12,966 matches
-
generatoare de praguri epistemologice; ele au creat în discursul fondator câmpuri conceptuale noi, relevante pentru organizarea statală și pentru strategiile guvernării. Dacă este să ne referim numai la discursul oficial, imaginarul medieval ne poate părea retrospectiv complet diferit de cel antic. O privire mai atentă identifică totuși în cele două sisteme elemente care fie au o bază comună (chiar în teoria politică), fie au stat la un moment dat într-o relație directă. Este greu de crezut că acest lucru nu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Mai prudent este să încercăm să răspundem punctual, printr-o analiză atentă la anumiți termeni-cheie, la anumite structuri ideatice, care au trecut din textele grecești, prin filieră romană, către lumea creștină. Cum au influențat însă ele, la origine, formarea imaginarului antic al politicului, precum și, mai târziu, a imaginarului medieval? În ciuda problematicii atât de complexe a fenomenului, ne pot ajuta să aflăm totuși un răspuns formațiunile discursive legate de principiile și de valorile tutelare ale existenței și ale activității cetății grecești, precum și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în evaluarea riscurilor erorii (Boulogne 41). Prima interpretare, de ordin estetic, sublinia sentimentul plăcut pe care îl putea da recunoașterea unui aspect real într-o imitație bine făcută; a doua, de ordin ontologic, se baza pe distincția, des reluată de antici și atent discutată de ei, între aparență și esență. Imaginea, "reflex" al lumii sensibile, nu ar avea decât o valoare, cea a simplelor sale apariții, pentru că ea se ancorează în impresiile și în percepțiile noastre. Lucru adevărat, ar fi putut
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
absent să treacă fără piedici în lumea de dincolo. Practica de a crea astfel de obiecte figurale, cu nimic asemănătoare celui decedat (spre diferență de efigiile romane sau de portretul de mai târziu) era cunoscută, spre exemplu, și în Egiptul antic, însă cu interpretări locale diferite. Grecii nu căutau să memoreze cu fidelitate aspectul fizic distinct al eroului, ca statuia să redea trăsăturile cu totul particulare ale defunctului; contau valorile și excelența, suficiente, dar obligatorii pentru a-i asigura celui decedat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adăugat o componentă interdisciplinară în studiul ceremoniilor imperiale romane (în care termenul și-a găsit prima sa utilizare specializată și explicită). Natura antropologică și istorică a acelor cercetări ne permite acum corelarea cu tematica generală a reprezentărilor morții din culturile antice, precum și cu cea ideologică, și, adaug în spiritul demonstrației de față, cu simbolistica politicului. Sursele, puțin numeroase, relevă o anumită instabilitate a semnificației cuvântului în ocurențele respective, o oscilație de la un sens care ține de închipuire (chiar cu o nuanță
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
primitiv 14. La ele este necesar să trimitem pentru a urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum apare în doar cele șapte ocurențe ale sale din dialogurile Politeía, Theaitetos și Sofistul (Follon 3-11) −, ajunge în preluarea latină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Veyne, exprimată prin formula imperiului "greco-latin"), noțiunea de imagine trece mai întâi de la semele și simbolemele cu caracter spiritual la cele marcat politice, ca apoi să se întoarcă la un registru spiritual − un destin uimitor, mult asemănător celui al civilizației antice europene, în ansamblul ei. Întrevăd în acest "destin lingvistic" un exemplu revelator și reprezentativ pentru istoria pe care au traversat-o culturile din bazinul mediteranean, în principal Grecia și peninsula italică. Așa cum caut să discut în această prospectare de arheologie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
le conferi un sens integrat, realizând și menținând coerent și eficient relația dintre ele. III. Un "bazin semantic" greco-roman Parțial, evoluția semantismului termenului de imaginar, chiar dacă într-un câmp bine delimitat, a avut loc în paralel cu a altor noțiuni antice, mult mai prezente în texte, mai întâi în cele grecești, apoi în cele latine: phantasía/ imaginatio,19 eikōn/ imago, mŷthos/ narratio, anamnēsis/ memoria, istoria / historia, chronos/ tempus. Toate acestea au pregătit, am putea spune, un teren fertil pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prima din temperō,20 a doua din tempestăs,21 și care conțin, în baza unei rădăcini lexicale comune, aceleași sememe, de "ordine" și "moderare" temporală. În baza unor scheme narative ce le vor încadra ulterior ca "gen" major de scriitură antică și medievală, dar mai ales ca mărturie documentară, historiae (inclusiv cronicile) recurg la decuparea timpului în secțiuni relevante, iar cu sprijinul imaginației, la reprezentarea faptelor trecute, astfel încât imaginea strămoșilor și a vieții cetății să devină un model și o modalitate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Cicero și la Quintilian, la greci ceea ce era demn de a fi amintit și reținut nu putea fi transmis decât cu ajutorul imaginilor, îndelung comentate în dialogurile sau tratatele lor. Imaginarul, așa cum îl definim astăzi, ar fi putut fi și pentru antici, semantic și simbolic, ... un système, un dynamisme organisateur des images, qui leur confère une profondeur en les reliant entre elles. L'imaginaire n'est donc pas une collection d'images additionées, un corpus, mais un réseau où le sens est
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Această forță virtuală a câmpului semantic, cu relevanță stilistică și retorică, s-a manifestat decisiv în timp în favoarea configurării noțiunii de imaginar. Substanța ei s-a decantat pe corpusul lingvistic oferit de familiile de cuvinte din cele două limbi europene antice (greacă veche și latină) și a devenit o unitate semnificantă atât de complexă, încât, în studiile contemporane de specialitate, imaginarul este definit drept o ordine simbolică, ce trimite la ordinea realităților − simbolizantul său global (Dubois 35). În cadrul analizei dedicate lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sistemului imaginarului. O primă relație care se impune a fi abordată este cea dintre "imaginație" și "fantezie", în accepțiunea lor modernă din limbile neo-romanice. După cum se poate constata în urma analizei semantice anterioare, limbile actuale au recuperat ambele substantive din limbile antice, specializând termenul din latină pentru "reținerea absentului", iar pe cel din greacă pentru "reelaborarea absentului".25 Procesul de reelaborare dovedindu-se mai dificil decât reținerea (imaginea a ceea ce e absent se fixează, e ușor de repetat), fantezia înclină către ireal
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe cel cu care este în general înțeleasă funcția de i-realizare a imaginii, independentă de logica realității (imaginația iconică și fantezia). Gândirea greacă, despre politic și imagine I. Elemente de teorie a politicului în filosofia greacă În viziunea Greciei antice, funcției imaginative i s-a alocat, din cât se știe, un rol intermediar între epistēmē și dóxa. Chiar dacă filosofia raționalistă europeană avea să ceară mai târziu renunțarea la analogii și metafore în demersul cognitiv, tot ea a ezitat, chiar a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
încerca să urmăresc în continuare, sub semnul unei antropologii politice a imaginarului colectiv, relativ coerent și unitar, cu numeroase aspecte comune între fazele sale istorice. Acest fapt derivă, pe de o parte, din teoriile despre organizarea cetății prezente în discursul antic, pe de altă parte, din evenimentul istoric al creștinării imperiului roman. Textele filosofice grecești nu au exercitat o influență directă asupra viziunii colective despre putere și nici asupra exercițiului politic, dar, pentru că au marcat gândirea ulterioară, fie în direcția neoplatonismului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
partea aplicabilă și funcțională din utopia lui Platon (să ne amintim și forma ei complet nouă și convențională din Legile, cea a coloniei cretane, cu un număr de cetățeni fixat printr-un calcul matematic riguros la 5040) reconstruiește schema tripartită antică, pe care Dumézil a citit-o în organizarea politică a populațiilor indo-europene (Mythes et épopées) și pe care Duby o va regăsi în sistemul societății și al imaginarului puterii medievale (89-91). De asemenea, se afirmă în Cartea I a dialogului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reforma, a nega și a institui o contra-tradiție; 4. totul este supus controlului public, în detrimentul privatului. Politeía, în accepțiunea lui Platon, ni se arată a fi la jumătatea drumului între constituția monarhică și cea democratică (în accepțiunea politică antică a termenilor). La finalul acestui demers de "arheologie" socio-politică, Platon stabilește că nu trebuie să existe diferențe de situare economică între guvernanți și guvernați (idee influențată de imaginea idilică a unui stat nestructurat social), atât pentru a înlătura fracționările interne
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
secolul XII cu Aristotel. Corporatismul medieval − el însuși fenomen socio-politic târziu, dar soluție viabilă pentru criza economică de la sfârșitul feudalismului occidental -, sprijinit mai curând de gândirea Stagiritului, marchează depășirea influenței majore a platonismului asupra statului creștin. În schimb, în Grecia antică, relevant și influent a fost mai curând exercițiul platonician de filosofie, chiar dacă nu cel legat de formele de guvernare. De altfel, teoria politicului și "imaginarul" lui se afirmă târziu în raport cu apariția cetății−stat și cu dezvoltarea practicii politice corespunzătoare ei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cel familial - deși ambele sunt ierarhice. Ele se păstrează intacte și în moștenirea medievală, atât la nivelul puterii publice − cu trăsături particulare pe care le voi discuta ulterior −, cât și la cel al neamului sau al familiei. Legătura dintre gândirea antică greacă și cea medievală este reflectată și de o altă ipoteză argumentată în Politica: familia nu constituie o soluție în sine la presiunile cotidianului, de aceea este necesar ca familiile să se unească pentru a forma un sat și, uneori
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Aristotel prefigurează astfel teoria formelor târzii de organizare feudală ale occidentului medieval. Complexul familial și cel al relațiilor de putere din interiorul său sunt pentru prima oară corelate, în cadrul științei practice a politicului, cu ansamblul relațiilor de putere din societatea antică. Mai mult, nu indivizii contează pentru filosofia practică a lui Aristotel, ci tipurile sociale și morale și taxonomia lor, "un complex de relații între subiecți reprezentativi" (Zanetti 39). Înțelegerea formării pólis-ului este mult mai pragmatică decât la Platon
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bazează pe trei concepte: bun, util și "ceea ce creează plăcere, bucurie". Fără a fi rigide și atotcuprinzătoare, cele trei motive ale relației de prietenie își află analiza fenomenologică în Etica Nicomahică, probabil cel mai important ghid comportamental al civilizației europene antice, în care se poate citi și o adevărată "prefață" a "oglinzilor principilor" de mai târziu. Philia, noțiunea greacă fundamentală pentru înțelegerea Eticii, văzută cu multiplele ei înțelesuri (Cărțile VIII și IX), este interesantă pentru discuția de față ca politiké phili
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cetate pe care l-a propus nu au fost asimilate cu adevărat în gândirea politică decât spre secolele XIV-XV, atunci când orașele-state italiene și-au definitivat noul regim de guvernare, o formulă care avea să le așeze în descendența marilor modele antice greco-romane. Rămân în istoria teoriilor politice, cu semnătura lui Aristotel: idealul de "guvern bun" pentru toți (temă centrală în programul iconografic realizat de Ambrogio Lorenzetti pentru Palatul Comunal din Siena, secolul XIV), în care cetățenii să vină pe rând la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Comunal din Siena, secolul XIV), în care cetățenii să vină pe rând la putere; sarcina guvernării înțelese ca serviciu; obligația de a căuta ceea ce este util și bine pentru cetățenii guvernați; politeía, ca o formă nedegenerată a democrației antice; repudierea holismului; impunerea respectului pentru drepturile egale ale oamenilor liberi (cu amendamentul că în cetatea greacă existau categorii sociale care nu intrau în comunitatea "cetățenilor"; nu erau doar marginali, ci erau excluși de la viața politică; în tratatul Politica există chiar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
conceptuală pe care ea a avut-o la cei doi gânditori (am punctat doar câteva aspecte la început). În plus, întregul ei destin în culturile europene îl marchează pe cel al imaginarului, fără să coincidă totuși cu el. Pentru imaginarul antic, ca și pentru cel medieval, imaginea reprezintă forma care poate face legătura între mit și istorie (Védrine 20). Acest rol de conexiune imaginativă o pune în relație, pe un plan, cu conceptul de mímēsis, pe un altul, cu memoria și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Imaginea ar corespunde unui tip de "efect de real"; deși e identificată de Aristotel cu senzația (Despre suflet 429a4-5), ei îi lipsește "materia". Consider în mod aparte această idee a Stagiritului ca fiind un argument pentru a echivala, în imaginarul antic și medieval, imaginea mentală, dar și imaginea tip frescă sau mozaic, cu imaginea teatralizată din conștiința subiectului receptor, cea care redă o realitate de grad secund. Aristotel subliniază el însuși că pe parcursul reprezentării mentale avem aceeași atitudine ca atunci când vedem
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va mai putea menține același statut al spațiului public în raport cu sacrul, dată fiind viziunea instituțiilor ei asupra gestionării bunurilor spirituale și materiale ale comunităților. Ce și cum a mers mai departe, dar și ce s-a pierdut din imaginarul filosofic antic după momentul afirmării unei noi gândiri politice, sacralizate, a primului imperiu creștin? Dat fiind că la fondarea Constantinopolului romanitatea a întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost redefinită
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]