9,974 matches
-
de a avea știri și ideea să fiu aici forțată de germani. A doua zi veni preotul de mir să se prezinte, fusese însărcinat de germani cu poliția mănăstirii; purta un brasar german; îi admira din suflet, deși mie nu îndrăzni să-mi spună că i iubește; cam tot astfel se gândea și starița, deși îi blestema întruna. Ce singură mă simțeam în acest mediu! Cum nu mi se interziseră plimbările, m-am dus în sat la Burdușani, satul românesc. Acolo
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
credem că s-a oprit ofensiva. Când Lia se înapoie, spre seară, se prezentă la mine un individ din partea ofițerului care mă văzuse dimineața, la plecarea Liei, ca să mă fotografieze în „acel frumos costum“. Credea că voi fi măgulită. „Cum îndrăzniți să ne fa ceți o asemenea propunere? îi răspunsei. Nu mă puteți sili la așa ceva, deși sunt prizoniera dvs.“ S-a retras fără o vorbă și s-a dus la Lia. Același refuz, dar mai blând. Atunci Fräulein a alergat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu rachiu de contrabandă, adus cu sau fără consimțământul gardei ungurești. Nu se mulțumiseră cu hrana bună ce li se dăduse: carne de porc cu varză, brânzoaice de cozonac; țuica însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu nu îndrăznea să fie severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
multe vorbe bune ca să i înviorăm. Lili îi bruftuluia ca o germană; auzind vorbele mele, a pus mâna în șolduri și, râzând în hohote, mi-a zis în gura mare față de ei: „Ce zici, Sabino, crezi într-adevăr că va îndrăzni să se mai întoarcă aici idiotul de Ferdinand și Marița de la Cotroceni?“(În ediția I, 1937, textul între ghilimele este modificat astfel: „cu vorbe insultătoare pentru rege și regină“, p. 282. ) I-am răspuns așa de verde, încât a întors
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pacea] nu e definitivă, dar ne enervam din ce în ce, mai ales văzând tonul ziarelor guvernului: Lumina lui Stere, Steagul lui Marghi loman publicară tratatul care indignă pe toți, numai ei și Arion, într-un interviu, după această capitulare, îndrăzneau să vorbească de binele ce va rezulta pentru țară din colaborarea cu Puterile Centrale. Ura toată era rezervată liberalilor, indulgența și amnistia, trădătorilor. Rechizițiile se urmau, lăsaseră țăranilor câte 500 kg porumb de om până la viitoarea recoltă și eram în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și aprobarea lor îi măriră violența: „Vasăzică ești mulțumită? Eu mă retrag din această societate. Descurcați-vă singure“. Întorcându-se către cele două tovarășe, le făcu semn s-o urmeze și, foarte înțepată, ieși din sală singură, căci ele nu îndrăzniră să se solidarizeze. Toată lumea îmi spuse: „Își va răzbuna“. A treia zi, percheziția. Perchezițiile se succedau în oraș. La d. Emil Petrescu avură mai mult succes ca la noi. Plecând la țară, lăsase cu multă imprudență pe biroul lui un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să intre la el, nerecunoscând acest parlament, numai cei doi magistrați au percheziționat, făcându-i mii de scuze. Bineînțeles, nu s-a găsit nimic și de aceea începuseră să vorbească de ascunderea documentelor la rege, dar la Maiestatea Sa nu îndrăzniră [să percheziționeze]. Guvernul, vexat de ținuta indiferentă, până la dispreț, a foștilor miniștri, o taxă de obrăznicie, mai ales când cerură să se publice răspunsul lor deodată cu citațiile în judecată. Singur Ionel a iscălit de primire, [despre] ceilalți s-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Orso, Dinicu, Enescu și alți artiști. Prințul și principesa parcă nici nu-l știau [pe Costache], nici un semn de viață. Dânsa era foarte supărată că i se impusese un medic român. Acest biet medic ducea o viață de pușcăriaș, nu îndrăznea să facă nici o plimbare, necum să se repeadă la Predeal, de frică de a nu fi prevenit la timp când ar sosi ceasul așteptat, tocmai ca să-i facă în necaz regelui și lui. În fine, în august, primii la Predeal
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe tată-său, inspirându-i un cult pentru dânsul. Ni s-a spus chiar că, deși era sub influența lui Sebastian Moruzi, care profita în mod abuziv de starea ei, l-a amenințat să nu-l mai vadă de ar îndrăzni să spună înaintea copilului ceva rău de tatăl său. Nu era de o inteligență strălucită, dar inima ei de mamă o învăța să nu-l depărteze de un sprijin firesc și să-l îndemne să fie mândru de ascendența lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
calitățile lui: autoritar la exces, încrezut, pătimaș, lipsit de rafinament social, solitar, adică necunoscător de lume civilă și de politică, exagerat și chiar pornit. Trei ani de zile persecuțiunile regelui l-au urmărit într-așa chip, încât cei mai mulți nu mai îndrăzneau să-i calce în casă, să-i vorbească la telefon. Era un spectacol dezgustător. La el nu mai întâlneai decât pe domnii Mareș, Mihai Antonescu și puțini alții. Se frământa ca un nenorocit spectator indignat și fatal pasiv la tot
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ioane, cum se face!? Cu toții au priceput Doar dumneata n-ai putut!? Cu exemplul ce-am ales, Și-un copil ar fi-nțeles. Spune dumneata acu’ Ce-ai înțeles, si ce nu ?! Ion Roată: Să îmi fie cu iertare, Că-ndrăznesc a spune tare. Dumneata, ai poruncit Bolovanul de-am urnit. N-ai pus umărul, și-apoi... Ușor, greu, l-am dus tot noi. Cred c-așa-i și cu Unirea Greu-l duce tot prostimea. Pan’ acum am dus pe
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
unii care m-ar critica pentru faptul că i-am pus în aceeași categorie pe Ion Măric și pe Denisa Mihăilă, dar categoria asta nu reprezintă o grupă valorică, ci este vorba despre altceva, cum tocmai am prezentat mai sus. Îndrăznesc să spun că în România, spre deosebire de alte țări cum ar fi Iugoslavia, unde pictura naivă detailistă este la ea acasă, pictura naivă grosieră este reprezentată mai puternic, poate și datorită temperamentului diferit al românilor, care să nu uităm că sunt
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pe măsuța din sufragerie, admirând-o. Îmi revenea în minte toată pățania din tabăra ce trecuse, dându-mi seama că toate în viață sunt legate între el, toate își au rostul lor, eram totuși și eu un căpos care a îndrăznit să-l înfrunte pe Vintilă. Viața intrase în normal, începusem munca la fabrică, în discuțiile cu colegii mei artiști de la Iași le-am povestit cele întâmplate la Gărâna, iar fiecare mi-a dat dreptate, apreciindumă pentru hotărârea pe care o
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu alt prilej despre urmările nenorocite ale evenimentelor din 1956 asupra studenților de la Filologie: anchetări la Securitate, arestări, scoateri din facultate. Una dintre victime a fost și Sorin Titel, exmatriculat înainte de încheierea anului IV, un adevărat dezastru pe care nu îndrăznise încă să-l mărturisească părinților, după cum povestește și în romanul neterminat Melancolie, construit pe aspecte biografice abia voalate. Se ivise totuși șansa unei reînmatriculări la Cluj, chiar cu pierderea unui an, dar trebuia să fie sprijinit pentru asta de cineva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. Când au sosit cafelele, poetul a privit semnificativ către soția sa, care i-a strecurat o țigară. A fumat-o repede, cu vizibilă mare poftă. Aș fi fumat și eu, dar n-am îndrăznit. De ce mi-era teamă n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu ea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri ai Gazetei, în care se pun speranțe etc.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
firesc este să se vorbească nu numai despre om, ci și despre poezia sa. O poezie care stăruie voit în desincronizare, ruptă, s-ar spune, de rumoarea imediatului, cucerindu-și în lirica de azi nota proprie tocmai prin faptul că îndrăznește să fie altfel. Ion Horea își asumă vechimea, instalarea în tradiție, racordarea la un set de valori spirituale care sunt expresia ascendenței transilvane și țărănești. La început poetul „horațianiza“, cum a spus, remarcându-i debutul, G. Călinescu, dezvăluind afinități cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
îl zvârlise valul pribegiei și m-a îndemnat să mergem să-l vizităm, își deapănă amintirile V. Voiculescu. A șovăit, nu s-a dus, și așa îi produsese maestrului neplăcerea, privindul, nu de la mare distanță, în piața orașului. Nu a îndrăznit să se ducă cu sila peste el... Vlahuță se stabilise la Bârlad în luna mai a anului 1917, după cât notează Marius Pop, dar, mai meticulos, C. D. Zeletin îl vede la Bârlad după 12 zile de drum din toamna anului
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
iunie 1917 și va fi transferat definitiv în București la 14 februarie 1919, pe un post de medic comunal. Târziu, în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cu doar nouă luni înainte de atacul asupra Mariei, deplângea faptul că Cei Opt și-au făcut un obicei din a interveni "în orice fel de problemă sau caz, fie civil sau penal", astfel că "niciun judecător sau ofițer nu ar îndrăzni să intre într-o afacere în care Cei Opt sunt implicați". Legea prevedea că Cei Opt să intervină în cauze civile și în activitatea Rectorilor străini care administrau justiția în Florența, desi competența lor asupra crimelor de stat, a cazurilor
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Dovezi ale influenței averroiste în Padova sunt furnizate de invectivele celebre ale lui Petrarca din Despre propria ignoranța și despre multe altele și Contra unui fizician. În a două dintre acestea, Petrarca scrie despre adversarul său, " Dacă ai putea, ai îndrăzni să-l contești pe Cristos, insă îl preferi în sufletul tău pe Averroes" (2008, p. 29, a se vedea, de asemenea, pp. 67-69, et passim)17. Acuzația a fost probabil exagerată, dar ea demonstrează măsură în care predarea averroistă s-
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști impunătoare, oamenii poliției rămaseră încremeniți. Unde ar fi îndrăznit ei să ne atace sau măcar să ne zică un cuvânt, căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii. Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la casele noastre bucuroși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în contra noastră pe șeful separatiștilor, răposatul Neculai Istrati, care era proprietar mare în județul nostru și în măsură de a lupta cu oarecare sorți de izbândă. Curentul unionist însă era așa de puternic încât în cele din urmă Istrati nici nu îndrăzni să vie la vot, iar din urne ieșiră în toate colegiile cu majorități enorme: Iorgu Vârnav-Liteanu, Alecu Botez-Forăscu, Costache Morțun, Dimitrie Grigoriu-Văsescu și Toader sin Pavel, deputat sătean din Rădășeni. Alte petreceri, alte baluri, pentru a sărbători marea izbândă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ar fi putut întâmpla altfel. Îmi aduc aminte ca unchiul meu Vlădica 36 Hermeziu, Episcopul de Roman, acel care mai în urmă s-a făcut celebru votând în divanul ad-hoc contra Unirei, m-a tratat de trântor obraznic, fiindcă am îndrăznit să-mi manifestez bucuria fața cu dânsul despre căderea Sevastopolului. Aș putea să povestesc an cu an, zi cu zi, tot ce am văzut, am simțit și m-a mișcat în frageda mea copilărie, căci țin mai bine minte întâmplările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atunci era mare lipsă de oameni și tinerii, ceva, ceva curăței erau foarte căutați. Ieșise Grigore Ghika din scaunul Domniei și în locu-i Poarta Otomană numise Caimacan pe Theodor Balș. Eram un copilandru cu musteața abia răsărită, așa că n-am îndrăznit să mă duc la Iași spre a mă prezenta ministrului dreptăței, Costin Catargiu, de frică să nu-mi rupă decretul când m-a vedea. Numirea mea chiar a stârnit oarecare scandal în Fălticeni, și mai, mai că erau câțiva nemulțumiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
leturghia se isprăvi, Mitropolitul Calinic Miclescu, îmbrăcat cum era în hainele sacerdotale, cu cărja în mână și cu mitra pe cap, fu luat cu voie, fără voie, în fruntea manifestanților dimpreună cu un arhidiacon, în speranța că nimene n-are să îndrăznească să se opuie unei procesiuni conduse de arhipăstorul țărei. Mitropolitul Calinic Miclescu, om de un caracter slab, blajin desigur, a cedat mulțimei din cauză de timiditate, căci dealtfel el fusese unul dintre cei mai în vază unioniști, pe când era egumen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]