KorAP: Find »[drukola/base=adormi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...360 361 362 ...413 >

10,318 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

înfricoșător de tăcuți, în care lumina abia de era lumină; m-am speriat de mine însumi și m-am culcat repede la loc, m-am învelit în scoarță, am închis ochii, zăcând acolo rigid, fără să-mi închipui că voi adormi din nou. Dar am adormit și am visat că Hartley era o balerină și făcea piruete „sur les points“ pe o scenă uriașă, îmbrăcată într-o vaporoasă fustiță din tul negru, și purtând pe cap o diademă din diamante strălucitoare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
lumina abia de era lumină; m-am speriat de mine însumi și m-am culcat repede la loc, m-am învelit în scoarță, am închis ochii, zăcând acolo rigid, fără să-mi închipui că voi adormi din nou. Dar am adormit și am visat că Hartley era o balerină și făcea piruete „sur les points“ pe o scenă uriașă, îmbrăcată într-o vaporoasă fustiță din tul negru, și purtând pe cap o diademă din diamante strălucitoare și pene negre. Din când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
totul va rata și se va nărui chiar de la bun început... și acum nu mi-a mai rămas nimic... decât dragostea mea pentru tine... din nou stârnită și respinsă... redeșteptată... pentru totdeauna, pentru totdeauna... — Lizzie, o să se liniștească iar, o să adoarmă din nou, așa cum a mai adormit. Scutură din cap, mușcându-și batista cu dinții. — Lizzie, am să-ți scriu. Lacrimile i se opriseră brusc. Își vârî în poșetă batista și oglinda spartă și își despături eșarfa. — Nu-mi scrie, Charles

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nărui chiar de la bun început... și acum nu mi-a mai rămas nimic... decât dragostea mea pentru tine... din nou stârnită și respinsă... redeșteptată... pentru totdeauna, pentru totdeauna... — Lizzie, o să se liniștească iar, o să adoarmă din nou, așa cum a mai adormit. Scutură din cap, mușcându-și batista cu dinții. — Lizzie, am să-ți scriu. Lacrimile i se opriseră brusc. Își vârî în poșetă batista și oglinda spartă și își despături eșarfa. — Nu-mi scrie, Charles, e mai bine. E caraghios, data

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
răneam, de parcă aș fi căutat anume să fac lucrul care-l supăra cel mai tare. într-o noapte a plecat la unul din cursurile lui serale și, din neatenție, am pus lanțul la ușă și m-am culcat și-am adormit, iar el n-a putut intra în casă până la trei noaptea când, în sfârșit, m-am deșteptat, și afară ploua, și atunci a început să mă bată și nu voia să mă mai lase să mă culc... — Hartley, te rog

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
noapte. I-am oferit o pijama de-a mea, dar s-a întins imediat, îmbrăcată în rochie, și și-a tras pătura peste cap, de parcă ar fi fost un cadavru care se acoperă singur. Și păru într-adevăr să fi adormit pe loc: rapida alunecare în uitare a unei persoane cronic nefericite. M-am retras și am părăsit-o. Am închis ușa și am încuiat-o fără zgomot pe dinafară. Mă obseda încă imaginea de coșmar a unei femei deznădăjduite alergând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
de coșmar a unei femei deznădăjduite alergând să se arunce în mare. Am intrat în camera mea, mi-am zvârlit pantofii din picioare și m-am trântit pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva secunde și am adormit buștean. A doua zi dimineață m-am trezit cu simțământul unei lumi radical schimbate, și poate că înfiorătoare, simțământ pe care-l ai în prima zi a unui război. Bucuria, speranța

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
arunce în mare. Am intrat în camera mea, mi-am zvârlit pantofii din picioare și m-am trântit pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva secunde și am adormit buștean. A doua zi dimineață m-am trezit cu simțământul unei lumi radical schimbate, și poate că înfiorătoare, simțământ pe care-l ai în prima zi a unui război. Bucuria, speranța se strecurau și ele pe undeva, dar pe primul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și totuși nu voiam să rămân tot timpul sau cea mai mare parte din timp alături de ea, de fapt nici nu știam cum să fiu cu ea. Noaptea o lăsam singură, și nopțile erau lungi, pentru că se culca devreme și adormea imediat (o auzeam sforăind). Își petrecea o mare parte din timp dormind, atât nopțile cât și după-amiezele. Uitarea adusă de somn îi era prietenul cel mai apropiat. Și între timp eu pândeam și ascultam, calculând pe baza unei teorii obscure

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
înspăimântat ca s-o părăsesc în clipele acelea și prea vlăguit ca să pot lua vreo hotărâre. M-am întins pe jos alături de ea și am strâns-o în brațe, murmurându-i numele. Începu să respire adânc, regulat, de parcă ar fi adormit. Am privit-o și am văzut că ochii îi erau larg deschiși. Se uita din nou la mine cu privirea aceea ciudată, ușor vicleană, de parcă ar fi cântărit efectul „accesului“. Și când, puțin mai târziu, începu din nou să vorbească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
pace, m-am relaxat și am simțit că mă cuprinde somnul. M-a năpădit o senzație de ușurare și ceva din acea stranie bunăstare pe care am simțit-o când m-am uitat la stea. Și numai atunci, înainte de a adormi, mi-am adus aminte că nu fusese un accident. Cineva mă îmbrâncise. Trebuie să consemnez aici un lucru de care mi-am amintit mult mai târziu, și pe care eram, în bună parte, dispus să-l consider un vis. Zăceam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Urmă o clipă de tăcere. — Așează-te, spuse James, nu sta ca pe ace. M-am așezat. Relaxarea lui James părea să mă fi afectat și pe mine. Mi-am întins picioarele și am simțit că-mi vine parcă să adorm, deși stăteam pe un scaun cu spetează dreaptă. Aveam senzația că umerii și brațele mi se înmuiaseră, mi se îngreunaseră. Desigur, eram istovit. — Sper că nu mai dorești ca Titus să se întoarcă la Ben, nu-i așa? am întrebat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Într-un fel, le aparține lor. — Lor? Curând, foarte curând, nu vei mai putea vorbi de „lor“. — Încă mai visezi la salvarea ei? întrebă James în urma replicii mele. — Da. Urmă un nou răstimp de tăcere, de parcă amândoi eram pe cale să adormim. După care, James continuă: — În fond, Titus este copilul lor, în adevăratul și adâncul sens al cuvântului. Și impresia mea este că relația dintre ei ar putea să fie recuperată. Mă irita „impresia“ lui. Pe ce se putea baza? Mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mai liniștit, de parcă, într-adevăr, perspectivele mele s-ar fi luminat! Se făcuse ora nouă și am hotărât să mă duc la culcare. Am băut puțin vin, am mâncat pâine cu miere și apoi am luat un somnifer. Înainte de a adormi, mi-am adus aminte că îl pierdusem pe James. Și aveam senzația că-l pierdusem nu atât din pricina păcatului săvârșit de el, „fisura“ de care-mi vorbise, ci pur și simplu pentru că plecase împreună cu Lizzie în limuzina lui neagră. L-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Mi-am deschis larg ochii și m-am uitat în jur, gâfâind, cu inima bătându-mi violent. Totul era neschimbat, focul scânteia, teancul de scrisori încă nedeschise pe masă, paharul meu de vin pe jumătate golit. Eram sigur că nu adormisem. Pur și simplu îmi amintisem de ceva cu totul uitat, nu știu din ce pricină. Aceasta fusese într-adevăr uitarea despre care vorbise medicul, amnezia ca rezultat al traumatismului, care șterge urmele din memorie. Dar acum, revedeam creatura acea încolăcită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
foarte obositoare“. Nu-i de mirare că James fusese după aceea doborât și păruse să-și fi pierdut controlul. Dar... „L-am scăpat din mână - mi-am pierdut controlul asupra lui.“ Despre cine îmi vorbise James în seara aceea când adormisem la masă... oare despre Titus? Cum de venise Titus la mine exact în acele zile? De ce mă întrebase James cu atâta interes de numele lui Titus? Un nume este o cale. James se pricepuse întotdeauna să găsească obiectele pierdute. Întinsese

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cortină după cortină de voal se ridica, iar eu vedeam stele dincolo de stele dincolo de stele ca în magicul „Odeon“ al tinereții mele. Și mai vedeam vastul, catifelatul interior al universului, care-și întorcea încet și dulce înăuntrul în afară. Am adormit, și în somn mi s-a părut că aud o suavă cântare. M-am trezit în zorii zilei. Miliardele și miliardele de stele se șterseseră de pe cerul care era acum de un albastru foarte deschis, alburiu, o uriașă, uniformă luminozitate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

gamele și să le spălăm; aveam o tinetă acolo în care aruncam apa... și dup-aia le luam și le ducea la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut, și când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: Bă banditule, de ce dormi? Păi, zic, n-am dormit. Băi, mai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și m-a băgat în celulă. Când am intrat în celulă, ceilalți au auzit toată treaba asta, că m-a lovit, și: Ce ți s-a-ntâmplat? Zic: Uite, asta mi s-a-ntâmplat, că m-a văzut că am adormit... Da’ adormitu’ ăsta era de fracțiuni de secundă... Știți? Deci ăsta era regimul acolo la Zarcă. Era groaznic, în tot cazul. Și hainele... vai de capul nostru cum eram îmbrăcați... Eram sub orice critică... Am reușit să obțin când am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a băgat în celulă. Când am intrat în celulă, ceilalți au auzit toată treaba asta, că m-a lovit, și: Ce ți s-a-ntâmplat? Zic: Uite, asta mi s-a-ntâmplat, că m-a văzut că am adormit... Da’ adormitu’ ăsta era de fracțiuni de secundă... Știți? Deci ăsta era regimul acolo la Zarcă. Era groaznic, în tot cazul. Și hainele... vai de capul nostru cum eram îmbrăcați... Eram sub orice critică... Am reușit să obțin când am venit acolo

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
n-o folosesc, pentru că neavând voie să dorm sau să mă întind, o întorceam cu fundul în sus, și m-așezam pe ea, îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și, totuși, nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut în acea primă noapte... Nu puteam să mă întind pe pat, am luat pătura aceea și am împachetat-o în câteva, am pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în acea primă noapte... Nu puteam să mă întind pe pat, am luat pătura aceea și am împachetat-o în câteva, am pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, în fund. M-au trezit, însă, niște țipete care au făcut ca părul meu să fie țepi pe tot corpul. Țipetele erau jalnice și îngrozitoare: Aoleu mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu! Sigur, era primul meu șoc... M-am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am făcut arc, ș-am sărit de pe pat și n-am putut să mai adorm... S-au stins țipetele, și după un timp am reușit să adorm. Nu știu cât a trecut și s-au repetat... Am aflat, mai târziu, că făcea parte din metodele pe care le practica Securitatea. Te pregăteau psihologic... Începeau să introducă frica în tine... Și așteptam să mă scoată la anchetă... A doua zi

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
niște șublere ca să nu inunde cele 10 hectare de orezărie... Și noi pe un kilometru am desfăcut toate șublerele și am dat drumul la apă și s-a inundat toată zona aia de 10 hectare. Și când vine brigadierul, noi adormisem acolo. Eram deshidratați. Cine a făcut? Noi. S-a inundat și cred că nu s-a făcut nici un bob de orez. Ne-a băgat la încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de 100... căram, nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
specifică de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, în primul rând, că după ce spunea bună dimineața că te găsea acolo, îți trăgea câteva palme așa că te cunoaște... Și după aia zicea: Ca să n-adormi! Și acuma futu-ți Dumnezeu mă-tii treci la treabă. Să-mi spui mie cutare și cutare. Scrie! După ce scriam eu ceva și nu știu ce, așa... Dă încoace! Ai început să bați câmpii, aaa? Păi atâta știu... Nuuu, futu-ți Dumnezeu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]