10,800 matches
-
de Cutlumuș. Ultima mare danie românească către această mănăstire și, se pare, chiar către Athos, îi aparține moșieresei Marghioala Procopie Cănuși, cu ajutorul căreia Cutlumușul s-a putut reface după incendiul devastator din 1870. În , care numără în prezent 30 de călugări, se păstrează o parte din lemnul Sfintei Cruci, piciorul Sfintei Ana (moaște întregi), mâna Sf. Grigore Teologul și capul Sf. Alipie Stâlpnicul, toate dăruite mănăstirii de primul său ctitor, împăratul bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118), cât și multe alte fragmente
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
(în , în trad. "Strâmtoarea") este o mănăstire de pe Muntele Athos. este situată în nord-vestul peninsulei Athos și este subordonată canonic Patriarhiei de Constantinopol. Hramul mănăstirii este "Înălțarea Domnului". Obștea călugărilor de la Esfigmenu a refuzat actualizarea calendarului și se ghidează de aceea în continuare după calendarul iulian. În anul 1972 călugării de la Esfigmenou au arborat drapele negre în semn de protest față de întâlnirea patriarhului Athenagoras I al Constantinopolului cu papa Paul
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
Athenagoras I al Constantinopolului cu papa Paul al VI-lea, ocazie cu care cei doi au retras excomunicarea reciprocă pronunțată cu ocazia Marii Schisme din anul 1054. Încercarea patriarhului Bartolomeu I de apropiere față de Biserica Catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați este în curs.
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați este în curs.
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați este în curs.
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
turcilor, și mai donează încă 52000 aspri de argint. Ultimele ajutoare le dau domnii fanarioți, care fac lucrări de întreținere în secolul al XVIII-lea. Zografu este chinovie bulgărească cu viață de obște, care număra în anii ’80 doar 15 călugări. Ei vorbesc bulgara și greaca, dar există și cunoscători de engleză. Actuala pictură a bisericii datează din anul 1817. În pridvor sunt pictați în șirul ctitorilor, la stânga împărații bizantini Andronic și Ioan, și regii Serbiei, iar la dreapta Alexandru cel
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
Sizo a luptat de partea ducelui Bavariei. Leopold I de Babenberg a luptat de partea împăratului, l-a învins pe Sizo și a intrat în posesia castelului Melk, care a devenit reședința sa. Relațiile strânse stabilite între familia Babenberg și călugării de la Melk sunt atestate de diverse obiecte de artă și de devoțiune care se află încă în posesia Abației, de exemplu o relicvă a Sfintei Cruci, oferită de margraful Adalbert, sau un mic altar portabil al lui Swanhilde, soția lui
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
rege irlandez, mort ca martir (atunci când a plecat într-o cruciadă în Țara Sfântă, el a fost considerat spion, capturat la Stockerau, în apropiere de Viena, și spânzurat). La 21 martie 1089, Leopold al II-lea a chemat la Melk călugării benedictini de la Lambach, înlocuindu-i pe canonicii Capitlului care erau acolo de mai multe decenii. Mai târziu, Leopold al III-lea a atribuit mănăstirii, printr-o scrisoare de donație din 1113, teritoriile situate la granițele fostei Mărci din Est, printre
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
dar nu s-a reușit să se restabilească în întregime situația inițială. În perioadele următoare au avut loc epidemii de ciumă, recolte slabe etc. La Conciliul de la Konstanz (1414—1418) s-a decis reformarea mănăstirilor. Nikolaus Seyringer von Matzen, un călugăr austriac instruit la Subiaco, a fost însărcinat de către Albrecht al V-lea să introducă reformele în abațiile Ducatului de Austria. Melk a fost aleasă ca punct de plecare al reformei și Nikolaus Seyringer a fost numit stareț. Mănăstirea a devenit
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
ca punct de plecare al reformei și Nikolaus Seyringer a fost numit stareț. Mănăstirea a devenit în scurt timp un model de disciplină monahală, iar numărul de vocații a crescut. Abații de la Melk au fost însărcinați cu realizarea de inspecții, călugării săi fiind numiți stareți ai mai multor mănăstiri din Austria și sudul Germaniei. O mare parte din „manuscrisele de la Melk” datează din această perioadă. Ca urmare a Reformei protestante și mai ales a creșterii amenințării turcești, viața intelectuală a mănăstirii
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
intrat în Austria decât relativ lent și sub formă diluată, dar influența sa a fost mai lungă. În timpul domniei împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), cu toate acestea, noile idei s-au impus rapid. Un decret imperial le-a impus călugărilor să urmeze cursuri la Seminarul general de la Viena, unde au primit o educație conformă cu spiritul secolului. Mănăstirea a scăpat astfel de închidere. Războaiele napoleoniene și retrocedările forțate de terenuri de după Revoluția din 1848 au antrenat costuri financiare semnificative și
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
este - din capul locului - vrednic de toate laudele și de toate încurajările. (...) Traducătorul merită să fie lăudat pentru lucrul cu care ni se înfățișează. Nu-l cunosc nici personal, nici impersonal. Se zice că e față bisericească și anume preot călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.” Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia 1921) s-a afirmat uneori că ea a fost tipărită
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
în ), este, începând cu anul 1633, principalul loc de înmormântare al dinastiei de Habsburg (împărați ai Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, ulterior împărați ai Austriei) și ai descendenților lor. Cripta se află în centrul Vienei, sub biserica și mănăstirea călugărilor capucini, în piața "Neuer Markt" din apropierea palatului Hofburg. Este compusă din 10 camere tombale, interconectate prin tuneluri, construite în funcție de necesități. In criptă au fost înhumate trupurile a 142 de persoane, precum și urnele cu cenușă a altor 4 persoane, deci un
Cripta Capucinilor din Viena () [Corola-website/Science/303665_a_304994]
-
Himet din Attica. Stupul avea forma unui vas mare pentru flori, iar albinele își construiau fagurii de la niște rame așezate peste vas, care nu erau lipite de marginile laterale, pentru a putea fi scoase una câte una. Cu acești stupi călugării efectuau mai multe operațiuni: inspectau și manevrau familiile în timp ce albinele lucrătoare se aflau la cules, divizau familiile, controlau roitul, recoltau miere fără să distrugă ramele cu puiet și se asigurau că albinele au suficientă hrană pentru a putea supraviețui peste
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
a trecut la iezuiții din Cluj. De la Cluj a plecat la Blaj, fiind novice-monah. La Blaj l-a avut profesor de gramatică pe Petru Iacob. Întrucât regulile călugărești cerute de Atanasie Rednic erau prea aspre, nu a depus "vot de călugăr". A plecat la reședința iezuiților din Odorheiu Secuiesc, unde a fost administrator între 1765-1769, iar de acolos s-a întors la Blaj, în calitate de administrator al mănăstirii, unde a funcționat până în anul 1773. În acel an a fost trimis la studii
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
o făcuse față de "Edictul de toleranță" emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782 a fost convocat sinodul electoral. Aici candidații la episcopat s-au clasat în felul urmâtor: Ignatie Darabant cu 63 de voturi (susținut de călugări), Iacob Aron cu 57 de voturi, Ioan Bob cu 37 de voturi, Filotei Laszlo cu 10 voturi, Andrei Zetkey de la Muncaciu cu 2 voturi, Avram Mehesi Avram 2 voturi, Samuil Micu cu 1 vot și Ieronim Kalnoki 1 vot, în
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
episcop pe Ioan Bob, iar papa Pius al VI-lea l-a confirmat episcop. Împăratul Iosif al II-lea l-a preferat pe Ioan Bob în calitate de episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, întrucât era preot de mir și nu călugăr, deși se clasase pe locul al III-lea, după numărul de voturi voturi obținute. La 6 iunie 1784 a fost consacrat episcop de Grigore Maior, episcopul pensionat. Pe 30 martie 1792 a adresat împăratului Leopold al II-lea memoriul intitulat
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
Protestantismul consideră, ca falsă teza infailibilității și caracterul de unic mântuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neagă importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al sfinților, infailibilitatea papei și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc caracterul sacerdotal al organizațiilor monahale. Protestantismul nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai două sacramente: Botezul și Împărtășania. Neagă învățăturile despre purgatoriu, valoarea sacrificiului, al hramurilor și
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Solomon (Graft). Acolo unde acesta se despărțea în două, un braț luând-o spre Blumăna iar celălalt spre Brașovechi, exista un turn de observație în jurul căruia, începând cu 1420, s-a construit clădirea Casei Sfatului. Locul nu era chiar pustiu; călugării și călugărițele venite o dată cu teutonii își construiseră aici două mănăstiri: cea a Sf. Laurențiu și cea a Sf. Caterina. Acestea au fost din păcate distruse de tătari în 1241. După 1383, locul noii așezări a fost fortificat doar cu șanțuri
Fortificațiile Brașovului () [Corola-website/Science/303717_a_305046]
-
până în prezent denumirea oficială a străzii. Pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, biserica are codul . Primul document referitor la înălțarea lăcașului de cult este data 9 septembrie 1486. Atunci primarul Clujului, Szabo Ambrus și consiliul orașului decid să doneze călugărilor franciscani un teren aflat în imediata apropiere a bastionului croitorilor pentru a fi ridicată o biserică și o mănăstire. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii începe în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți, conduși de către călugărul Ioan (trimis special la
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
Clujului, Szabo Ambrus și consiliul orașului decid să doneze călugărilor franciscani un teren aflat în imediata apropiere a bastionului croitorilor pentru a fi ridicată o biserică și o mănăstire. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii începe în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți, conduși de către călugărul Ioan (trimis special la Cluj pentru lucrare) și cu susținerea regelui Matia Corvin și, după moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei din veniturile obținute de mineritul sării
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
orașului decid să doneze călugărilor franciscani un teren aflat în imediata apropiere a bastionului croitorilor pentru a fi ridicată o biserică și o mănăstire. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii începe în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți, conduși de către călugărul Ioan (trimis special la Cluj pentru lucrare) și cu susținerea regelui Matia Corvin și, după moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei din veniturile obținute de mineritul sării. Conform unui document al regelui
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
cu o construcție puritană, inițial tencuită, având numai pietrele de talie de pe margini aparente. Aspectul de astăzi se datorează restaurărilor, și arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric, edificiul oglindește trăsăturile stilului gotic târziu. Din cauza luptelor epocii reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica rămâne pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită reușește rapid să
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric, edificiul oglindește trăsăturile stilului gotic târziu. Din cauza luptelor epocii reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica rămâne pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită reușește rapid să câștige un prestigiu deosebit, în 1583 aici fiind educați peste 150 de tineri. La acest colegiu a studiat și Nicolae Pătrașcu
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]