9,452 matches
-
1984 Modernizată"), este compatibil cu standardele tehnico-tactice NATO. După invadarea Cehoslovaciei în 1968 de către țările Pactului de la Varșovia (cu excepția României), Consiliul de Apărare al Republicii Socialiste România a adoptat o nouă strategie națională de apărare. Dezvoltarea unei industrii autohtone de armament a devenit prioritate națională. Licența pentru fabricarea în țară a mașinii de luptă a infanteriei BMP-1 a fost obținută în 1982. Producția a fost realizată între anii 1985 și 1991 la Uzina Mecanică Mizil, fiind fabricate 178 de bucăți. Licența
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
amfibiu, proiectat și fabricat în România. Deși denumirea vehiculului în cadrul Armatei Române este asemănătoare unei mașini de luptă a infanteriei, este clasificat ca fiind un transportor blindat șenilat de către ONU și Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), din cauza blindajului și armamentului ușor. Vehiculul blindat are la bază șasiul autotunului sovietic SU-76, fabricat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. MLVM este un vehicul specializat, destinat formațiunilor de vânători de munte. Carcasa este asemănătoare mașinii sovietice de luptă a infanteriei BMP-1, însă
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
Carcasa este asemănătoare mașinii sovietice de luptă a infanteriei BMP-1, însă este modificată substanțial. Turela montată pe MLVM este cea folosită și la transportorul blindat TAB-71. Vehiculul a fost proiectat special pentru a fi folosit în zonele muntoase ale țării. Armamentul constă într-o mitralieră grea KPVT, de calibru 14,5 mm, și o mitralieră PKT jumelată, de calibrul 7,62 mm. Armamentul din dotare nu are un sistem de stabilizare. Din cauza puterii de foc limitate, MLVM nu poate fi clasificat
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
la transportorul blindat TAB-71. Vehiculul a fost proiectat special pentru a fi folosit în zonele muntoase ale țării. Armamentul constă într-o mitralieră grea KPVT, de calibru 14,5 mm, și o mitralieră PKT jumelată, de calibrul 7,62 mm. Armamentul din dotare nu are un sistem de stabilizare. Din cauza puterii de foc limitate, MLVM nu poate fi clasificat ca fiind o mașină de luptă a infanteriei. Grupa de vânători de munte are în dotare și un aruncător de grenade antitanc
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
automat de stingere a incendiilor, sisteme de comandă și control îmbunătățite și posibilitatea de a monta plăci de blindaj suplimentare. Greutatea noului vehicul era de 11,3 tone, însă viteza maximă, puterea specifică și autonomia erau mai mari. În urma îmbunătățirii armamentului, vehiculul putea fi clasificat ca o mașină de luptă a infanteriei. Rezultatul programului de modernizare era un vehicul compatibil cu standardele NATO. Un prototip a fost prezentat la expoziția de tehnică militară și armament Expomil 2005.
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
autonomia erau mai mari. În urma îmbunătățirii armamentului, vehiculul putea fi clasificat ca o mașină de luptă a infanteriei. Rezultatul programului de modernizare era un vehicul compatibil cu standardele NATO. Un prototip a fost prezentat la expoziția de tehnică militară și armament Expomil 2005.
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
din blocuri de zăpadă. Această baterie a fost folosită pentru a trage înspre oraș, dar avariile produse au fost de mică anvergură. Montgomery a realizat că este într-o situație foarte dificilă, întrucât pământul înghețat împiedica săparea tranșeelor, iar în lipsa armamentului greu este imposibil să se pătrundă prin fortificațiile orașului. Contractele soldaților lui Arnold expirau la sfârșitul anului, iar din coloniile rebele nu venea niciun fel de muniție. Mai mult, era foarte probabil ca întăririle britanice să sosească în primăvară, astfel încât
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
Israelul a răspuns cu un atac aerian și cu focuri de artilerie asupra unor ținte din Liban care au avariat infrastructura civilă libaneză, inclusiv Aeroportul Internațional Rafic Hariri (despre care Israelul a afirmat că a fost folosit pentru importul de armament și pentru aprovizionare), cu o blocadă aeriană și navală, și cu o invazie terestră în sudul Libanului. Hezbollah a lansat mai multe rachete asupra nordului Israelului și a atras armata israeliană într-un război de guerilă de pe poziții întărite. Cel
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
și i-au îndemnat pe cetățenii libanezi să înlăture organizația Hezbollah. O broșură adresată luptătorilor Hezbollah le-a transmis acestora că au fost mințiți de conducătorii lor, că "„au fost trimiși ca vitele la tăiere, fără antrenament militar și fără armament potrivit pentru luptă”," că nu pot spera să facă față "„unor soldați foarte antrenați să-și protejeze pământul natal, căminele și cetățenii”." Mesajul i-a numit pe luptătorii Hezbollah "„mercenari”" care nu au sprijinul populației libaneze și le-a cerut
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
fiind fabricat sub licență de către Automecanica Moreni. Republica Socialistă România a obținut în 1987 de la URSS permisiunea de a construi sub licență 70 de transportoare blindate BTR-80. Designul vehiculelor putea fi adaptat în funcție de cerințele Armatei Române și posibilitățile industriei de armament. Producția a fost demarată în anul 1988 la Uzina Mecanică Moreni și a continuat până în 1991, vehiculul de luptă fiind denumit oficial "l". B33 Zimbru este bazat pe transportorul blindat BTR-80 (BTR este o abreviere de la bronetransporter, în rusă:бронетранспортер
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
protecție în timpul desantului), iar partea inferioară se deschide în jos (pentru a forma o treaptă). Pentru a facilita accesul prin obloanele din plafon, cutia blindată este prevăzută cu trepte metalice. Carcasa blindată este prevăzută cu ambrazuri pentru executarea tragerilor cu armamentul individual: patru în partea dreaptă și trei în partea stângă. Soldații folosesc periscoapele dreptunghiulare fixe (poziționate câte trei în lateral) pentru a observa țintele inamice. Camera energetică este separată de restul compartimentelor printr-un perete etanș. În exteriorul acestui compartiment
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
carcasei. Viteza maximă de deplasare pe apă este de 9 km/h. Vehiculul dispune de un troliu instalat în partea din față pentru auto-scoatere. B33 Zimbru poate fi transportat cu avioanele Antonov An-22, Iliușin Il-76 și Lockheed Hercules C-130. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. Turela transportorului blindat este o variantă îmbunătățită a celei folosite la BTR-70 (TAB-77). În plan orizontal, turela poate
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
folosirea mitralierei grele împotriva țintelor aeriene aflate la joasă înălțime. Deasupra mitralierelor se află proiectorul infraroșu, pentru vedere pe timp de noapte. Deși pe situl producătorului este menționat faptul că B33 Zimbru poate fi dotat cu mai multe tipuri de armament, precum tunurile automate fabricate de Nexter Systems (Franța), Rheinmetall (Germania) și Oto Melara (Italia), acestea nu au fost testate pe transportorul blindat. Singurul prototip testat a fost Zimbru 2000. Acesta este bazat pe modelul original, însă este dotat cu o
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
Franța), Rheinmetall (Germania) și Oto Melara (Italia), acestea nu au fost testate pe transportorul blindat. Singurul prototip testat a fost Zimbru 2000. Acesta este bazat pe modelul original, însă este dotat cu o turelă OWS proiectată de firma israeliană de armament Rafael, motorul diesel Deutz BF 6M 1013 și transmisia automată Allison MD 3060 PR. Varianta Zimbru 2000 a rămas la stadiul de prototip, din lipsa comenzilor.
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică au testat primele bombe cu hidrogen. În 1991, Ceasul a indicat cea mai lungă durată până la miezul nopții, 17 minute, datorită încheierii Războiului Rece, căderii Uniunii Sovietice și semnării Tratatului de Reducere Startegică a Armamentului de către SUA și Rusia. Inițial, Ceasul era un indicator al pericolului nuclear, însă evenimentele de după anul 2000 au determinat Consiliul să ia în calcul atât încălzirea globală și deteriorarea mediul înconjurător, cît și amenințarea armelor biologice. La data de 22
Ceasul Apocalipsei () [Corola-website/Science/320798_a_322127]
-
mașinile de luptă ale infanteriei. Echiparea unităților de infanterie cu vehicule motorizate este prima etapă a procesului de mecanizare a unei armate. Camioanele obișnuite pot fi transformate ușor pentru întrebuințări militare: ele pot tracta artileria sau pot transporta trupe, muniție, armament și provizii. Acest lucru asigură o mobilitate strategică a unităților de infanterie care altfel ar trebui să se bazeze pe tradiționalele marșuri sau transportul feroviar. Infanteria motorizată nu are nici un avantaj tactic direct în luptă, fiindcă vehiculele utilizate pentru transport
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
și 1972, armata americană a utilizat o brigadă și zece batalioane mecanizate în total. Deși M113 a fost proiectat ca un transportor blindat pentru trupe, vehiculul a fost folosit și ca o mașină de luptă a infanteriei, fiind dotat cu armament suplimentar. Prima mașină de luptă a infanteriei a fost însă BMP-1, fabricată în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de transportoarele blindate, care trebuiau să ducă soldații dintr-un loc în altul sub protecția blindajului, mașinile de luptă ale infanteriei (MLI) erau echipate cu
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Prima mașină de luptă a infanteriei a fost însă BMP-1, fabricată în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de transportoarele blindate, care trebuiau să ducă soldații dintr-un loc în altul sub protecția blindajului, mașinile de luptă ale infanteriei (MLI) erau echipate cu un armament mai puternic pentru a sprijini infanteria în acțiunile ofensive sau defensive. Primele modele de MLI aveau și orificii prin care soldații din interior putea trage, însă în prezent s-a renunțat în mare parte la aceste orificii din cauza succesului limitat
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
au dezvoltat un vehicul asemănător. În prezent, aproate toate armatele țărilor industrializate sunt motorizate. Armata israeliană și cea rusă au dezvoltat transportoare blindate grele, bazate pe șasiurile tancurilor depășite (precum T-55). Aceste vehicule sunt expediente și nu beneficiază de armamentul unor mașini de luptă ale infanteriei din cauza spațiului limitat din interior. Armata rusă le-a dezvoltat din cauza vulnerabilității transportoarelor blindate în mediul urban în fața aruncătoarelor de grenade, mai ales la distanță mică. Această vulnerabilitate a fost observată în timpul Primului Război
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
pentru a se apăra de tancurile inamice. La începutul anilor 1990 au apărut pe scară largă mașinile de luptă a infanteriei pe roți. Acestea erau mai ieftine și mai ușor de fabricat și întreținut, fiind deseori variante cu blindaj și armament superior ale unor transportoare blindate pentru trupe. Majoritatea acestor mașini de luptă pe roți provin din țări europene, unde rețeaua de drumuri este dezvoltată. Tot în această perioadă, mașinile de luptă ale infanteriei pe șenile au început să semene cu
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
deschisă o parașută extractoare (similară uneia de frânare). Când parașutele principale se deschideau, paletul desfășura patru tije lungi care acționau ca senzori. Când aceste tije atingeau solul, aterizarea paletului era amortizată cu ajutorul unor retrorachete amplasate în exterior. BMD-1 avea același armament ca BMP-1, însă blindajul era foarte ușor, vehiculul fiind asigurat doar împotriva schijelor și gloanțelor de calibrul 7,62 mm. Interiorul vehiculului extrem de înghesuit, echipajul fiind format din 2 soldați (mecanicul conductor și trăgătorul) și patru pasageri (comandantul și trei
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
62 mm. Interiorul vehiculului extrem de înghesuit, echipajul fiind format din 2 soldați (mecanicul conductor și trăgătorul) și patru pasageri (comandantul și trei soldați). BMD-1 a fost înlocuit în producție din 1985 de o variantă îmbunătățită, BMD-2. Aceasta era dotată cu armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-2. Ultimul model al seriei BMD este BMD-3, un vehicul complet diferit care folosește turela vehiculului BMP-2. O variantă a BMD-3, denumită BMD-4, folosește armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-3. Deși mașinile de luptă
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
1985 de o variantă îmbunătățită, BMD-2. Aceasta era dotată cu armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-2. Ultimul model al seriei BMD este BMD-3, un vehicul complet diferit care folosește turela vehiculului BMP-2. O variantă a BMD-3, denumită BMD-4, folosește armamentul mașinii de luptă a infanteriei BMP-3. Deși mașinile de luptă ale infanteriei aeropurtate au fost folosite în mai multe conflicte, precum Războiul din Afghanistan, armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
a infanteriei BMP-3. Deși mașinile de luptă ale infanteriei aeropurtate au fost folosite în mai multe conflicte, precum Războiul din Afghanistan, armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot fi însă aeropurtate. Armamentul standard constă de obicei într-un tun automat de calibrul 20-40 mm. Acestea sunt eficiente împotriva infanteriei, vehiculelor blindate ușor și țintelor aeriene aflate la joasă altitudine care zboară la o viteză redusă. Uniunea Sovietică a folosit și tunuri cu
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
Großtraktor" era numele de cod folosit pentru proiectarea unui tanc greu, fiindcă Germaniei îi era interzis să dezvolte tancuri conform Tratatului de la Versailles. Cele două prototipuri semănau foarte mult între ele, singurele diferențe fiind legate de modul de amplasare al armamentului. Fiecare vehicul avea o turelă principală echipată cu un tun KwK L/24 de calibru 75 mm și unul mai mic KwK L/45 de 37 mm. La modelul fabricat de Rheinmetall, tunul mai mic era montat deasupra tunului mai
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]