11,853 matches
-
ridicându-și brusc privirea fu surprins să vadă un marinar negru cu uniforma bine pusă la punct, care se ivise chiar În spatele său, privind ecranul peste umărul lui. — Cum merge treaba, domnule? Întrebă marinarul foarte calm. Avea uniforma apretată și călcată la dungă. Norman fu cuprins de un val de entuziasm teribil: apariția acestui personaj În habitat nu putea să Însemne decât că navele de la suprafață se Înapoiaseră! Navele se Întorseseră, iar submarinele fuseseră trimise să-i salveze! Urmau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urmat să experimenteze puterea sferei. Și anume, transformarea gândurilor În realitate. Dacă ai gânduri pozitive, obții crevete delicioase pentru cină. Dacă ai gânduri negative, apar monștri ucigași. Procesul e identic, diferă doar conținutul. — Deci, așa cum o mină terestră explodează când calci pe ea, sfera asta distruge oamenii dacă aceștia au gânduri negative. Sau, pur și simplu, dacă nu-și controlează conștientul. Pentru că, dacă ți-ai controla conștientul, sfera n-ar avea nici un efect semnificativ. Dar, dacă nu ți-l controlezi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doctorul Adams. — Regretăm, doctore Johnson. Ne puteți arăta ce aveți În mână, domnule? — În mână? — Da, aveți ceva În mână, domnule. Felul repezit În care i se adresau, ca o mitralieră, punctat mereu cu „domnule“ la sfârșitul fiecărei fraze, Îl călca pe nervi. Se uită din nou la ele. Uniformele apretate acopereau niște mușchi puternici. Nu se simțea În stare să treacă cu forța de ele. Dincolo de ușă Îl văzu pe Harry, lungit pe spate și sforăind. Ar fi fost ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pune-n mînă una din otrăvurile cu care se joacă. Îi spun: „-Dar tu ești societatea, ce faci? “ „-Nu poți să faci nimic “-răspunde el. Ca nici un doctor, el fumează mult. Nu-i asta sinucidere? Continuă: „-Dezavuîndu-l pe sinucigaș îi calci în picioare personalitatea și micimea sa neajustabilă îl jugulează. Viața îi devine inutilă căci șansa sinuciderii e unul din scopurile pentru care merită a trăi. Dar, a-l lăsa să o facă, seamănă mai degrabă a complicitate ca la Pilat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dintr-un pat de spital mă urmărește. Mi-e frică de el însă știu că de cruzimea oracolului nu scapi. Îl refuz și mă împotrivesc lui din toate puterile. Dar puterile mele sînt absorbite de altceva așa că îl ignor. Îi calc imaginea în picioare. Sînt stupefiat deoarece mintea mea nu poate concepe pierderea. Îmi pare mereu că Elena este aici, că-i pot atinge imaginea cu mîna. Degetele mele se întind și rămîn înțepenite în aer. Ar vrea să caute în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or să te calce cu toții în picioare... Te văd cum crezi că-n schimb, stăpînirea asupra durerii tale nu ți-o vor putea lua cu nici un chip. Tînărul Doctor mă întreabă într-o clipă de liniște: „-Ce fel de program e ăsta? Durerea ține
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se cuvine. Ți se cuvine și ție. E soarta tuturor, de ce s-o privim speriați? Căci asta e tragedia: o privire senină asupra unei implacabile condamnări la suferință. Asta-i sentința: dacă ai întrezărit adevărul, vei fi nevoit să-l calci în picioare cu propria ta viață...” Prietenul meu răsuflă ușurat de parcă tocmai i-aș fi spus contrariul. „-M-am liniștit”-răspunde el. „-Credeam că ai înnebunit dar ești numai imbecil. Căci, dacă fiecare am trece prin viață prin propriul nostru infern
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu mi-a fost atât de singur și cu atâtea obstacole. În adâncul lui simt curajul de a trăi fără să mă sprijin pe lumea dornică de a se îmbogăți cu propria-mi existență transpusă-n victima frunzelor ofilite și călcate în picioarele răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus în emoțiile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acceptă DUREREA DE TRUP, DUREREA DE SOARE, DUREREA DE MARE, din SPUMA UNIVERSULUI DISTRUS. Undeva se plimbă prin ploaie iubirea, undeva mi-e dorul prea plâns, și diminețile sunt imposibile în chemările alintului stins. Mi-e atât de dor, să calc desculță prin ploaie, și mi-e atât de trist în SUFLETUL ALBASTRU DE SOR. ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra haitelor de nori, Timpul mi-a adus la masa universului, iubirea imposibilă. Am trecut prin ceruri de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
versuri de murire, Ce-mi plânge întristarea prin suferinți de mare. Îmi plânge azi distanța în care ai plecat Ca un iubit de raze, prin lumi de întrebare Și-mi pare că trăiesc prin aerul sfidat De cei ce-mi calcă viața cu un ARGINT PE-O FLOARE. Eu nu ucid nici viața ce-ncet se plămădește Din ploile de iarnă ce-mi răcoresc gândirea Și-n azi mă plouă n suflet când clipa se ivește Pe un sărut de noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngeresc Departe-n lume arde un timp de întristare, Și-n urletul de CER, sunt AERUL FIRESC. TRUPUL PĂMÂNTULUI Din pieptul nopților, aud un suflet cum se zbate cu un vis în inima CĂLĂTORULUI, ce-mi strivește liniștea și-mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că doresc să-l lovească peste ochi. Pe acestea le prindea de vârfuri, le îndoia până trecea de ele și apoi le elibera. În altă situație, s-ar fi jucat cu ele în felul acesta. De picioare nu-i păsa. Călca pe vreascuri mărunte și uscate, se mai lovea, se mai înțepa, dar nu lua nimic în seamă. Era obișnuit să-l rănească rugii de pe miriște. Nu i se părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l tot împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt. A urmat mișcarea picioarelor. „N am nimic! Chiar nu mă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
la întrebarea asta, plecă tăcut spre mașină. Mergea foarte încet, să nu-l vadă ceilalți că se retrage. Nici n-a observat că, doar la câțiva pași, îl urma o fetiță care nu-l scăpa din ochi. Aproape că-i călca pe urmele pașilor prin iarbă. Mami, tata se mai joacă acum cu animalele? a întrebat-o el pe Mia fără vreo introducere. Ha, ha! Ce întrebare! Tatăl tău nu are timp de joacă, Ionuț... Știi bine că pe șantier nici
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ca omul să se ducă și să-i omoare pe amândoi. Soțul ei e chelner, nu vreun mafiot, așa că ce-o să le facă? Să-i ciuruiască cu piper negru? Să-i complimenteze până-i bagă-n comă? Sau să-i calce cu căruciorul de deserturi? Dar iată că din nou par malițioasă. Și nu sunt. Mi s-a frânt inima. Și totul e așa un dezastru. Nici măcar nu știu cum să-mi botez fetița. Eu și James am discutat vreo câteva nume - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce făceam. Mă simțeam foarte slabă. Scheletică, plutitoare și ca o fetiță. Mi-a luat cam zece minute să mă dau jos din pat. Într-un final, când am reușit să pun picioarele pe podea, aproape că m-am strangulat. Călcasem pe poalele din spate ale cămășii de noapte, trăgând astfel gulerul în sus, violent și foarte strâns în jurul gâtului. M-am înecat și am tușit ceva vreme, timp în care Kate a început să se foiască fără stare în pătuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în cadrul scenariilor de acest gen. „Of, Doamne“, m-am gândit înghițind în sec. Cu siguranță nu mă așteptasem să mă simt așa. Și-acum ce trebuia să fac? Mama a intrat în cameră cu un maldăr imens de haine proaspăt călcate în brațe. A rămas pe loc surprinsă la vederea mea. —Ce-ai pățit? m-a întrebat ea uitându-se la fața mea albă ca cearșaful de-atâta suferință. —L-am sunat pe James, i-am spus și-am izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam să mă gândesc prea mult la chestia asta, atunci, pentru o vreme, șmecheria avea să și funcționeze. —Așa, mamă, am spus hotărâtă. Hai să punem hainele astea la loc! M-am îndreptat foarte decisă către maldărul de haine proaspăt călcate de pe scaun. Mama a rămas complet șocată atunci când m-am apucat să le sortez. Am luat un braț de haine și i-am spus mamei: — Pe astea mă duc să le pun în sertarul Annei. Dar... a bâiguit mama. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
soț eram o companie foarte plăcută. Nu eram genul care să refuze o invitație. Trebuie să ne simțim bine cât putem, pentru că viața e scurtă. Așa am zis întotdeauna. O să avem destul timp să stăm în casă și să ne călcăm hainele pentru următoarea săptămână. Cea petrecută în viața viitoare. În general, mă număram printre primii sosiți la o petrecere. Și invariabil eram printre ultimii care plecau. Un rotocol generos de fond de ten, întins cu energie pe față, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întâmple. —Claire, a exclamat el pe un ton surprins. Unde te duci? —Acasă, am bolborosit. Speram, cu disperare că Adam nu-și dăduse seama cât de geloasă eram. — Îmi pare rău, a spus el privindu-mă în ochi. Te-au călcat rău de tot pe nervi? — Nu, am protestat eu. Nu, au fost drăguțe. Nu-i nevoie să fii politicoasă, a zis Adam uitându-se la mine cu o expresie îngrijorată. Știu că unei femei ca tine i s-au părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Doamne-Dumnezeule, nici nu vă pot spune ce rușine mi-era acum. Cum de putusem să-mi neglijez copilul meu cel frumos în halul ăsta? Așa ceva n-avea să se mai întâmple niciodată. Nici un alt bărbat n-avea să mă mai calce în picioare așa cum îi permisesem lui James s-o facă. Îmi venea rău la gândul că, doar pentru că-mi dorisem atât de mult un bărbat, nu avusesem grijă de Kate așa cum ar fi trebuit. Kate a intrat la control înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simtă puternică. Și chiar era. Rânjind, Helen și-a ales câteva haine din maldărul de pe masă și i le-a întins tatei. — Ce să fac cu ele? a întrebat-o el surprins. —Trebuie călcate, i-a răspuns Helen la fel de surprinsă. —„Călcate“? a zis tata. Să le calc eu? —Ai de gând să mă trimiți la Belfast cu hainele șifonate? l-a întrebat Helen șocată. Știi doar că sunt ambasadoarea Statului Liber. Nu pot să mă duc la Belfast și să arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen și-a ales câteva haine din maldărul de pe masă și i le-a întins tatei. — Ce să fac cu ele? a întrebat-o el surprins. —Trebuie călcate, i-a răspuns Helen la fel de surprinsă. —„Călcate“? a zis tata. Să le calc eu? —Ai de gând să mă trimiți la Belfast cu hainele șifonate? l-a întrebat Helen șocată. Știi doar că sunt ambasadoarea Statului Liber. Nu pot să mă duc la Belfast și să arăt ca o veștejită. Ăia de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar tocmai asta vrea James să fac.“ —Ei, poate că lui James nu i-a plăcut să trăiască alături de o persoană așa de zgomotoasă și de plină de viață ca mine, i-am sugerat lui George. Poate că l-am călcat pe nervi. Ceea ce făceam eu era de neiertat. Căutam să storc informații de la George și o făceam pe față. Practic, îl încurajam să-și toarne prietenul. Nu fi prostuță, a râs George. Sigur că nu-l călcai pe nervi. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că l-am călcat pe nervi. Ceea ce făceam eu era de neiertat. Căutam să storc informații de la George și o făceam pe față. Practic, îl încurajam să-și toarne prietenul. Nu fi prostuță, a râs George. Sigur că nu-l călcai pe nervi. Într-adevăr, uneori îi era greu. Dar de vină erau numai orgoliul și nesiguranța lui. Nu poate să fie tocmai ușor să trăiești cu cineva care e mult mai popular decât tine. A, am zis fără prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]