă și Contemporană de Constantin Prut, Editura Polirom, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Intersalon" Muzeul Husit, Tabor, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Semnul plastic între imagine și text", Galeriile de Artă Focșani, 2009, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției personale "Abstract",Muzeul Național al Satului "Dimitrie
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
acestora. Expresia „marile lucrări inutile” a fost utilizată pentru prima dată de jurnalistul belgian de investigații Jean-Claude Defossé în programul omonim difuzat de RTBF cu începere din 1986, apoi în lucrarea sa "Micul ghid al Marilor Lucrări Inutile", publicată la Editura RTBF, în 1990. Această expresie, ce se referă la mari șantiere care n-au fost niciodată terminate, nu și-au atins obiectivele sau a căror utilitate este contestată, a continuat să fie utilizată în Belgia inclusiv de către comunitatea de limbă
Mari lucrări inutile () [Corola-website/Science/336894_a_338223]
-
(engleză: Hawksbill Station) este un roman științifico-fantastic de Robert Silverberg prima oara publicat în octombrie 1968 de Editură Doubleday. Românul este o extindere a unei povestiri publicate în revista "Galaxy Science Fiction" în 1967. În Marea Britanie, românul a fost publicat prima oara în 1978 sub denumirea "The Anvil of Time", în Franța în același an că "Leș Déportés
Oprirea turturicii () [Corola-website/Science/336909_a_338238]
-
, ortografiat în prima ediție "Locul unde nu s'a întâmplat nimic" și subintitulat uneori "Târg moldovenesc din 1890", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1933 de către Editură Adevĕrul din București. Acțiunea românului are loc într-un târg moldovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Românul a fost ecranizat în filmul "Noiembrie, ultimul bal" (1989), regizat de Dan Pita după un scenariu scris de Șerban Velescu în colaborare
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
bal" (1989), regizat de Dan Pita după un scenariu scris de Șerban Velescu în colaborare cu regizorul. Românul "" este împărțit în 11 capitole numerotate cu cifre române și fără titluri. Românul a fost publicat pentru prima oara în 1933 de către Editură Adevĕrul din București, având titlul ortografiat pe coperta "Locul unde nu s'a întâmplat nimic" și pe prima pagină "Locul unde nu s'a întîmplat nimic". Românul "Locul unde nu s-a întâmplat nimic" a fost tradus în limbile maghiară
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
nu s'a întîmplat nimic". Românul "Locul unde nu s-a întâmplat nimic" a fost tradus în limbile maghiară ("Kisvárosi csendélet", Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1962; traducere de János Domokos, reeditata în 1967 în vol. "A baltă. Kisvárosi csend" publicat de Editură pentru Literatură din București, apoi în 1980 în vol. "Kisvárosi csend" publicat de Európa Könyvkiadó din Budapesta) și rusă ("Место, где ничего не произошло..." / "Mesto, gde nicego ne proizoșlo...", Goslitizdat, Moscova, 1963; traducere de Dmitri Gorbov, prefațata de Iuri Kojevnikov
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
concepute de Lutfi sunt minunate și rezistă și astăzi. Pe arhitectul artist Lutfi Sefchi Sait îl caracteriza pasiunea, talentul și energia. Lutfi Sefchi Sait, ca și soția lui Irina Rosetti, sunt trecuți în cartea “Arhitecții și exilul” de Adrian Mahu, Editura Magic Prinț, 2012, București, alături de arhitecți cunoscuți, printre care se numără, în ordine aflabetica: Bogdan Bocăneț, Sanda Budis, Renzo Carausu, George Carvunis, Teodor Georgescu, Dinu Gheorghiu, Dan Sergiu Hanganu, Solange D'Herbez de la Tour, Alain Manoilescu, Ion Mureseanu - nepotul lui
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
, librar și editor român de origine cehă (n. 18/30 aprilie sau 30 aprilie/12 mai 1830, Săcele, jud. Brașov - d. 6/18 septembrie 1896, București), a întemeiat cea mai importantă librărie și editură românească din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cea care i-a purtat numele: Socecu , apoi Socec & Co, din 1856 până în 1948. fost membru și, spre sfârșitul vieții (1887-1890), președinte al Camerei de Comerț. De-a
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
săi Jean și Emil au dezvoltat în România o puternică industrie editorială și tipografică, fiind un model și chiar o școală pentru mulți dintre contemporanii lor mai tineri, implicați în vânzarea sau tipărirea cărților. Pe lângă Librăria Socec și Casa de editură Socec, I.V. Socec deținea - pe strada Berzei - o tipografie, ateliere de cartonaje, de legătorie artistică a cărților, o litografie, o zincografie și chiar o bibliotecă - în București, pe strada Enei. Încă din anii 1870, Editura Socec devenea principala casă de
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
Librăria Socec și Casa de editură Socec, I.V. Socec deținea - pe strada Berzei - o tipografie, ateliere de cartonaje, de legătorie artistică a cărților, o litografie, o zincografie și chiar o bibliotecă - în București, pe strada Enei. Încă din anii 1870, Editura Socec devenea principala casă de editură a țării, iar Librăria Socec cea mai renumită librărie din România. Născut în 18/ 30 aprilie sau 30 aprilie/12 mai 1830 (surse diferite) în Săcele, județul Brașov, Ioan V. Socec era fiul horticultorului
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
Socec, I.V. Socec deținea - pe strada Berzei - o tipografie, ateliere de cartonaje, de legătorie artistică a cărților, o litografie, o zincografie și chiar o bibliotecă - în București, pe strada Enei. Încă din anii 1870, Editura Socec devenea principala casă de editură a țării, iar Librăria Socec cea mai renumită librărie din România. Născut în 18/ 30 aprilie sau 30 aprilie/12 mai 1830 (surse diferite) în Săcele, județul Brașov, Ioan V. Socec era fiul horticultorului și comerciantului Venceslav Jan Souček (Wenzel
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
a industriei de arte grafice din România. Mai târziu va rămâne unicul proprietar al acestor ateliere, adaugând tipografiei mai multe secții anexe (litografie, zincografie, cartonaje și legătorie artistică) pe care le numește "Stabiliment de toate artele grafice" . Atelierele Grafice ale Editurii Socec & Co au funcționat între anii 1882 și 1907 în Str. Berzei, pe locul unde, până în 1948, Intrarea Ezăreni se numea Aleea Socec. Ioan V. Socec a devenit în 1867 membru al Camerei de Comerț și Industrie din București. fiind
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
în 1885. De asemenea, a tipărit și a subvenționat cu începere din același an revista „Convorbiri literare”. În anul 1873, Ioan V. Socec a fost premiat pentru realizările sale cu medalia de aur a Expoziției din Viena, iar casa de editură înființată de acest harnic și priceput întreprinzător român a primit două medalii de aur și Marele premiu al Expoziției Universale din Paris, în anul 1900. În ultimii ani ai vieții, Ioan V. Socec a fost ajutat de doi dintre fii
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
din Paris, în anul 1900. În ultimii ani ai vieții, Ioan V. Socec a fost ajutat de doi dintre fii săi, Ion (Jean) Socec și Emil Socec, care, după moartea tatălui lor în 1896, au preluat conducerea firmei Librăriei și Editurii Socec. Frații Jean și Emil Socec au contribuit esențial la creșterea prestigiului Casei Socec. Ei au dezvoltat Editura Socec, au modernizat Tipografia și Atelierele Grafice „Socec”, transformând afacerea familiei în societate pe acțiuni (1905). Cea mai mare realizare a fraților
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
dintre fii săi, Ion (Jean) Socec și Emil Socec, care, după moartea tatălui lor în 1896, au preluat conducerea firmei Librăriei și Editurii Socec. Frații Jean și Emil Socec au contribuit esențial la creșterea prestigiului Casei Socec. Ei au dezvoltat Editura Socec, au modernizat Tipografia și Atelierele Grafice „Socec”, transformând afacerea familiei în societate pe acțiuni (1905). Cea mai mare realizare a fraților Socec a fost însă construirea în anul 1907 a impozantului edificiu al Librăriei și Magazinului general „Socec & Co
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
al prof. univ. Constanța (n. Bălan). A absolvit Liceul „C. Diaconovici Loga” din Timișoara, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1986). A lucrat ca profesoară de limba română la Slobozia și Timișoara, apoi redactor la Editura Eminescu. În anul 1991 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "Hermeneutica răului în literatura română" (1991). Se stabilește în Belgia în 1991, iar apoi în Luxemburg. Este profesor de limba franceză la Alianța Franceză din Luxemburg și
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
profesor de limba franceză la Alianța Franceză din Luxemburg și profesor de limba română la Parlamentul European și la Curtea Europeană de Justiție, lucrând în paralel ca redactor-șef al suplimentului literar Livres-Bücher al cotidianului "Tageblatt". Coordonează colecția «Afinități» a editurii Phi din Luxemburg. Începând din 1995 se ocupă de organizarea Zilelor literare de la Mondorf (Luxemburg). Colaborează, de asemenea, la "Radio socio-culturelle Luxembourg" și la săptămânalul francofon "Le Jeudi" din Luxemburg. este membra a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
1981, festivalul se ocupă în special să valorifice tinerele talente ale județului, pentru a-și diversifica apoi domeniul său de aplicare, în căutarea de talente din întreaga țară. În 1982, pentru întâia oară un număr de reviste literare, ziare și edituri, precum Tribuna, Contemporanul, Convorbiri Literare, și multe altele, se implică, promovând și publicând creațiile literare. Înscrierea și aplicarea cu lucrări în toate cele patru secțiuni ale festivalului se face la sfarșitul lunii octombrie, pentru ca decernarea premiilor și al marelui trofeu
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]