9,824 matches
-
în picioare cu toate poftele și cu tot egoismul din tine pentru această unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruința. Cine este contra unității, este contra biruinței legionare. Porunca VIII - Nu-ți vorbi de rău camarazii. Nu-i pârî. Nu șopti la ureche și nu primi să ți se șoptească. Porunca IX - Nu te speria dacă nu primești ordine, vești, răspunsuri la scrisori; sau dacă ți se pare că lupta stagnează. Nu te alarma, nu lua lucrurile în tragic, căci Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din tine pentru această unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruința. Cine este contra unității, este contra biruinței legionare. Porunca VIII - Nu-ți vorbi de rău camarazii. Nu-i pârî. Nu șopti la ureche și nu primi să ți se șoptească. Porunca IX - Nu te speria dacă nu primești ordine, vești, răspunsuri la scrisori; sau dacă ți se pare că lupta stagnează. Nu te alarma, nu lua lucrurile în tragic, căci Dumnezeu este deasupra noastră și șefii tăi cunosc drumul cel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă vezi! Tensiunea sufletească și căldura din cameră, cu care nu eram obișnuit, îmi făceau rău. Simțeam că mă voi prăbuși. Fratele meu s-a uitat disperat la mine și a făcut gestul să mă ajute. Apropiindu-se, mi-a șoptit: „Am înțeles!”. O lacrimă de bucurie și liniște strălucea pe fața lui. Și-a șters lacrimile și a cerut permisiunea să plece: Domnule comandant, e de prisos să insist a-mi aproba vorbitor cu fratele meu. Vă rog să-mi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-le că m-ai găsit sănătos și bine și că în curând îi voi vedea. Acest „curând” avea să se împlinească peste 20 de ani. Gardianul dădea din cap, uitându-se la mine ironic. Cu privire la realitatea de aici, i-am șoptit, păstrează pentru tine adevărul pe care cred că l-ai înțeles. Gardianul n-a înțeles fraza și i-a cerut fratelui meu coletul. Mi-a dat hainele și două pâini. Atât am ordin! Am transmis sărutări de mâini părinților și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cred că era focul din mine împotriva acestui maior, Munteanu. Vreau să mă înveți rugăciunea pe care o zici seara pentru vrăjmașii noștri. Cu toții am îngenuncheat și am rostit de trei ori rugăciunea pe care, până acum, Zamfir n-o șoptea, cum făceau ceilalți: „Doamne, Iisuse Hristoase, Tu Care ai pătimit pentru întreg neamul omenesc și pe toți cei ce s-au căit pentru păcatele lor i-ai iertat, fă ca nici unul din cei ce ne urăsc și ne prigonesc pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și cine nu ascultă de voi, de Mine nu ascultă și de Cel ce M-a trimis pe Mine”. D-apoi, oi putea ispăși păcatul aista?, zise omul și lacrimile îi șiroiau pe obraji. Își strângea copilul la piept și șoptea printre sughițuri: Pruncul meu, pruncul meu... Numai păcatul nemărturisit nu se iartă, bade. Om merge la părintele. Copilul a început și el să plângă, înecându-se în tuse. Am plâns și eu cu ei, de durere și de bucurie. De
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
limitată de dificultatea de a coborî din minte în inimă. Tehnica ne era cunoscută nouă din învățătura Sfinților Grigorie Palama, Teodor Studitul și din ce adunase Anghel Papacioc de la călugării cu care venise în contact. Începutul se face prin rostirea șoptită cu gura, apoi devine proprie organului limbii, coborând în gâtlej și numai după aceea în inimă. Rostirea se face fie în ritmul pulsului sacadat: Doamne,/ Iisuse/ Hristoase,/ Fiul/ lui Dumnezeu, și așa mai departe, fie după respirație, la inspirație: Doamne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mâna la gură în semn de sărut pentru el și apoi cealaltă, pentru mama. A înțeles și a plecat, sărmanul. A doua zi moș Dumitrache m-a chemat iarăși la poartă. Nu era nimeni în camera de gardă. Mi-a șoptit: „Ia zimbilul ăla și ieși pe ușa asta în curte”. Ușa ușor camuflată era o cale de acces prin surprindere, de pe vremea când închisoarea era destinată delincvenților de drept comun. Începutul activității între copii Atelierele de țesătorie erau aproape puse
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să nu uite condiția: „Privegheați și vă rugați, căci nu știți ziua și ceasul în care va veni Stăpânul și pe fiecare în ce-l va găsi făcând, în aceea îl va lua”; fiindcă țineam mult la Ionică, i-am șoptit cu glas pe jumătate dojenitor: Se poate, Ionică, tu, copil de moț, să dănțuiești pe suferința ta?! Ionică s-a roșit cât era de blond, s-a desprins din lanțul încântării ușoare și, puțin încurcat, s-a tras deoparte cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ticăloșie. Când simțeam amorțirea în tot corpul, ne trezeam înspăimântați, ca și cum ne-am fi prăbușit. Dar ne veneau puteri noi de la Dumnezeu și reușeam să ne menținem în încrâncenarea împotriva căderii și morții. Domnul Puiu Teodorescu, din fața mea, mi-a șoptit: Ce bine-mi pare că v-am cunoscut. Vă rog să mă iertați pentru ceea ce vă spun acum: să știți că vă detestam! Și să mai știți, domnule Maxim, că lumea, și când spun aceasta nu exclud aproape pe nimeni
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lângă noi, aproape permanent, un înger păzitor, devenit de frică negru. Într-un moment de neatenție al supraveghetorilor, când mă aflam chiar lângă Costică Pascu, în poziție, cu glas mai presus de a fi redat în vreun fel, mi-a șoptit de la înălțimea lui spirituală: Chiar dacă tu sau oricare dintre voi m-ați omorî, să știți că v-am iertat... Satan așezase în calea sufletului meu un tobogan spre infern. Nu am putut răspunde nimic, căci plânsul îmi îneca răsuflarea. Dar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lăuntric să mă împărtășesc. Prezența Domnului Hristos, materializată în Sfânta Împărtășanie, îmi dădea o stare de încredere pe care n-o avusesem niciodată. În aceeași seară a intrat în cameră un grup de studenți destul de mare. Aurel Obreja mi-a șoptit: Acesta e Costache Oprișan. Îl cunoșteam doar din auzite. Deși era foarte slăbit și bolnav, fizionomia lui inspira încredere; bărbia ieșită puțin înainte îi dădea un aer de o voință deosebită. Toți păreau timorați, dar nu deznădăjduiți. Până spre miezul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ne-au adus aici. Eu alerg după voi prin toată lumea ca să vă trimit în Israel și voi vă duceți să luptați pentru goimi? Nenorocitule!, l-a apostrofat Litman. Dându-și seama că a sărit peste cal, stăpânindu-se, i-a șoptit o întrebare în idiș. Domnul Rozin privea și el atent de pe marginea priciului fără să schițeze vreun gest. După ce cei doi s-au retras pe priciul de jos, vorbind în șoaptă, s-a retras și el exclamând cu glas de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Goiciu, a spus cu teamă în glas. Voi trece eu! Nu te sfătuiesc! Domnule doctor, convingeți-l pe milițian să mă lase singur cu ei și dumneavoastră țineți-l de vorbă pe coridor, măcar un sfert de oră. I-am șoptit și câteva cuvinte în germană ca să i câștig încrederea. Și dacă raportează când o vedea ce-ai făcut? Treaba lui. Dar n-o să raporteze, fiindcă o să i se reproșeze că nu a fost vigilent. Sin a zâmbit îngăduitor. Ne-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
animal de jug: Ai înțeles, deținut? Nu am răspuns nimic și a continuat: Cum te cheamă? Mi-am spus numele. Repetă după mine: Jur că voi spune adevărul... etc. Mi-a venit să râd în hohote. Am schițat un zâmbet, șoptind ca pentru mine: Adevărul? Președintele a sesizat grimasa și mi-a precizat: Îți atrag atenția că orice neadevăr sau fals în depoziție se pedepsește conform legii. Dar eu nu mai auzeam ce spune. În minte mi-a apărut imaginea din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în secția de pedeapsă și predat chiar acestui tânăr milițian pentru a-mi administra lovituri de bâtă sau de frânghie, după dispoziția ofițerului politic. Când m-a văzut, a închis ochii și-a început să plângă; printre suspine mi-a șoptit: „Fă-te că țipi și tăvălește-te pe jos, altfel mă nenorocești, ai înțeles?”. Așa am făcut, în timp ce milițianul care mă adusese se întorcea, probabil rânjind satisfăcut, să aducă și alți clienți. Nu știu dacă și cu alții proceda la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să-ți ajute să mă suiți în pat. Tata s-a fâsticit, a aprins lumânarea. A strigat-o pe Vetuța și au reușit să o așeze în pat. Mama s a uitat la ei și a zis: „Gata!”. A mai șoptit ceva din buze și a închis ochii. A murit așa cum a vrut dânsa: primăvara. Primăvara Învierii pe care și a dorit-o de la Domnul Hristos. Premonițiile tatei Trecuseră aproape patru ani de la decesul mamei. Era în primăvara lui 1983. Rămas
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și vorbea în șoaptă, ca pentru el. A coborât iarăși în curte, s-a uitat la cer, la mugurii pomilor, apoi a intrat în casă, s-a așezat pe pat și ne-a făcut semn să ne apropiem. Abia a șoptit: O să mai aveți necazuri! Nouă Dumnezeu ne-a dat răbdare. Voi să cereți să vă dea îndurare. Apoi a respirat greu de câteva ori, a intrat într-o comă scurtă și a murit. Nici eu, nici soția nu puteam să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era nevoie să vorbească: tăcerea lui era elocventă. Părea să fie mai puternic decît noi, mai puternic decît ordinul prefectului care îi interzisese să țină un discurs. O țărancă bătrînă cu părul alb și-a făcut cruce și ne-a șoptit: "Trimisul Arhanghelului Mihail!" Apoi, clopotul tristei bisericuțe a prins să bată și a început slujba care preceda întotdeauna întrunirile legionarilor. Impresiile profunde produse în sufletul unui copil se șterg greu. În cei mai mult de cincizeci de ani care au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o comunicare directă, intactă, dinspre trecut către prezent. Începu să murmure ceva: — O... e... Era limpede că știa cine sunt. Emise încă un „O!“, privindu-mă cu un fel de implorare oarbă, îngrozită. În cele din urmă am reușit să șoptesc: „Vino, vino!“ și trăgând-o din nou de mânecă, m-am întors, luând-o spre biserică. Nu am încercat să merg alături de ea. M-a urmat, la câțiva pași în spate, iar eu întorceam mereu capul și mă poticneam. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îi erau roșii și zbârcite și, după o clipă, și le-a ascuns din nou. A murmurat: „Îmi pare rău!“, și a închis ochii. Mi-am sprijinit fruntea pe suprafața netedă de lemn pe care-și lăsase mâinile și am șoptit; — Oh, Hartley... Hartley... Hartley... Mai târziu mi-am dat seama că nu mă îndoisem nici o clipă că emoția ei era la fel de copleșitoare ca și a mea; deși s-ar fi putut să nu fie. Când mi-am ridicat capul, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
intenționam să-i scriu despre toate acestea, și despre cum aș putea și aș vrea, dacă ea ar fi de acord, să o eliberez. Dar rațiunea și reflecția îndelungată, îmbinate cu frica, mi-au sugerat să mai tărăgănez. Frica îmi șoptea că dacă ceva ar rata acum, fără putință de remediere, mi-aș pierde mințile. Rațiunea îmi spunea că dovezile mele nu erau absolut concludente și că ar putea fi interpretate și altminteri. Iar persoana mea „anti-Ben“ nu era, poate, martorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am vrut să plec... L-au arestat și pă bătrân, pe unchiu’, și pe fecioru’ lui. Mergând, eram înconjurați și-n stânga, și-n dreapta, și-n față, și n-aveam voie să discutăm, da’ am apucat de le-am șoptit, i-am sfătuit, să nu recunoască nimic. Și la mașină m-am întâlnit și cu primaru’, că și el o fost luat acolo să asiste la arestare. Unde v-au dus după arestare? În Sighet, la Securitate. Și când am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de la el am aflat că unchiu’ are cancer la plămâni și l-au interna la spital, la Oradea, cu pază. Și mi-a spus că nu scapă, moare oricum, și acolo o și murit, la spital... Ș-apăi el îmi mai șoptea când putea că avocatul o trimis acasă să vină tata cu pachet... Noi încă nu eram condamnați... Și m-o adus la consultație, și cred că o jumătate de oră sau o oră m-a ținut la geam ca să-l
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să preiei stația de salvare. Pușa, mie-mi convine. Să fiu cu familia și e ok. O cheamă pe asta de la cadre, de la personal, și nu știu ce discută cu ea, aia se duce cu dosarul în mână și văd că îi șoptește ceva la ureche și zice: Mă Puiu, tu nu ești membru de partid? Nu, și nici n-o să fiu niciodată. No, atunci du-te înapoi la Zau. Păi de ce? Asta e funcție de conducere, nu pot să ți-o dau. Da
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]