19,920 matches
-
depistabile nu numai în planul epicului, ci și în acela al tipurilor de personaje, al mobilurilor faptelor comise. Schema narativă este aceeași în ambele romane: un om de condiție inferioară (argatul Ion Hristu aici, negrul Lucas Beaucamp la Faulkner) este acuzat de crimă. Adevărul e bineînțeles altul, însă n-ar fi putut ieși la iveală dacă tânărul Paul (Chick Malkison la Faulkner) n-ar fi intervenit, furnizând argumentele nevinovăției. Mobilul acțiunii, și într-un caz și în altul, îl constituie datoria
GHEORGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
este alta? Dacă omul contemporan se Îndreaptă spre o anumită amplificare și pluralizare a personalităților sale, a fețelor și interfețelor sale? E o ipoteză antropologică greu de dovedit și, desigur, greu de controlat. Dar dacă e așa, Înseamnă că schizomorfismul acuzat de omul modern este chiar direcția de evoluție spre care ne Îndreaptă societatea În care trăim. În acest context, este posibil ca imaginația să aibă un rol esențial, pe care logica, intelectul și rațiunea nu Îl pot Îndeplini, acela de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la niște fulgurații de sens Între care se Încheagă niște condiționări și niște tensiuni precum cele din norul de materie stelară-arhetipală pe care Îl dădeai ca metaforă a anarhetipului. Or, Orbitor este totuși, o spun cu riscul de a fi acuzată de vulgaritate, dincolo de calitățile ei evidente, o carte care devine pe alocuri prolixă pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși făcută necanonic, merge pe o structură care intră totuși În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la Teatrul Național din București, piesa Oricum! este o izbutită satiră cu accente comice. Protagonistul, Dinu Roteanu, un escroc capabil să-și înlăture rivalii fie și prin crimă, ajunge ministru. Personajele, creionate burlesc sau sentimental, au mai multă viață, cu toate că acuză adesea lipsa de profunzime. Cunoscător al mediului sătesc, D.-D. încearcă să lămurească probleme legate de specificul etnic și de situația țăranilor. Așa apare, în 1903, broșura Avem cu ce să ne mândrim. În capitole despre grai, cântec și moșia
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
cincizeci de ani de la moarte, reproducându-i-se poezia Brad bătrân. La un an de la evenimentele din decembrie 1989, revista scoate o ediție specială, în care se publică portretele martirilor de la Cluj-Napoca, este evocat Călin Nemeș, iar C. Zărnescu îi acuză, în articolul Cea mai mare înșelătorie a anului: reapariția Partidului (neo)comunist, pe cei care au profitat de pe urma evenimentelor. Alți colaboratori: Teodor Mihadaș, Valentin Tașcu, Gh.I. Bodea, V. Lechințean, Florentina Florescu, Marius Jucan, A. Țion, Tudor Runcanu, Al. Vlad, Ilarie
FAPTA TRANSILVANEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286952_a_288281]
-
este „un geniu trist”, „de un sentimentalism maladiv excesiv”, iar volumul de poezie Cu voi... reprezintă doar „expresia glacială a dezintegrării”, „zvârcolire în lumea tristeților dizolvante”. Eugen Ionescu recenzează Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, acuzându-l pe autor de superficialitate, deoarece, „îndrumat mai mult spre epica exterioară”, ar rămâne „cel mult un analist al sentimentelor primare nediferențiate”, în timp ce introspecția „nu se diversifică, nu se nuanțează”, „nu se abstractizează”; Roxana de Gala Galaction e încadrată în
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Artur Gorovei, N.N. Beldiceanu. În privința articolelor și studiilor, poate fi considerat semnificativ cel publicat în 1904 de Șt. Petică, intitulat Asupra literaturii din România. Proclamând încheiată etapa împrumuturilor din literaturile străine, autorul deplânge „criza literară actuală”, acuzând lipsa de entuziasm a cititorilor. Comparând prezentul cu deceniul anterior, perioadă care, în opinia sa, a constituit momentul de maximă efervescență a literaturii române, autorul constată că „mișcarea literară, în loc să crească, se pare că a dat îndărăt”. Soluția întrevăzută rezidă
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
apare romanul Noul oraș. Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Femeia”, „Flacăra”, „Astra”, „Viața militară”, „La Roumanie nouvelle”. Devine membru al Uniunii Scriitorilor, dar în urma Congresului din 1956, când două dintre cărțile sale (Spre șantier, 1953, și Fata plutașului, 1956) sunt acuzate de proletcultism, hotărăște să demisioneze. Urmează cursurile Școlii Populare de Artă din București, secția pictură, și participă la mai multe expoziții de grup. Primele volume ale lui F., semnate, din motive datorate contextului politic al anilor ’50, Ștefan Andrei (Noul
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
animat de resentimente personale, de nemulțumirile scriitorului în fața criticii, acuzată, partizan și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul oțelului, București, 1964; Desen după natură, București, 1966; Dansul focului, I-II, București, 1968; Pavilionul, I-III, București, 1969-1972; Piața cu pălării și tromboane, pref. Petru
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
liber de informații”. Activitatea de informații și problemele eticetc " Activitatea de informații și problemele etice" Poate părea ciudat să abordezi aspecte de ordin etic atunci când discuți un subiect ce vizează domeniul pragmatic al securității naționale. Există riscul de a fi acuzat de naivitate. Totuși, cei care sunt preocupați de activitatea de informații s-au confruntat adesea cu problema moralității sale sau, mai precis, cu relația dificilă dintre aparenta imoralitate a demersurilor menite să-i convingă pe oameni să comită acte de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
această anticipare reprezintă este o sarcină informativă fezabilă, cu condiția ca serviciile să aplice metodele folosite de științele sociale 9. După cum consideră Kent, această metodă este nu numai utilă reprezentanților statului, ci și obligatorie - cine nu o aplică poate fi acuzat că se bazează pe globul de cristal sau pe intuiție: Atunci când beneficiarul ignoră evaluările serviciilor, bazându-se pe intuiția sa, el ar trebui să înțeleagă că refuză utilizarea a două instrumente pe care civilizația occidentală, începând de la Aristotel, le-a
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
comuniste la plenarele din 1946 și 1959, precum și din partea criticii sociologist-vulgare. Pentru unele basme versificate (Șoltuzul Graur, Cerbul de aur), pentru mai multe intervenții din revista „Nistru” și mai ales pentru volumul de eseuri Iarba fiarelor (1959) M. a fost acuzat de „naționalism”, „apolitism”, „estetism”, „formalism”, „decadentism”, „simbolism” și de „teoretizări greșite”, „greșeli metodologice”. Până și numele său de botez nu plăcea regimului, căci suna „românește”. Atmosfera întreținută în jurul lui l-a marcat, împiedicându-l mai mulți ani să scrie o
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
amestecat în scandalul stârnit de caterisirea mitropolitului Ghenadie, prin „Liga ortodoxă” (1896-1897), gazetă scoasă de el și de care se leagă debutul lui Tudor Arghezi, poet prezentat elogios, ca un deschizător de drum. Tot aici, lovea vehement în Carol I, acuzat de persecutarea lui Ghenadie și de subminarea Bisericii naționale (publicația apărea cu subvențiile mitropolitului caterisit). La Paris, în 1897, i se tipărește culegerea de versuri în limba franceză Bronzes, prefațată de Al. Bogdan-Pitești. Ziarul „Forța morală”, pe care îl editează
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Ghenadie și de subminarea Bisericii naționale (publicația apărea cu subvențiile mitropolitului caterisit). La Paris, în 1897, i se tipărește culegerea de versuri în limba franceză Bronzes, prefațată de Al. Bogdan-Pitești. Ziarul „Forța morală”, pe care îl editează în 1901-1902, îl acuză pe I.L. Caragiale de plagiat. M., dezlănțuindu-se împotriva dramaturgului într-o conferință la Ateneul Român, este fluierat și el răspunde fluierând. Cartea de aur (1902), însumând producția sa nuvelistică, nu trezește nici un ecou. Poetul se interesează de ezoterism și
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
iertarea păcatelor, combate mai ales negarea păcatului originar, susținută de Iulian, citând mai multe pasaje din cartea acestuia Către Florus. Apoi a mai scris Confutațiunea simbolului de credință la Teodor din Mopsuestia (Refutatio Symboli Theodori Mopsuesteni), pe care Mercator îl acuză de nestorianism; pentru a-l combate chiar pe Nestorius, a scris Comparația între doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorius (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas apoi la Constantinopol până la moarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
libero arbitrio), Prosperus spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosperus nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut altceva, în esență, decât să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii acestor critici ai lui Augustin (pe care de-acum înainte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ce este practicat numai în cercuri restrânse este eretic. Astfel, chiar gânditori mari precum Tertulian și Origen rămân în afara Bisericii. Vincențiu susține idei semipelagiene și îl condamnă pe Augustin; înainte de a scrie această operă, el compusese Obiectiones în care îl acuza pe Augustin de erezie, lucru care îl făcuse pe Prosperus să se ridice împotriva lui (cf. p. ???). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta selectate de Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al lui Iulian din Eclano. De aceea, acel tratat eretic, al cărui autor ar fi fost Augustin, s-ar părea că este o invenție pelagiană sau chiar a autorului însuși al cărții care și-ar fi apărat propria teză fie acuzându-l pe Augustin (prin respingerea acelui tratat despre care lăsa să se înțeleagă că ar fi fost compus de acesta), fie argumentându-și propriile idei, contrare celor ale predestinațienilor (care, de altfel, nu sunt ideile autentice ale lui Augustin). De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ajuns în mâinile surorilor mai mici ale lui Teodosius al II-lea, Arcadia și Marina, și, respectiv sub ochii surorii sale mai mari, Pulcheria, și ai soției sale, Eudocia. Această strategie n-a obținut efectul sperat; împăratul s-a înfuriat, acuzându-l că vrea să provoace disensiuni în familia imperială prin scrisori trimise separat diferiților membri ai acesteia. În schimb, Chiril a găsit înțelegere la episcopul Romei, Celestinus, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorios (și de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Durand un argument în favoarea tezei că acest text este reluarea unei scrieri mai vechi a lui Chiril și nu o operă compusă în focul polemicii cu Nestorios. Așa cum am spus, reacția lui Teodosius a fost dură: el l-a acuzat pe Chiril că a trimis scrisori separate pentru a produce disensiuni în sânul familiei imperiale; de altfel, violența replicii ne face să ne gândim că existau realmente niște divergențe acolo pentru că Pulcheria, cel puțin, ar fi trecut deja de partea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca de la niște figuri (typoi) ce ne poartă spre adevăr. ...Cum Legea ce ne-a fost transmisă prin Moise dă naștere formei adevărului și aceasta este sfântă; sfânt într-adevăr este adevărul, adică Cristos, sau taina sa. Însă [Iulian] ne acuză că nu considerăm superioară și mai bună venerarea care are loc în umbre și figuri față de cea adevărată care are loc în spirit” (IX, 969 BC). Încă o dată, ca în cazul lui Celsus și Origen (cf. aici în vol. I
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În noiembrie 449, un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie (cândva amic al lui Chiril, apoi al lui Dioscor, și naș al lui Chrysaphios) declara că îi consideră nestorieni pe toți cei care afirmau că în Cristos persistă două naturi după unire. Acuzat de Eusebiu din Dorileos (v. aici, p. ???) și invitat de Flavian să se dezvinovățească, Eutihie s-a prezentat abia la a treia convocare și a fost condamnat ca apolinarist la 22 noiembrie. Dioscor din Alexandria i-a luat apărarea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intitulată Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenes pros Hellênas, ceea ce pare să însemne: De Macarie Magnezianul: Cel ce dă răspunsuri sau Unicnăscutul la greci. Autorul ar putea fi Macarie, episcop de Magnezia, care, după cum spune Fotie (Biblioteca, cod 59), l-a acuzat la sinodul de la Quercia din 403 pe episcopul Heraclid de Efes, hirotonisit de Ioan Hrisostomul; totuși, acel Macarie era un adversar al lui Origen, lucru care nu se prea potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de ani mai înainte. Devenit ulterior - nu știm când - episcop de Dorileos în Phrygia salutaris, i-a prezentat patriarhului Flavian, în cadrul unui sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cândva prieten), acuzându-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. Contra voinței sale, Flavian a trebuit totuși să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Când
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Schwartz și susținută de F. Diekamp) în opera lui Facundus din Hermiane (Apărarea celor Trei Capitole IV) și la Pelagius (care le-a preluat de la Facundus); bogate în reminiscențe biblice, fragmentele se caracterizează prin duritatea limbajului cu care Chiril este acuzat că hulește. Opoziția față de Chiril nu pare însă să se fi asociat și cu o atitudine în favoarea lui Nestorios. Un citat din Ioan Damaschinul ne furnizează un fragment din al doilea logos al unei scrieri compuse pentru (mai puțin probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]