11,044 matches
-
rău, cu înșelăciune, așa cum au fost făcute mai toate realizările „epocii de aur”. Se zicea în batjocură: „Bine că s-a terminat lucrarea, hai să-ncepem cu reparațiile!” sau „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!”. Înșelându-ne unii pe alții, ne furam căciula. Răul se răsfrângea în final nu atât asupra părții economice, cât asupra moralității, ajungându-se la mentalitatea perversă din care nu putem ieși nici acum, singura și adevărata cauză a stării de degradare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la gradul de ofițer de securitate? A, nu, doar la cel de... om de încredere..., dându-și seama târziu de ironia mea. De ce nu întrebați pe fiecare ce gândește? Eu v-am spus ce gândesc eu însumi. Altul vă poate înșela sau atribui și cuvinte pe care nu le-am spus, ca să vă facă plăcere și să capete încredere în favorurile dumneavoastră. Ce gândești acum, de exemplu. La ce vă folosește această cunoaștere? Vă este teamă chiar și de un gând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vor aduce prăbușirea. Dacă Dumnezeu știe că este batjocorit, de ce ne lasă să conducem? Ca să vă cunoască lumea! De aceea vă lasă! Ca să vi se dea pe față toată goliciunea sufletească și micimea, pentru ca nimeni să nu mai poată fi înșelat. Oricâtă propagândă am fi făcut împotriva comunismului, nimic nu ar fi convins mai bine decât nenorocirea lui, decât ceea ce faceți acum pe toată fața pământului. Singuri v-ați compromis. Discuții de felul acesta aveam aproape întotdeauna și mă miram că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mișcare cea mai amplă acțiune de renaștere românească. Dimensiunea personalității lui Corneliu Zelea Codreanu trebuie măsurată după gradul de admirație și ascultare de care s-a bucurat acest vizionar al destinului românesc din partea atâtor oameni mari, care nu se puteau înșela și nu se puteau lăsa fascinați decât de un om cu adevărat mare. De unde atunci avalanșa de calomnii cu privire la calitatea și valoarea legionarilor și la ceea ce au săvârșit ei? Această imensă și flagrantă nedreptate are o cauză precisă: sunt prea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ai materiei și profesioniști ai corupției, care să nu se simtă primejduiți în interesele lor de acțiunea de purificare morală a vieții românești pe care o promovează Mișcarea Legionară și să nu reacționeze prin toate mijloacele împotriva ei. Dar se înșeală toți talmudiștii, masonii și bolșevicii - uniți într-o vastă și deloc surprinzătoare conspirație antilegionară - dacă cred că vor reuși să elimine din istoria națională pagina eroică pe care a înscris-o, prin creație și jertfă, o generație strălucită. De pe soclul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
știau că era un dușman înverșunat al restaurării României reprezentată de Brătianu. Iorga poseda toate calitățile pe care adepții lui din generația tranșeelor i le atribuia, cu excepția uneia singure: nu era deloc politician. Din cauza aceasta, așteptările generației tranșeelor vor fi înșelate. România Mare rămînea o națiune subdezvoltată, împărțită în clase, unde vechiul sistem urma să fie restabilit de către Brătieni. Cîteva noi dificultăți extraordinare s-au adăugat la nenorocirile existente. Iorga nu voia sau nu putea să-și asume rolul de frunte
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
vor fi gata să preia direct puterea. Țărănimea îl considera pe Averescu, după cum spunea Iorga, drept un fel de zeu, sărutîndu-i picioarele atunci cînd apărea printre ei45. În România au existat rareori speranțe sincere atît de crud înșelate ca acelea înșelate de regimul Averescu. În deschidere, alegerile care s-au ținut au fost la fel de corupte ca și celelalte. Drept urmare, Partidul Poporului al lui Averescu a cîștigat fără probleme alegerile. Pentru a-l împăca pe Iorga, i-au rezervat un loc la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și mai mult pe "Noii naționaliști". Dar nu trebuie să-l judecăm pe Iorga sau pe contemporanii lui; perioada interbelică a fost cea mai fericită perioadă din istoria României. Nu este de mirare că Iorga sau contemporanii săi au fost "înșelați de ea". Tragedia a fost că el, ca și mulți alți intelectuali din vechea generație, era depășit de problemele, aspirațiile și idealurile majorității studenților. Chiar dacă istoria i-a confirmat suspiciunile și îndoielile, atît pe cele ale lui cît și pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ora aceea. Atunci Sima s-a îndreptat spre București cu o viteză nebună. Știa unde poate găsi Echipa Morții. S-a dus în Aleea Vulpache, casa Magdei Lupescu, transformată într-un bastion al Legiunii 43. Instinctul lui Sima nu-l înșelase: i-a găsit pe cei din Echipa Morții (Sima își amintește că erau opt, sub comanda inginerului Traian Boeru). Boeru l-a informat că l-au ucis pe Iorga și pe Madgearu. Așa cum își amintea Sima, ucigașii păreau să fie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nici inamicii ei - și avea și de unii și de alții cu duiumul - nu au apreciat-o cu obiectivitate. Se lupta ca o leoaică pentru cei la care ținea, și până la urmă a devenit de-a dreptul imorală; mințea și înșela de dragul lor, călca peste cadavre. Pe mine m-a iubit și sunt gata să recunosc că ea m-a format; deși, oricum, m-aș fi format și singur. Dumnezeu să odihnească sufletul ei care n-a cunoscut niciodată odihna. Emoțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ducă, și a rolului pe care vor să-l joace, și duc asemenea viață, și joacă asemenea rol în dauna tuturor celorlalți, mai cu seamă a celor apropiați și a celor dragi. Lucrul curios este că asemenea oameni se pot înșela într-un anumit sens, se pot distribui singuri în roluri nepotrivite, și totuși se luptă cu succes până la sfârșit, în parte pentru că „victimele“ lor preferă să accepte impresii directe, categorice, decât chinurile unor judecăți critice. Peregrine, deși un om blajin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Clement m-a cocoloșit, mi-a oblojit gelozia și, o bună bucată de timp, povestea mea a constituit un „subiect“ important pentru amândoi. Se complăcea, avea impresia că mă tămăduiește și eu o lăsam să creadă asemenea lucru, dar se înșela. Rana era prea adâncă, și infectată de suferința turbată a geloziei. Această odioasă lepră s-a infiltrat în sufletul meu din momentul în care am citit scrisoarea domnului McDowell, și nu l-a părăsit niciodată de atunci încoace. „Nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
intensitate, acest jind sacru și absolut al trupului și sufletului uman după un alt trup și suflet. Dar recitindu-mi istoria, începe din nou să mă chinuie teribilul ei mister. Când a început să se îndepărteze de mine? M-a înșelat? Sau ce s-a întâmplat? Mi-am petrecut după-amiaza făcând curățenie în casă. Am măturat până la capătul digului rutier - am observat cu amărăciune că data trecută măturătorii de pe stradă au lăsat să cadă gunoaie printre stâncile de dedesubt. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și fost absorbit, într-un fel binecuvântat, în aerul deschis, sănătos, al casei mele. Iată o dovadă concretă a efectului noului meu mediu. („Ai să înnebunești de singurătate și de plictiseală!“ îmi spuneau.) Și poftim, instinctele mele nu m-au înșelat. Mi-ar face plăcere să pot împărtăși cuiva acest lucru, poate că lui Lizzie. O dată cu prima mea dragoste, am lăsat în urmă-mi atâta candoare și bunătate, pe care mai târziu le-am nimicit și le-am negat și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reușea să arate chipeș, iar părul alb, buclat, răspândea o veselă nepăsare, care nu învățase să îmbătrânească. Eu purtam blugi și o cămașă albă care-mi ieșise afară din pantaloni. Văzând cravata lui Gilbert, acul de cravată, discretul (sau mă înșelam oare?) fard care-i acoperea obrajii, m-am lăsat cuprins de un rapid val de milă disprețuitoare față de el, concomitent cu satisfacția stârnită de ținuta mea atât de potrivită, de vigoarea mea. L-am văzut pe Gilbert devenind conștient de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am răspuns pe cât de degajat și rece am putut: — Bine, e în ordine, dar sper să revii la gânduri mai bune. La urma urmei, suntem vecini. Și dacă-ți închipui că sunt mare ștab, ori că mă țin măreț, te înșeli cu desăvârșire. Sunt un om foarte simplu, și sper să ai prilejul să descoperi acest lucru. Am să mai scriu, mai târziu. N-aș putea s-o văd o clipă pe Mary, înainte să plec? — Nu-i acasă. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mi-am luat prânzul (am terminat conserva de macaroane cu brânză) și m-am gândit că acum mă desparte de trenul de seară, care avea să mă ducă acasă, o lungă bucată de timp pustiu, văduvit de orice eveniment (mă înșelam). Am hotărât să-mi mai omor timpul într-un muzeu de pictură. Nu sunt mare cunoscător în materie de pictură, dar tablourile îmi inspiră o anume admirație calmă, și-mi place atmosfera din muzee, spre deosebire de atmosfera din sălile de concert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el își avusese partea lui de dezamăgiri, și asupra celor mai importante dintre acestea nu voi ști niciodată nimic. Cred că ceea ce doream era o simplă, obișnuită conversație amicală cu James, care nu avusese niciodată loc, și despre care mă înșelam gândind că ar putea avea vreodată loc. În fond, el era tot ce-mi mai rămăsese din tata, din mama, din unchiul Abel și mătușa Estelle. — Da, marea, marea! continuă James. Știai că Platon era un descendent al lui Poseidon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
imediate. Eram animat în acele momente de un spirit atât de desăvârșit machiavelic, încât nu aveam sentimentul unei trădări discutând astfel despre Hartley cu primejdioasa, agera Rosina. O „duceam“ pe Rosina și, când era necesar, propria ei inteligență inventivă o înșela. Mi se părea interesant faptul că Rosina își amintea perfect de momentul când farurile mașinii ei mi-o revelaseră pe Hartley, lipită de stâncă. — Aveam impresia că o s-o zdrobesc pe biata băbuță ca pe un gândac. Zău, Charles, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ne dăruim iubirii. Și când a început sfârșitul? Poate când am plecat la Londra. Dar chiar și atunci dragostea noastră a continuat. Și eu nu m-am îndoit de Hartley până-n ultima clipă. Cât timp, cât de profund m-a înșelat? Poate că nevoia mea egoistă de ea era atât de intensă, încât nu concepeam că nu e pe deplin satisfăcută. Și reflectând asupra acestei nevoi, mi-am dat seama în ce măsură, de-a lungul acelor ani, Hartley mă apărase împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a părăsit țara, ar fi vrut să-i scriu despre ele. Dar cum îi puteam afla adresa, oare avea vreo adresă? Nu cunoșteam pe absolut nimeni care să-l știe, cu excepția lui Toby Ellesmere, iar Toby părea adeseori să se înșele, sau chiar să ignore activitățile lui James și modul lui de viață. Aș fi putut oare să mă adresez unui Cartier General al Armatei sau Ministerului Apărării Naționale? De bună seamă că „nu vor ști nimic“. Îmi terminasem vinul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai mari erau de 15 ani: Bohotici, și mi se pare că și Ion Muntean și încă vreo câțiva. Chirică Balanișcu mai știți cât a luat? Nu. Eu am stat cu el în celulă la Cluj și, dacă nu mă-nșel, și la Pitești, în prima perioadă, înainte de proces. El era de fapt mentorul puștiului lui Ladea, el îl recrutase pe copilul lui Ladea. Dumneavoastră ce condamnare ați primit? Eu am luat 2 ani doar. S-o fi ținut cont și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era în lot cu mine, student medicinist și el... Iar dintre cei care trebuia să batem, erau Toldișan și Rusvid Matei... Mai era și un grup de prahoveni, erau doi frați Davidescu din Prahova, chiar din Ploiești, dacă nu mă înșel... Ei erau cei care erau mai duri acolo. Ei erau împreună cu dumneavoastră printre agresori? Da, da, ei erau mai răi, asta am reținut eu... După aceea ați fost transferat la Gherla? Sigur, sigur. Prin iunie 1950... Și acolo, în camera
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cum ne serveau!? Mâncarea era aceeași: dimineața ori un terci, ori o cană de așa-zisă cafea, era pe atunci din aia, „Unica”, sau nu știu cum îi spunea, din orz sau grâu, și o feliuță de pâine, care, dacă nu mă înșel, avea 75 de grame. La prânz era ori o zeamă de fasole în care alergai să prinzi două trei boabe... și nu exagerez, și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca cea de dimineață, sau varză murată
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care erați deținuți... Da, poate că de aici vin câteva explicații. Nu înțelegeam ce se întâmplă, dar până la urmă am aflat că pleacă rușii din țară. Îmi aduc aminte că printre alții, părintele Frâncu din Ploiești, liberal dacă nu mă înșel, a sărit în sus 3 metri și a început să țipe în celulă: Suntem liberi! Suntem liberi! În 24 de ore, după ce pleacă rușii, suntem liberi! Eu, care aveam atunci 19 ani încă neîmpliniți, am zis: Ce face? N-ați
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]