93,304 matches
-
Întotdeauna se Întâmplă așa. Iată ce scria Irina Petraș (2003): Apoi, am ales și aici (ca În Panorama criticii), oricât de condamnabilă ar fi alegerea [subl. n.], să nu transcriu editurile și locul de apariție al cărților (În bulversatul peisaj editorial contemporan, aceste date și-au pierdut, din păcate, relevanța - apariția la o editură sau alta nu mai este un semn sigur al valorii, marca e rareori garantată). M-au interesat aici autorul, cartea și timpul ei. Atât (p. 5). Mai
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
citat se face „prin inserțiunea a trei puncte de suspensie pentru partea lăsată de-o parte” (Eco, 2000, p. 174). Trebuie să spun că acest punct de vedere este discutabil, cel puțin din perspectiva tradiției filologiei românești. În practica noastră editorială, orice eliminare de cuvânt, propoziție sau frază dintr-un citat se marchează cu trei puncte de suspensie puse Între paranteze drepte. Punctele de suspensie pot fi chiar ale autorului respectiv (Vizită..., D-l Goe...), astfel Încât va fi greu pentru
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nici spiritul critic, ci doar să ne exonereze de inhibantele complexe de inferioritate, căci vorba scriitorului: „au mai pățit-o și alții” (p. 6). În literatura română, calitatea editării este direct proporțională cu progresele filologiei și cu implicarea În actul editorial a unor mari personalități, care au avut și vocația benedictină. Exemplul care ne vine În minte este, desigur, Perpessicius, omul care a orbit de-a lungul redactării ediției monumentale a operei eminesciene. Pentru a demonstra importanța transcrierii textelor, vom da
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
calcul și un aspect de natură tehnică: multe tipografii nu aveau semnele diacritice pe care le doreau scriitorii, corecturile nu se făceau Întotdeauna cu scrupulozitate, ceea ce contribuia la relativizarea străduinței de a fi cât mai fideli textului original. În practica editorială se obișnuiește ca, imediat după prefață, Într-o „Notă asupra ediției”, să se precizeze și normele de transcriere. FIGURĂ!!! LEGENDĂ!!! (P. 189) 2. Exemple de transcrieri greșite Ca să ne dăm seama de valoarea unei transcrieri corecte, să ne imaginăm că
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
moral, când la ordinea zilei se găseau atâtea priorități, CC al PCUS a emis Hotărârea „Despre prezentarea poligrafică a cărților”. Este demn de remarcat Încă un fapt: În URSS exista un Institut Unional de Cercetări Științifice pentru Tehnica Tipografică și Editorială, În timp ce la noi meseria de editor nu putea fi Învățată nicăieri. Înainte de 1989, multe edituri din România aveau ca angajați În schema de personal redactori artistici, care se Îngrijeau de aspectul grafic al cărții. În cele ce urmează, vom trece
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
rame se numesc astfel: rama de la cotor, rama de sus, rama laterală și rama de la picior. Dimensiunile ramelor albe trebuie să fie direct proporționale cu formatul paginii și cu formatul textului, alcătuind Împreună un ansamblu unitar, perfect echilibrat. În practica editorială (dar și În lucrările studenților), există câteva exagerări: unele au text puțin și măresc ramele albe. Alteori, pentru a face economie de hârtie, se micșorează la limită ramele, ambele practici dând cărții un aspect inestetic (În al doilea caz, lectura
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Un maestru al tehnoredactării computerizate, Roger K. Parker (1996), ne sfătuiește: „Nu utilizați, În același timp, atât deplasarea primei linii a paragrafului, cât și liniile goale suplimentare Între paragrafe” (p. 270). Deocamdată, acest exemplu nu s-a impus În practica editorială românească. Ce trebuie spus aici neapărat este că nu e bine să abuzăm de utilizarea prea frecventă a paragrafelor, care l-ar putea irita pe cititor. Un autor englez, Eric Partridge (1963), dădea următorul sfat: „Nu scrieți un articol, un
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fiind așezate unele sub altele (aliniate la dreapta), astfel Încât unitățile să fie aliniate sub unități, zecile sub zeci etc. Între titlu și numărul paginii, spațiul disponibil se umple cu puncte. Locul tablei de materii poate varia. Mai nou, din rațiuni editoriale, tabla de materii este amplasată la Începutul cărții. Spațiul de sus al primei pagini din fiecare capitol va fi egal cu cel al oricărui nou capitol, adică o treime din Înălțimea formatului de text. Capitolele se numerotează În tabla de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1., 2., 3. etc.; d) litere minuscule: a, b, c etc.; e) cifre arabe urmate de semiparanteză: 1), 2), 3) etc.; f) litere minuscule, urmate de semiparanteze: a), b), c) etc. Nici aceste reguli nu mai sunt respectate În practica editorială curentă. Anexă 1 Reguli de paginație (după I. Funeriu) Tehnoredactarea paginilor inițiale Convențional, prin pagini inițiale Înțelegem „toate paginile de la Începutul capitolelor unei cărți”. În privința acestora, lucrările de specialitate recomandă respectarea următoarelor reguli, pe care le-a impus, de-a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
completa ideile și tezele din lucrare, la unele dintre acestea făcându-se referire (eventual, preluându-se unele citate) pe parcursul lucrării. De exemplu, lucrarea cu tema Presa românească sub zodia proletcultismului a avut, la capitolul „Anexe”, următoarele documente: • Anexa 1: articolul editorial din revista Presa noastră (anul I, nr. 1, martie 1956), cu titlul „Sarcinile presei din țara noastră În lumina documentelor celui de-al II-lea Congres al PMR”. • Anexa 2: sumarul numerelor din revista Presa noastră pe anul 1956 (pentru
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
boemă personală”, dar rămânând de fapt izolat de viața literară. Reticent în a publica masiv versuri până după război, e cunoscut în epocă mai mult în calitate de compozitor și pianist înzestrat, considerat un fel de diletant superior. După război, prezența lui editorială este mai bogată. Din 1948, devine director al Învățământului Artistic în Ministerul Artelor și Informațiilor, apoi, între 1949 și 1960, profesor la Institutul de Artă (ulterior Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”) și rector, între 1950 și 1953
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
și Artă al municipiului București, iar între 1971 și 1980, activist la Comitetul Central al Partidului Comunist Român. A colaborat la „România literară”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Viața românească”, „Familia”, „Săptămâna”. Debutează ca poet în anul 1969, în „România literară”. Debutul editorial are loc cu volumul de epigrame Floreta de argint, apărut în 1973. Dacă primele volume, Floreta de argint și Ascensor pentru cuvinte (1975), îl recomandă pe B. drept un poet epigramatic din categoria ironiștilor de rafinată tradiție (Cincinat Pavelescu și
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
epigrame Floreta de argint, apărut în 1973. Dacă primele volume, Floreta de argint și Ascensor pentru cuvinte (1975), îl recomandă pe B. drept un poet epigramatic din categoria ironiștilor de rafinată tradiție (Cincinat Pavelescu și Al. O. Teodoreanu), alte apariții editoriale, ca Dimineața apelor (1976), O ființă (1977) și Centurile de siguranță (1979), adaugă o dimensiune nouă versurilor lui, transcriind o gamă mai largă de trăiri. Linia ironică nu e nicăieri abandonată, afirmându-se ca o constantă, iar lirica se grupează
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
umană (1940), Chipuri și măști (1965), Fapte diverse (1969). Rămase doar în periodice sunt comentariile literare ale lui B., care au sensul unor mărturii de cititor, al unei „critici de însoțire”, împărtășind un preaplin al impresiilor de lectură. După debutul editorial cu o plachetă de versuri patriotice, Munții (1918; Premiul Academiei Române), îi apar patru volume: Floarea pământului (1920; Premiul Academiei Române), Povestea omului (1923), Zilele vieții (1927) și Cuvinte de dincolo (1934), care conturează fizionomia poetică a lui B. Imaginea proaspătă, dinamică
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
de la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În timpul studenției este redactor la revistele studențești „Echinox” (1973) și „Napoca universitară” (1974-1975). După licență (1975), devine profesor la Chișinău-Criș (1975-1978), redactor la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1978-1989), din 1990, director editorial la „Cuvântul”, apoi șeful departamentului Cultură-Monden la ziarul „Cotidianul”. În 2002, revine ca director la „Cuvântul”. Debutează cu critică literară în „Echinox”, în 1973. Publică mai întâi știri, reportaje, recenzii, apoi eseuri și articole de critică literară în aproape toate
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
iunie 1938. În articolul-program nesemnat, Rostul acestui buletin, se arată că noua publicație va consemna „toate lucrările literare în curs de apariție, cât și notițe, cronici și rezumate asupra lucrărilor literare apărute”. Chiar dacă nesemnate, „cronichetele” sunt interesante pentru că reflectă peisajul editorial al epocii. În numărul inaugural, de pildă, sunt anunțate romanele Gorila de Liviu Rebreanu, „marele romancier al gliei românești”, și Pânza de păianjen, romanul de debut al Cellei Serghi, considerat „o adevărată revelație în literatura română”. Alte articole popularizează cartea
BULETINUL EDITURILOR SOCEC–ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285936_a_287265]
-
revistei este Mihail Dragomirescu, presedintele Institutului de Literatură al Universității din București. Buletinul popularizează activitatea Institutului tutelar, canalizata pe două direcții: prezentarea unor referate pe teme generale, urmate de discuții, și organizarea unor „mese rotunde” consacrate celor mai recente apariții editoriale, românești mai ales, câteodată și străine. Câteva dintre referatele dezbătute: Estetică idealista de Alexandru Bogdan, Estetică lui Croce de George Marinescu, Emoția estetică de Scarlat Struțeanu, Estetică lui Hegel de Cora Valescu. La dezbateri participa Șerban Cioculescu, Nicolae Iordache (Vl
BULETINUL INSTITUTULUI DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285939_a_287268]
-
1922, grupate pe specialități și însoțite de o hartă a răspândirii lor și un grafic (întocmite de Perpessicius), o statistică a cărților românești și străine apărute în România, cu un indice alfabetic al autorilor cuprinși în bibliografie, consemnări de apariții editoriale din diferite domenii, cu scurte recenzii semnate de Emanoil Bucuța, Octav Onicescu și Perpessicius. Mai sunt publicate premiile Academiei Române și ale altor foruri și societăți culturale, statistici ale bibliotecilor românești din străinătate și ale cărților românești aflate în fondurile acestora
BULETINUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285934_a_287263]
-
membru, din 1992, în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traduceri din literatura universală (1978) și a primit Diploma pentru traduceri din literatura rusă (1988). A debutat în 1964, cu noutăți editoriale, în revista „Viața literară”. A colaborat la „România literară”, „Ramuri” „Secolul 20”, „Orizont”, „Dunărea” ș.a. Debutează în volum, în 1981, cu traducerea romanului Pe urmele șarpelui boa (Conservatorul muzeului de relicve antice) de Iuri Dombrovski. A semnat și Mircea Aurel
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
În paralel, a pregătit sau a prefațat ediții și antologii din publicistica lui Camil Petrescu, din poezia Magdei Isanos, din proza lui Dinicu Golescu, Ion Ghica, Anton Bacalbașa, Liviu Rebreanu. De asemenea, a prefațat cărțile unor scriitori aflați la debutul editorial (Constantin Georgescu, Tudor Ursu). Concomitent s-a lansat în vaste investigații în arhive și biblioteci române și străine, a scris și a publicat proză. După debutul editorial cu romanul de factură realistă Zi de vară până-n seară, și-a valorificat
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Bacalbașa, Liviu Rebreanu. De asemenea, a prefațat cărțile unor scriitori aflați la debutul editorial (Constantin Georgescu, Tudor Ursu). Concomitent s-a lansat în vaste investigații în arhive și biblioteci române și străine, a scris și a publicat proză. După debutul editorial cu romanul de factură realistă Zi de vară până-n seară, și-a valorificat acumulările documentare în studii de istorie literară sau în monografii - Ovid Densusianu și C. A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar (1970) - și în ediții de documente - Documente
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Iași (1955), urmează, tot acolo, cursurile Facultății de Medicină Generală, devenind medic în 1963 și profesând medicina, timp de doisprezece ani, la Dolhasca (mică localitate, nod feroviar lângă Fălticeni). Primele versuri îi apar în decembrie 1966, în revista „Luceafărul”. Debutul editorial are loc în 1970, cu volumul Versuri, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Se alătură, la sfârșitul anilor ’60, „grupului oniric” (care îi reunea pe Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a.). Din 1983, a lucrat, timp de doisprezece ani, în
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
această calitate până în 1997. În 1964 scrie primele articole critice în revista „Tribuna”, colaborând apoi la „Steaua”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Familia”, iar după 1989 la „Literatură și artă” (Chișinău), „Haiku” (București), „Libertatea” (Novi Sad), „Aurora” (Oradea) ș.a. Debutează editorial ca traducător al romanelor Zeilor le e sete și Revolta îngerilor de Anatole France (1978). Primul volum de poezii originale, Nocturnalia, îi apare în 1985. Îngrijește ediții din Liviu Rebreanu și N. Steinhardt. În 1991 obține Premiul revistei „Poesis”; în
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
, publicație lunară a Editurii Cugetarea, apărută la București din 15 octombrie 1929 până în martie 1945. Director: Petre C. Georgescu-Delafras. Din 1941, în dreapta sus, este reprodusă emblema editurii, o bufniță într-un cerc. B. e. este o publicație de informație editorială, urmărind să țină la curent publicul cu cele mai noi apariții, prin scurte recenzii sau dări de seamă. Cel mai mare spațiu va fi consacrat, prin urmare, prezentării de cărți: mari clasici ai literaturii universale (Cervantes, Balzac, Dickens, Dostoievski, Thomas
BULETINUL EDITORIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285935_a_287264]
-
George Ciorănescu. Colaborează sporadic la presa românească din exil cu scurte eseuri, dintre care cel despre Craii de Curtea-Veche (în „România”, New York, octombrie 1961) merită a fi în primul rând amintit. Frecventează cenaclul „Apoziția” cu oarecare regularitate și în colecția editorială a acestuia își publică volumul de însemnări, aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]