9,571 matches
-
de restaurare a bisericii au fost conduse de arhitectul Constantin Băicoianu și finalizate în 1908. În urma acestor lucrări a fost modificată înfățișarea originală a monumentului prin placarea zidăriei originale cu o serie de elemente decorative precum cărămida smălțuită, discurile ceramice, cărămida arsă, într-un parament total nou, cu forme geometrice. Cu această ocazie a fost zidită ușa de pe latura nordică a pronaosului și a fost ridicat artificial cu circa 30 - 50 cm nivelul pavimentului interior și al trotuarului exterior. Turnul clopotniță
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
gotice aflată pe partea de sud a pronaosului. Inițial mai era și o ușă pe latura nordică a pronaosului, dar aceasta a fost zidită la începutul secolului al XX-lea. Biserica are patru ferestre. Pe exterior, biserica are fațada din cărămidă roșie netencuită. Partea inferioară a fațadei este acoperită cu piatră fasonată dispusă geometric, iar colțurile clădirii și contraforturile sunt executate din blocuri masive de piatră. Biserica are două rânduri de ocnițe în dreptul pronaosului, cele din partea inferioară fiind mai mari decât
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. Biserica prezintă trăsăturile arhitecturii moldovenești a vremii, având plan dreptunghiular. Edificiul are contraforturi mari, între ele fiind adăugate contraforturi de dimensiuni mai mici. În exterior, biserica este decorată cu un brâu median de cărămizi în "dinți de ferăstrău", iar sub streașină se află un rând de ocnițe. Ferestrele se termină la partea superioadă în acoladă, fiind încadrate de baghete încrucișate. Biserica are un altar dreptunghiular boltit în semicilindru, cu absida la est, și abside
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
Domnului” din Suceava a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Cercetările arheologice efectuate la acest monument în anul 1983 au relevat existența a numeroase construcții fie din lemn, fie din cărămidă, care se succed fără întrerupere pe aceeași suprafață într-un interval de timp cuprins între a doua jumătate a secolului al XIV-lea și mijlocul secolului al XVI-lea. Au existat două biserici succesive cu soclul de piatră de carieră
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
intact, încadrându-se tipului de biserică de târg (copiind aproape exact planul bisericii lui Ștefan cel Mare de la Piatra Neamț). Biserica este construită din piatră brută, cioplită la soclu, colțuri și contraforturi. Pe lângă aceasta, în anumite locuri s-a folosit și cărămidă (la picioarele arcadelor, la firidele alungite și la ocnițe). Biserica are dimensiuni relativ reduse: 21,40 m lungime și 5,80 m lățime - în interior, 24,40 m lungime și 8,50 m lățime - în exterior și o înălțime de
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
sculptați care țin o coroană de frunze de stejar în interiorul căreia se află stema Moldovei, elemente ce aparțin stilului arhitectonic renascentist. Acoperișul Bisericii "Sfântul Dumitru" a fost inițial executat din plumb. Deasupra naosului se află o turlă octogonală construită din cărămidă și așezată pe două baze: prima pătrată și a doua stelată. Pe turlă se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici și două rânduri de ocnițe (unul deasupra arcadelor și unul
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
și a doua stelată. Pe turlă se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici și două rânduri de ocnițe (unul deasupra arcadelor și unul la baza stelată). Turla are decorații din cărămizi ceramice smălțuite la partea superioară și la arcadele oarbe. În interior, biserica este compartimentată în următoarele încăperi: altar, naos cu boltă moldovenească, peste care se înalță turla, pronaos și pridvor închis (exonartex), cu trei ferestre mari în stil gotic spre
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
cilindrică. Absidele laterale sunt boltite în sfert de sferă, iar absida altarului în jumătate de sferă. Pavimentul bisericii a fost realizat, în cursul timpului, din diferite materiale. Inventarul din anul 1792 menționează că pardoseala altarului și a naosului era din cărămidă, iar cea a pronaosului și a pridvorului din lespezi de piatră. În deceniul șase al secolului al XX-lea, pardoseala era din lespezi de gresie. În urma ultimei restaurări, pavimentul bisericii a fost refăcut din plăci de marmură alb-cenușie. Biserica a
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
perimetrului cercetat, suprafața totală investigată fiind de 300 m2. În extrema de sud a secțiunii S 65 s-a descoperit un cuptor de bucate. Are un plan eliptic, cu axa mare nord-sud. S-au conservat cel mult două rânduri de cărămizi. Ele sunt clar refolosite, cu urme de mortar. Spre gura cuptorului, aflată la vest, a fost găsită și o placă de calcar, cu margini de îmbinare și cui metalic de fixare. Crusta de la bază este păstrată integral. Ea este însă
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
doar reprezentările Sf. M. Siria și o inscripție săpată în lemn pe ușiorii ușii: "Ix. HC. NI. Ka. Sf. Dumnezeule amin". Biserica a slujit ca lăcaș de cult până în 1941, an în care comunitatea și-a făcut altă biserică din cărămidă. Atunci i s-a luat și clopotul care avea inscripționat anul 1783 (o diferență de un an față de cea din pristol, confirmând încă o dată anul construcției). Singurele obiecte de cult păstrate sunt: masa sfântă, o lespede de piatră de formă
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
de cult, în urma căruia se aduc schimbări la nivelui șarpantei și învelitorii, modificându-se forma și materialele acestora. Prin procesul de restaurare s-a revenit la imaginea inițială a lăcașului de cult. În anul 1942 s-a sfințit biserica de cărămidă din Sitani, așa încât biserica de lemn a fost treptat lăsată în părăsire. Aflându-se în mijlocul cimitirului, o vreme a fost îngrijită, dar pe măsură ce anii au trecut a fost complet dată uitării, nemaiîndeplinind nici funcția funerară. Pe grinda orizontală a ancadramentului
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
latura de est se află numai rămășițe de fundații”". El observă unele similitudini ale materialelor de construcții folosite la cele două cetăți, presupunând că ar proveni din aceeași epocă: "„felul de construcție și mai ales mortarul făcut cu făină de cărămidă, care s-a folosit la mai multe părți ale Cetății Suceava, construită mai târziu, ne-ar îndreptăți să admitem aceasta”". În perioada 1952-1956, un colectiv de arheologi a efectuat cinci campanii de săpături și au decopertat ruinele. Ei au publicat
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
cea a turnurilor, iar perimetrul interior este de circa 260 m. Zidurile și turnurile Cetății Șcheia au fost construite din bolovani de carieră nefasonați, cu mărimi de 40-50 cm. Bolovanii erau legați între ei cu mortar de var, nisip și cărămidă pisată, realizată în cuptoarele de ars piatră de var de la Șcheia. Cetatea avea la colțuri patru turnuri exterioare de formă rectangulară, care erau legate între ele prin niște curtine masive cu o grosime de 2,5-3 m. Zidul de pe latura
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul lumii antice. În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. Ceea ce i-a impresionat cel mai mult pe călătorii antici în Mesopotamia erau dimensiunile gigantice ale construcțiilor. S-au construit palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea făcându-se pe rampe, dar interiorul cetății oferea toate condițiile de trai
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
prin numărul mare de camere pentru locuit, recepții, dependințe. Aceste camere sunt așezate în jurul unei curți interioare, centrale, nu au ferestre și sunt acoperite cu tavane drepte și bolți. În cadrul palatului-fortareață se află: Palatele, templele și ziguratele erau construite din cărămidă uscată la soare, foarte puțin din piatră și lemn și aceasta deoarece regiunea Tigru - Eufrat era săracă în minerale și păduri. Decorația acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri. Sculptura este reprezentată de statui și basoreliefuri. Statuile înfățișează
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
bolți. În cadrul palatului-fortareață se află: Palatele, templele și ziguratele erau construite din cărămidă uscată la soare, foarte puțin din piatră și lemn și aceasta deoarece regiunea Tigru - Eufrat era săracă în minerale și păduri. Decorația acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri. Sculptura este reprezentată de statui și basoreliefuri. Statuile înfățișează regi și personalități importante ale statului, iar basoreliefurile prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și războaie. Scenele înfățișeaza victorii dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
și militar, regii babilonieni supunând întreaga Mesopotamie. Babilonul va acumula bogății imense care vor duce la dezvoltarea unei vieți luxoase și la înflorirea artei. Arta babiloniană se dezvolta în două etape: Cea mai importantă construcție este palatul-fortăreață, bogat decorat cu cărămizi smălțuite policrome sau cu reliefuri din același material. Motivele decorative erau animaliere, florale sau geometrice. Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând în fața lor
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
același material. Motivele decorative erau animaliere, florale sau geometrice. Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând în fața lor, la intrare, "Poarte zeiței Iștar" din cărămidă arsă și smălțuită. Tot în acea epocă au fost realizate celebrele Grădini suspendate ale Semiramidei și "Templul lui Marduk" (sau Turnul Babilonului). Templele și palatele babiloniene erau construcții masive susținute de contraforturi și prevăzute cu sisteme de drenare a apei
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
ele. Ayutthaya se numără, fără îndoială, printre cele mai influente centre ale Orientului. Regele Somdet Phra Ramathibodi I și-a înconjurat capitala cu un val de pământ și cu palisade, care, în 1549, au fost înlocuite cu un zid din cărămidă, întărit cu șase bastioane puternice. Timp de secole, armatele birmane au încercat în zadar să cucerească orașul. Au reușit, în sfârșit, abia în anul 1767. Birmanii nu au cruțat niciun templu, au distrus palatul regal și au decapitat miile de
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
mijlocie care nu lucrau în aer liber. Semnificația culorilor era în primul rând religioasă: De asemenea se utilizau simboluri stereotipe pentru reprezentarea persoanelor de origine străină. Forturile de apărare, palatele, templele și casele particulare erau construite din piatră sau din cărămizi uscate la soare. Executarea construcțiilor era planificată de arhitecți. Nu se folosea mortar, de aceea pietrele trebuiau să se potrivească bine între ele. Cu toate acestea, marile construcții monumentale egiptene au supraviețuit mai multor milenii de istorie. Exemple: Piramidele lui
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
pe care egiptenii o acordă vieții de după moarte. Acestea sunt "locuințe pentru eternitate", care să le servească drept adăpost în viața veșnică. Dacă mormintele faraonilor erau piramidele, ceilalți oameni bogați își construiau "mastabale". Acestea erau niște construcții rectangulare masive din cărămidă sau din piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din: Zona subterană era constituită din camere mortuare în care se aflau sarcofagele celor decedați și coridoare de acces. Pereții erau decorați cu picturi sau sculpturi reprezentând diverse activități
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Narmer). Acest eveniment este comemorat de "Paleta votivă a faraonului Narmer" (c. 3000 î.Hr., Muzeul Egiptean din Cairo). Monarhul este reprezentat cu coroană și sub privirea divinității omniprezente în arta egipteană, vaca celestă. În arhitectură se utilizează tehnica zidirii în cărămizi, iar de la sumerieni este preluat stilul de decorare al porților palatelor. În cadrul sculpturii (în lemn, piatră și chiar metal), semnalăm debutul statuarei regale. Printre creațiile acestei perioade amintim: "Zidul alb" de la Memphis, necropolele regale de la Abydos și Sakkarah, Paleta lui
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
de formă piramidală. Înaltă de 60 m, aceasta primă piramidă a Egiptului este cel mai vechi exemplu din domeniul arhitecturii monumentale egiptene și cea mai veche construcție din piatră de asemenea dimensiune. Construcția acesteia reflecta o mutație tehnologică decisivă: înlocuirea cărămizii din pământ ars cu materiale mai dure precum calcar sau granit, obținându-se astfel construcții monumentale, capabile să reziste timpului. Dar cele mai mari piramide sunt cele de la Giza, unde se afla înmormântați faraonii celei de-a IV-a dinastii
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Constantin cel Mare și Teodosiu I. Planul lor semăna cu cel al vechilor bazilici romane, dar cu unele adaptări. Acesta cuprinde: Aceste biserici erau acoperite cu tavane drepte pe șarpantă de lemn sau bolți. La exterior, bisericile erau simple, din cărămidă, austere și fără decorații bogate. Întreaga atenție se concentrează asupra interioarelor în care se adună credincioșii, interioare bogat decorate, mai ales cu fresce și mozaicuri. Niciun monument din secolul al IV-lea nu se mai păstrează în starea lui inițială
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
Historic Landmark în 1976 sub numele de Administration Building and Research Tower, S.C. Johnson and Son. Un exemplu "tipic" de Art Deco, varietatea numită , clădirea "Johnson Wax Administration Building", cum mai este cunoscută, are peste 200 de tipuri diferite de cărămizi curbate de culoare roșie, folosite atât în interiorul cât și în exteriorul clădirii, respectiv tubulatura Pyrex folosită la realizarea tavanelor și a unor porțiuni de pereți pentru a permite acccesul luminii filtrate. Culorile folosite de Frank Lloyd Wright pentru sunt crem
Johnson Wax Building () [Corola-website/Science/315247_a_316576]