10,586 matches
-
Împacheteze și să ne trimită aici”. „Mulțumește cerului. Puteai să te naști la Pretoria.” O sărutam și continuam: „Dincolo de ușă se descoperă un mormânt cu șapte laturi și șapte unghiuri, luminat din belșug de un soare artificial. În mijloc, un altar rotund, Împodobit cu diverse citate sau embleme, de tipul NEQUA-QUAM VACUUM...” „Ne quà quà? Semnează Donald Duck?” „E pe latinește, nu-ți dai seama? Vrea să zică «golul nu există»”. „Cu atât mai bine, altfel ți-nchipui ce groaznic”. „Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
drumul la ventilator, animula vagula blandula?” „Dar e iarnă”. „Pentru voi, cei din emisfera greșită, dragă. Suntem În iulie, ai răbdare, dă drumul la ventilator, nu pentru că eu sunt bărbatul, ci pentru că e pe partea ta. Mersi. În fine, sub altar se găsește corpul intact al fondatorului. În mână ține un liber i, plin ochi de o infinită Înțelepciune, și păcat că lumea nu o poate cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să intrăm. Dacă exteriorul era modest, interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj În spatele căruia se Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau medium-ii cu asistenții lor, așa-zișii cambonos, Îmbrăcați În alb, unii cu picioarele goale, alții În teniși. Mă izbi imediat altarul: pretos velhos, caboclos cu pene multicolore, sfinți care ar fi putut semăna cu niște căpățâni de zahăr, dacă n-ar fi fost dimensiunile lor pantagruelice, Sfântul Gheorghe cu platoșa scânteind și cu mantia purpurie, sfinții Cosma și Damian, o Fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe chipurile celor prezenți, și În aroma dulceagă de trestie de zahăr și de mâncăruri fierte, În mirosul puternic al atâtor transpirații datorate căldurii și ațâțării pentru gira care stătea să Înceapă. Ieși În față pai-de-santo, care se așeză lângă altar și-i primi pe unii credincioși și pe oaspeți, parfumându-i cu pufăituri dense din țigara lui de foi, binecuvântându-i și oferindu-le câte o ceașcă cu o licoare, ca pentru un rapid rit eucaristic. Îngenuncheai, Împreună cu Însoțitorii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
A Pomba Gira é Mojuba! Începură fumigațiile pe care pai-de-santo le făcu cu o cădelniță, Într-un miros greu de tămâie indiană, rostind orații speciale către Oxalá și către Nossa Senhora. Atabacurile Își accelerară ritmul, iar cavalos invadară spațiul din fața altarului, Începând să se lase În voia pontos-urilor. Cea mai mare parte erau femei, iar Amparo făcu afirmații ironice cu privire la slăbiciunea sexului ei („suntem mai sensibile, nu?”). Printre femei erau și câteva europene. Agliè ne indică o blondă, o psiholoagă germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum Îi denumisem noi pe ASP-ii cu preocupări oculte. Și, după cum era natul lor, ei au fost legiune. 44 Invocă puterile Mesei Unirii urmând Supremul Ritual al Pentagramei, cu Spiritul Activ și Pasiv, cu Eheieh și Agla. Întoarce-te spre altar și rostește următoarea Invocație către Spiritele Enochiene: Ol Sonuf Vaorsag Goho Iad Balt, Lonsh Calz Vonpho, Sobra Z-ol Ror I Ta Nazps, od Graa Ta Malprg... Ds Hol-q Qaa Nothoa Zimz, Od Commah Ta Nopbloh Zien... (Israel Regardie, The Original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1, p. 4) Eram la capitolul despre minunile conductelor hidraulice și, Într-o gravură din secolul al XVII-lea luată din Spiritalia lui Heron se vedea un fel de altar având deasupra un automat care - În virtutea unei șmecherii cu vapori — cânta dintr-o trâmbiță. L-am făcut pe Belbo să se Întoarcă la amintirile lui: „Și cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai am douăzeci de ani...” Mi-am regăsit grupul. Tocmai intrau Într-o cameră cu pereți albi, cu colțurile rotunjite. Pe fundal, ca Într-un muzeu Grévin - Însă imaginea care-mi răsărise În minte În seara aceea a fost cea altarului pe care-l văzusem la Rio În cortul umbanda -, două statui În mărime aproape naturală, de ceară, Îmbrăcate Într-un material scânteietor care mi se păru demn de cel mai slab recuziter. Una reprezenta o femeie pe un tron, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În catifea neagră și o lumânare Într-un sfeșnic de fildeș. Lângă sfeșnic, un glob pământesc rotitor și un orologiu deasupra căruia se găsea o mică fântână de cristal, din care curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
galben, până ce oul se deschise și din el ieși o pasăre, Încă diformă și sângerândă. Dar, adăpată cu sângele decapitaților, Începu să crească sub ochii noștri, devenind frumoasă și strălucitoare. Acum decapitau pasărea și o făceau scrum deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tuturor sufletelor decât aici. Orice vechi volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune ”. În bisericile ortodoxe de rit vechi întâlnim aceeași structură organizatorică internă ca în cele ortodoxe românești : altarul, naosul și pronaosul. Altarul, în formă semicirculară și orientat spre est, reprezintă spațiul tainic în care se săvârșește slujba. Majoritatea bisericilor au trei intrări: una în partea opusă altarului și două pe laterală, pentru accesul bărbaților. Elementele care diferențiază biserica
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Orice vechi volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune ”. În bisericile ortodoxe de rit vechi întâlnim aceeași structură organizatorică internă ca în cele ortodoxe românești : altarul, naosul și pronaosul. Altarul, în formă semicirculară și orientat spre est, reprezintă spațiul tainic în care se săvârșește slujba. Majoritatea bisericilor au trei intrări: una în partea opusă altarului și două pe laterală, pentru accesul bărbaților. Elementele care diferențiază biserica lipovenească de celelalte biserici
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
vechi întâlnim aceeași structură organizatorică internă ca în cele ortodoxe românești : altarul, naosul și pronaosul. Altarul, în formă semicirculară și orientat spre est, reprezintă spațiul tainic în care se săvârșește slujba. Majoritatea bisericilor au trei intrări: una în partea opusă altarului și două pe laterală, pentru accesul bărbaților. Elementele care diferențiază biserica lipovenească de celelalte biserici ortodoxe sunt: folosirea unor intrări separate pentru barbați și femei; delimitarea unor spații separate pentru bărbații care fac parte din cor și pentru ceilalți participanți
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
mireasă, spun eu cînd, În cele din urmă, ne oprim puțin la Calden să ne luăm rămas-bun. — Știu. Și, cu toate că-mi place la nebunie ideea de a fi domnișoara ta de onoare, fă-mi favoarea de a nu păși către altar Într-o rochie ca o bezea. — O să-mi dau toată silința, mă strîmb eu, dar mă luminez de Îndată, căci tocmai mi-a venit o idee. Hei, dar de ce nu vii și tu? Nu sînt În stare să-mi susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mult pentru mine, În starea delicată În care mă aflu. În primul rînd, știu cît de țîfnoasă am fost În ultima vreme și, În al doilea, am sentimentul oribil că Linda ar putea să intuiască faptul că voi păși spre altar cu un copil În pîntece. Tare-aș vrea să țin toate astea numai pentru noi pînă ne vom Întoarce din luna de miere. Așa că, după mine, cel mai sigur loc În care aș putea să fiu În clipa de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încape? SÎnt tentată să-i spun Lindei de copil, să-i arunc asta În față, dar chiar dacă ne-am hotărî să-i spunem cîndva, Înainte de nuntă, momentul cel mai potrivit n-ar fi cu o oră Înainte de a păși spre altar, ca să nu mai spun că Dan m-ar omorî dacă i-aș spune maică-sii fără să fie și el de față. — Am tot ronțăit snacksuri În ultima vreme, spun eu cu nonșalantă, Încercînd să ofer o explicație pentru talia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
limpede În priviri În timp ce rostea cuvintele. Annabel și Sadie au purtat coșulețele cu petale de flori, amîndouă peste măsură de adorabile În rochițele lor de domnișoare de onoare, cu părul strîns În codițe, și arătînd extrem de serioase În timp ce pășeau spre altar, dar izbucnind În chicoteli la jumătatea drumului, căci toți invitații Își Înșfăcaseră aparatele de fotografiat ca să le facă poze. După aceea, aproape Înainte să apuc să pricep bine ce se Întîmplă, iată-ne, soț și soție, iar sentimentul de intimidate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sacrificiu era, de fapt, ceea ce-și dorea. Să fi fost poate din lipsă de imaginație, dar, deși Duncan și Kenneth luptau în Franța, n-a crezut niciodată că îi va lua Dumnezeu. Abraham l-a așezat pe Isaac pe altar, dar Domnul i-a oprit mâna. Andrew nu s-a bucurat niciodată de favoarea unui astfel de test personal și nimic n-a oprit mașina germană de război. Telegramele l-au lăsat prea îndurerat ca să se mai înfurie. Când Elspeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plezniți de câteva ori. Se trezește după două, poate trei lovituri. La o examinare mai atentă, se dovedește că biserica a fost transformată în casă. Deși cam toți pereții de noroi s-au cam dărâmat, partea unde se afla cândva altarul a fost reparată și găurile din acoperiș au fost astupate cu trestie împletită. Restul perimetrului a devenit un fel de curte, cu un cuptor, mai multe oale și o bicicletă veche într-un colț, cu lanțul ruginit, legată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care le recunoaște și realizează c-a mers în cerc. Toate gospodăriile arată la fel, un ghem de colibe conice ridicat în jurul unei curți; după a treizecea sau cam așa ceva, încep să se contopească într-una singură. Doar după altar le poate deosebi. Fiecare gopodărie are unul uneori în curte, alteori afară, în câmp, unde pare să aibă grijă de recoltă. Idolii, aflați sub mici adăposturi din stuf, au forme diferite: din piatră, sculptați în lemn, vopsiți sau nevopsiți, movile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupul unei mari stânci care pulsează de viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pălării bulboasetoate furate din tabără și aduse aici în peștera morților. Tinerii vin și îngenunchează în fața bătrânului, aducând și primind mesaje sau binecuvântări. Jonathan urmărește totul și ajunge să creadă că se află într-un centru secret de comandă, că altarul este o hartă de campanie a unui teritoriu disputat, iar colecția pestriță de obiecte o magică triunghiularizare a Fotselandului, a trupul lui, a peșterii. Bătrânul observă că este treaz, și pe moment renunță la ritual, de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ. Aproape tot ce le aparținuse albilor a fost ars, a mai rămas doar un craniu albit adăugat altarului din peștere, și un teodolit fără luciu încorporat într-un altar dintr-o fermă. Deși spiritele europenilor au fost alungate pe alte tărâmuri și încă o dată strămoșii au ieșit să le călărească femeile în timpul dansului, se pare că rana din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ. Aproape tot ce le aparținuse albilor a fost ars, a mai rămas doar un craniu albit adăugat altarului din peștere, și un teodolit fără luciu încorporat într-un altar dintr-o fermă. Deși spiritele europenilor au fost alungate pe alte tărâmuri și încă o dată strămoșii au ieșit să le călărească femeile în timpul dansului, se pare că rana din timp nu s-a vindecat și mai există încă timpul dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]