11,066 matches
-
ținut copilul pentru prima dată în brațe, asistentele au luat-o pe fetiță și au dus-o în sala nou-născuților, iar eu am fost adusă din nou în salonul meu și o vreme am dormit. M-am trezit cu James aplecat deasupra mea, privindu-mă cu ochii lui foarte verzi înfipți în fața foarte albă. I-am zâmbit somnoroasă și triumfătoare. —Bună, dragule, am spus rânjind. —Bună, Claire, mi-a răspuns el formal și politicos. Ca o proastă ce eram, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i trântească ușa în nas. Nebunia Temporară zăcea acum pe pavajul din parcarea minții mele, gâfâind furioasă și urlând „Să știți că ea m-a invitat înăuntru. M-a rugat să intru. M-a vrut acolo“. Realitatea și Rațiunea stăteau aplecate la o fereastră de la etaj strigând „Hai, ia-o din loc! Nu ești dorită aici. Dacă nu dispari în cinci minute, o să chemăm Poliția Sentimentelor“. Presupun că orice psihiatru priceput ar fi spus că mă aflu în faza de Negare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care am să v-o spun altă dată. În perioada asta am plâns îngrozitor de mult. Și am înjurat. Și am aruncat cu tot felul de lucruri. Așa cum am mai pomenit, televizorul mă supăra în cele mai multe cazuri. Cum vedeam un bărbat aplecându-se și sărutând o femeie, cum începea să mi se răspândească prin trup focul verde al geloziei și mă simțeam cuprinsă de o energie nemaipomenită. Mă gândeam la James. Mă gândeam la James al meu cu o altă femeie. Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
roluri, eu am trezit-o pe ea cu plânsul meu. „ Acum vezi și tu cum e“, m-am gândit smiorcăindu-mă. „ E ăsta modul cel mai plăcut în care să-ți începi ziua?“ Spectrele geloziei și furiei au revenit. Stătuseră aplecate asupra mea cât timp dormisem și se uitaseră la mine. Oare s-o trezim? o consultase una pe cealaltă. —Bine, zisese Gelozia. Vrei s-o trezești tu? — Vai, nu, de ce n-o trezești tu? a răspuns Furia politicoasă. Plăcerea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-i iau, m-am întors la mine în cameră. Ba chiar m-am și machiat puțin. Numai puțin. Nu voiam ca mama să sune la poliție ca să anunțe că o femeie ciudată le-a încălcat proprietatea. Apoi m-am aplecat peste pătuțul lui Kate și m-am prezentat, în noua variantă (sau, mai curând, în vechea variantă). —Bună, draga mea, i-am șoptit. Salut-o pe mami. Înainte s-apuc să-mi cer scuze de la ea fiindcă arătasem atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în zilele când, după ce mă îmbătam, mă trezeam cu o durere de cap asurzitoare și mă schimonoseam când îmi aduceam aminte crâmpeie din seara precedentă, James continua să fie un dulce. Râdea cu bunătate, îmi aducea pahare cu apă, se apleca și mă săruta pe fruntea care mă durea cu pulsații în timp ce zăceam în pat ca un cadavru și-mi spunea vorbe liniștitoare de genul „Nu, iubita mea, n-ai fost dezagreabilă. Ai fost foarte haioasă“ și „Nu, draga mea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
secunde am stat și l-am așteptat să se întoarcă și să-mi arate ce și cum să fac. Sinceră să fiu, presupun că-mi făcusem tot felul de iluzii grandioase - din cauza cărora mă simțisem vinovată - în care Adam se apleca deasupra mea în timp ce eu eram întinsă pe spate pe banca de tracțiune. Asta ca să-mi ajusteze greutățile sau cam așa ceva. Apoi urma ca amândoi să ne dăm seama, dintr-odată, că eram destul de aproape unul de celălalt ca să ne sărutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reperul ăsta nu-l aveam. Făceam cumpărături exclusiv pentru mine. Indiferent cine-oi fi fost. Am ales de pe rafturi vreo câteva rochii și mi-am făcut loc printre hoardele de oameni ca să ajung la o cabină de probă. Eram practic aplecată peste Kate ca s-o protejez. Când am ajuns la cabina de probă, am avut încă un șoc. Unde Dumnezeu aveam s-o pun pe Kate? Kate nu era o geantă sport pe care s-o arunci pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
împlinită și fericită. Iar eu mă simțeam obosită și bătrână și proastă și ridicolă. În timp ce Adam continua să discute animat cu fetele, eu m-am ridicat și mi-am pus la loc, pe piept, marsupiul lui Kate. Apoi m-am aplecat și-am luat-o pe Kate, destul de brusc, din brațele lui Adam (Dă-mi copilul înapoi!), întrerupând astfel o conversație animată despre cineva care se numea Olivia Burke și care se părea că-i servise un sex oral lui Malcom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi reproșeze că educația mea universitară îmi băgase în cap anumite idei peste statutul meu. Iar mama știa că era ceva în neregulă. —Arăți foarte posomorâtă, mi-a zis ea. Deși vorbele ei au fost: —Claire, arăți ca o salcie aplecată peste-o fântână.) — Și de ce dracu’ să nu arăt? mi-a sărit mie muștarul. —Iartă-mă, a spus mama. Dumnezeu știe că nu ți-e ușor. Păi chiar avea dreptate. Nu mi-era ușor. Numai că era limpede că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el nu era adevărat. De obicei se întâmpla tocmai invers. Eu le spuneam lucruri minunate despre mine, iar ei își petreceau restul timpului încercând să mă convingă că nimic din ceea ce le spusesem eu nu era adevărat. Adam s-a aplecat și m-a sărutat din nou. A fost absolut feeric. Nu-mi doream altceva decât să mă abandonez. Să fiu cu el, fără nici un sentiment de vină, fără griji sau stânjeneli. Să fiu cu el mi se părea așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui Kate, aveam de gând să salvez cât se mai putea din relația asta. Am dus cafeaua în sufragerie. Și nu, nu i-am oferit biscuiți. Îmi pare rău, dar nu eram o persoană chiar așa de generoasă. James stătea aplecat deasupra pătuțului și încerca să discute cu Kate. Purta cu ea un soi de discuție bolborosită și cam protocolară. De parcă fiică-sa ar fi fost un coleg de serviciu, nu un copil de două luni. James nu se comporta așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
La dracu’, mi-am zis. James mi-a zâmbit. Cu un zâmbet superb, cald, admirativ și aprobator. Pentru o clipă l-am văzut pe bărbatul cu care mă căsătorisem. Apoi James l-a observat pe chelnerul cel tânăr, care se aplecase ca să-mi vadă mai bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de tine și... — Am auzit ce-ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o voce din care tonalitatea tăioasă și cumva cântată dispăruse brusc. James s-a aplecat peste masă și m-a fixat cu un chip mânios. —„Asta e“, m-am gândit. Sentimentul de ușurare se amestecase cu cel de teamă. Măcar acum aveam să aflu ce dracu’ era cu el. — Ai spus că aveai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-se bălos la mine. Mi-am întors imediat privirea. El s-a întors către ceilalți patru sau cinci bărbați cu care era împreună și-a zis ceva. A urmat o explozie de râsete, după care toți au început să se aplece, să se îndrepte de spate și să-și sucească gâturile ca să se uite mai bine la mine. Ticăloșii! Îmi venea să-i omor! Și toți erau așa de neatrăgători și de banali. Cum de-și permiteau să fie așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am surprins privirea. Când i-am văzut expresia de pe față - admirație și aproape cu siguranță dorință; de fapt, se poate să fi fost și dragoste -, zâmbetul mi-a înghețat pe buze. —Of, Claire, mi-a șoptit el în timp ce s-a aplecat să mă sărute. Ce dor mi-a fost de tine. În punctul ăsta, Kate a decis că se săturase să fie ignorată și s-a pornit ca o sirenă de poliție. În același timp, Helen a dat buzna pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ele membre simple cu drepturi depline și cu toate Îndatoririle ce decurg dintr-o asemenea funcție solicitantă, Însă plină de neașteptate bucurii, de realizări, unele mame poartă de la un timp șorturi albastre extrem de scurte, se văd diverse lucruri cînd se apleacă să ridice căruciorul. Îl ridic pe urmă și eu. Am ridicat cam treizeci de cărucioare pînă acum, simt că-mi revin la vechea formă din liceu cînd ridicam mingi medicinale, ghinionul este că Andrei e destul de sălbatic, nu intră-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În total dezacord cu criticii furioși, era definitiv. Parc-ar fi fost Dumnezeu. Cu coroana respectivă de frunze. Și, ca și Dumnezeu, avînd atîtea pe cap, te-ai fi așteptat să nu acorde prea mare importanță amănuntelor. Și totuși se apleca precum palmierul și asupra lor, analizînd textul cu precizie, pe un ton Îngăduitor și lipsit de ambiguitate. Își Închidea deseori alocuțiunea cu o vorbă de Încurajare adresată victimei. Dovada că victima Îl auzea era recidiva ei inexorabilă. Iată ce-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era meseria, o Îndreaptă, se uită-n zare, vede o vilă frumoasă pe care n-o mai văzuse și pleacă agale spre ea. Are la un moment dat senzația că nu e În regulă ceva, fiindcă plecase pe lac, se apleacă, măsoară cu umbrela adîncimea compusului hidrogenat al oxigenului, vede că adîncimea e bună, umbrela se scufundase doar pînă la mîner, se liniștește și merge mai departe pe apă spre generic. Apă, mai precis ceai a cerut și bunica lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încît În clipa-n care s-a apropiat de mine o femeie foarte frumoasă, cu ochii verzi, și mi-a spus ceva ce n-am Înțeles, era o fostă colegă de facultate, mi-am amintit ca prin ceață, m-am aplecat cu naturalețea somnambulului să-i sărut mîna cu degete lungi, ea mi-a spus din nou o frază inaudibilă printre acordurile de pian ce-mi răsunau În cap, iar În fața ochilor mi-a apărut Încă o mînă, am dat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trupă americană de jazz aflată-n turneu, este cooptat pentru un concert. Oprit la un stop, taximetristul privește prin parbriz și, dincolo de semafor, Îl recunoaște deodată pe Sașa pe-un ecran uriaș de stradă, nu-i vine să creadă, se apleacă mult Înainte ca să vadă mai bine, pornește-n trombă spre casă și dă drumul la televizor, da, nu se Înșelase, era chiar Sașa, la televizor, garanția absolută, idolul asemănător cu acela din prima poruncă a Decalogului lui Kieslowski pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Petre Roman s-a-nțeles cu Cornel Nica, acesta din urmă avînd de jucat rolul de cal troian În interiorul Uniunii Stîngii Democrate. Nica cal? În Politica, un cititor Îl roagă pe Vadim să țină fruntea sus și „să nu se aplece la nici o omidă tîrÎtoare plătită din afară cu dolari, care vrea să roadă rădăcina partidului”. Uite că-ncep să apară și alte animale, Îmi creează un sentiment reconfortant, de variațiune, iar o cititoare care disprețuiește și ea omizile tîrÎtoare, mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai apăsat pe tot ce era vizibil și putea fi apăsat și nu se-ntîmplă nimic cu excepția faptului că la un moment dat reușești să stingi lumina, cauți cu Înfrigurare o crăpătură, un buton, un comutator, un mîner, o manivelă, te apleci, pipăi scaunul, pereții, pe sub chiuvetă, nimic, neliniștea crește, cabina e etanșă, urmează Înjurături, lovituri cu piciorul, brusc ai sentimentul c-ai rămas acolo pentru totdeauna, singur Într-o toaletă, În sfîrșit, n-ar fi tocmai rău, ești pe pămînt european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
recunoscut. Vei depune mărturie, Jack. Dar nu vei păți nimic. Credeam că o să mă faci scăpat. Dar dacă Îmi ceri să-i torn pe frații mei polițiști, să știi c-o să mă lovească brusc amnezia. Comprende, don consilier? Loew se aplecă peste biroul lui de lucru. — Ne Înțelegem prea bine ca să ne certăm. Ofițerul Wendell White și sergentul Richard Stensland sînt cei care ar trebui să-și facă griji, nu tu. În plus, mi-a șoptit o viorea că În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
arătă spre perete. — Imediat Îți sufleci mînecile și-ți depărtezi picioarele. Perkins scuipă scobitoarea. — Nici măcar tu nu ești atît de nebun. Johnny Stomp, Vachss și Teitlebaum erau cu toții prin preajmă. — Jigodie, ia pupă tu peretele ăla! zise Jack. Perkins se aplecă peste masă și-și lipi palmele de perete. Jack Îi sumese mînecile - urme proaspete - și Îi goli buzunarele. Bingo! O seringă hipodermică. Se adună o mulțime, iar Jack făcu teatru pentru cei prezenți. — Urmele de ac și chestia din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]