9,745 matches
-
democrației: valoarea realizării consensului, a participării, critica soluțiilor bazate pe exercitarea puterii și a coerciției, promovarea tehnicilor dialogului, cooperării, a negocierii democratice. În acest punct al analizei este necesar să se formuleze câteva concluzii înlegătură cu relația dintre sociologie și colectivitate. Într-o societate diferențiată,sociologia nu poate face abstracție de această diferențiere. Asupra sa se exercită continuu presiunile claselor și grupurilor sociale. Și acest lucru, așa cum a argumentat Marx, este normal. Chiar și în aceste condiții, este posibilă promovarea idealului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
printr-un efort procesual, limitat mereu de presiunea intereselor reale. O societate diferențiată, dacă vrea să fie în același timp și democratică, trebuie să se sprijine pe o sociologie atât angajată, cât și echidistantă. Numai o asemenea sociologie poate sprijini colectivitatea să acționeze, în condiții de diversitate a intereselor, prin mecanisme democratice, și nu violent opresive sau manipulative. Poziția obiectivă nu înseamnă, pentru sociologie, neangajare, ci, dimpotrivă,o bază solidă pentru aceasta. Este ceea ce Dimitrie Gusti (1965, p. 157) exprima în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analiză mai atentă a ei scoate în evidență faptulcăea exprimă mentalitatea modelului client/consultant. Sistemul client face comanda, iar specialistul îl ajută în realizarea obiectivelor sale. Critică aici devine relația dintre sectorial și global, dintre interesele unui subsistem și interesele colectivității în ansamblul ei. Din punctul de vedere al acestei relații, sociologul are o situație cu totul deosebită în raport cu alți specialiști. Fizicianul, angajat în rezolvarea unei probleme de fizică, poate să-și pună, desigur, și întrebări în legătură cu utilizarea socială a descoperirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale soluțiilor pe care le promovează fac parte din sfera de interes a propriei sale profesiuni. Conștiința sa sociologică cuprinde preocupări legate numai de rezolvarea unei probleme concrete, dar și de efectul acestei rezolvări asupra celorlalte grupuri, clase, subsisteme ale colectivității, precum și asupra colectivității în ansamblul ei. Considerentele morale și politice se contopesc, în cazul său, cu considerente sociologice pur profesionale. Dacă ne întoarcem la problemele enumerate mai înainte, putem formula acum mai precis ce ni se părea a fi „suspect
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care le promovează fac parte din sfera de interes a propriei sale profesiuni. Conștiința sa sociologică cuprinde preocupări legate numai de rezolvarea unei probleme concrete, dar și de efectul acestei rezolvări asupra celorlalte grupuri, clase, subsisteme ale colectivității, precum și asupra colectivității în ansamblul ei. Considerentele morale și politice se contopesc, în cazul său, cu considerente sociologice pur profesionale. Dacă ne întoarcem la problemele enumerate mai înainte, putem formula acum mai precis ce ni se părea a fi „suspect” la ele: angajarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
profesionale. Dacă ne întoarcem la problemele enumerate mai înainte, putem formula acum mai precis ce ni se părea a fi „suspect” la ele: angajarea limitată, exclusiv sectorială (la nivelul unui grup sau subsistem), ignorarea punctului de vedere global, transsectorial al colectivității ca atare. O asemenea opțiune limitată face din sociologul practician, după cum remarcau Merton și Lerner, un birocrat, un tehnocrat limitat. Critica unei asemenea angajări limitate nu se face deci din afara profesiei, de pe poziții morale și politice, ci chiar din interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
profesia sa îi cere de la început o angajare mai profundă, transsectorială. Rolul său nu este să maximizeze succesul unui sistem pe seama altor subsisteme sau chiar pe cea a sistemului social global, ci să maximizeze contribuția subsistemului la funcționarea și dezvoltarea colectivității din care acesta face parte. Însăși natura profesiei sale include o opțiune prioritară: aceea în favoarea colectivității globale, ajutând subsistemul care l-a angajat sau din care face parte să se orienteze mai eficient spre acesta. Pentru sociologul industrial, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
maximizeze succesul unui sistem pe seama altor subsisteme sau chiar pe cea a sistemului social global, ci să maximizeze contribuția subsistemului la funcționarea și dezvoltarea colectivității din care acesta face parte. Însăși natura profesiei sale include o opțiune prioritară: aceea în favoarea colectivității globale, ajutând subsistemul care l-a angajat sau din care face parte să se orienteze mai eficient spre acesta. Pentru sociologul industrial, de exemplu, o asemenea opțiune este curentă. Pe de o parte, există întreprinderea cu finalitățile sale - maximizarea beneficiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
spre acesta. Pentru sociologul industrial, de exemplu, o asemenea opțiune este curentă. Pe de o parte, există întreprinderea cu finalitățile sale - maximizarea beneficiilor, reducerea cheltuielilor de producție, creșterea productivității muncii etc. -, iar pe de altă parte, cerințele mai generale ale colectivității care coincid în mare parte cu cele ale întreprinderii, dar nu neapărat (și în principiu) total. Colectivitatea are nevoie de bunuri de înaltă calitate și ieftine, de beneficii economice, dar și de un mediu nepoluat, de oameni sănătoși, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întreprinderea cu finalitățile sale - maximizarea beneficiilor, reducerea cheltuielilor de producție, creșterea productivității muncii etc. -, iar pe de altă parte, cerințele mai generale ale colectivității care coincid în mare parte cu cele ale întreprinderii, dar nu neapărat (și în principiu) total. Colectivitatea are nevoie de bunuri de înaltă calitate și ieftine, de beneficii economice, dar și de un mediu nepoluat, de oameni sănătoși, cu un înalt grad de satisfacție în viața lor, inclusiv în sfera muncii. Efectele pozitive și negative ale activității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bunuri de înaltă calitate și ieftine, de beneficii economice, dar și de un mediu nepoluat, de oameni sănătoși, cu un înalt grad de satisfacție în viața lor, inclusiv în sfera muncii. Efectele pozitive și negative ale activității unei întreprinderi asupra colectivității, asupra calității vieții membrilor acesteia fac parte organică din preocupările sociologului și acesta nu le poate ignora decât cu prețul limitării profesiei sale. Se poate formula în acest context o altă normă importantă care stă la baza activității sociologului practician
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Se poate formula în acest context o altă normă importantă care stă la baza activității sociologului practician: el trebuie să ia în considerare nu numai finalitățile unui subsistem oarecare în activitatea căruia este implicat (întreprindere, școală etc), dar și finalitățile colectivității, atât în calitatea sa de sistem social global, cu logica sa specifică, cât și în calitate de mulțime depersoane. Opțiunii sectoriale i se opune în mod constant ideea că optimizarea unui sistem oarecare nu poate fi realizată „pe seama” nici a societății globale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
patronatul că este în interesul său să ofere oamenilor condiții satisfăcătoare de muncă? Cei mai mulți sociologi actuali, consemnând caracterul parțial al convergenței productivitate/satisfacție, militează pentru acceptarea ideii că satisfacția muncii, „calitatea umană a muncii” reprezintă un obiectiv în sine al colectivității care trebuie pus alături de cel pur economic. Fluctuația reprezintă una dintre patologiile grave ale întreprinderii actuale. Ea costă întreprinderea, afectându-i sensibil eficiența. Nu este întâmplător că sociologul este adesea chemat să ajute la soluționarea acestei probleme. Din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vedere al oamenilor ca persoane individuale. În aceste condiții, o rată moderată de fluctuație ar putea constitui obiectivul cel mai bun de atins. Angajarea sociologiei în susținerea obiectivelor limitate ale unui sistem, fără a ține seama de interesele globale ale colectivității, apare ca o încălcare flagrantă a vocației sale transsectoriale și umaniste. Este semnificativ, din acest punct de vedere, următorul caz. Prin anii ’60, NASA s-a aflat sub o puternică presiune a opiniei publice americane: sunt îndreptățite sumele enorme investite
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de propagandă menit să popularizeze o imagine pozitivă, în rândurile populației, a eforturilor spațiale. În acest context a fost angajat și un grup de sociologi care aveau drept misiune punerea în evidență a consecințelor pozitive indirecte ale programelor spațiale asupra colectivității - transfer de tehnologie în alte ramuri productive, locuri de muncă, modificări în sistemul cultural etc. (Bauer, 1966). O asemenea angajare este însă chestionabilă. Chiar dacă cercetarea este obiectivă, ea e incorectă din alt punct de vedere: nu răspunde la întrebarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în sistemul cultural etc. (Bauer, 1966). O asemenea angajare este însă chestionabilă. Chiar dacă cercetarea este obiectivă, ea e incorectă din alt punct de vedere: nu răspunde la întrebarea de fond, ci oocolește. Sunt investițiile în programele spațiale mai bune pentru colectivitate decât investițiile în alte sfere de activitate: asistență socială, medicală, cultură, educație? Interesul din ultimii ani pentru calitatea vieții reprezintă o concretizarea a vocației transsectoriale umaniste a sociologiei. Accentul cade aici pe evidențierea consecințelor oricărei activități sociale, ale oricărui subsistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
activitate: asistență socială, medicală, cultură, educație? Interesul din ultimii ani pentru calitatea vieții reprezintă o concretizarea a vocației transsectoriale umaniste a sociologiei. Accentul cade aici pe evidențierea consecințelor oricărei activități sociale, ale oricărui subsistem asupra bunăstării colective și calității vieții colectivității. Vocația transsectorială a sociologiei explică și unele conflicte inevitabile dintre sociologie și diferitele subsisteme ale societății globale, unele dificultăți de integrare a ei în viața colectivității. Prin această vocație, sociologia este structural purtătoarea unui tip de organizare socială mai integrat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evidențierea consecințelor oricărei activități sociale, ale oricărui subsistem asupra bunăstării colective și calității vieții colectivității. Vocația transsectorială a sociologiei explică și unele conflicte inevitabile dintre sociologie și diferitele subsisteme ale societății globale, unele dificultăți de integrare a ei în viața colectivității. Prin această vocație, sociologia este structural purtătoarea unui tip de organizare socială mai integrat, caracterizat printr-o armonizare mai organică a părților componente ale sistemului social, prin depășirea autonomizării lor, a concurenței dintre ele; este purtătoarea unei organizări sociale centrate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
depășirea autonomizării lor, a concurenței dintre ele; este purtătoarea unei organizări sociale centrate pe om. Din acest motiv, sociologia acordă o mare importanță umanizării mijloacelor. Nu numai scopurile trebuie să fie umane, ci și mijloacele. Nu se poate realiza bunăstarea colectivității sacrificând, în procesul de producere a acesteia, bunăstarea și fericirea participanților. Umanitatea mijloacelor reprezintă pentru sociolog un scop în sine. Se remarcă aici încă o funcție a colectivității sociologice: aceea de a conduce orientarea transsectorială, globalistă și umanistă a activității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuie să fie umane, ci și mijloacele. Nu se poate realiza bunăstarea colectivității sacrificând, în procesul de producere a acesteia, bunăstarea și fericirea participanților. Umanitatea mijloacelor reprezintă pentru sociolog un scop în sine. Se remarcă aici încă o funcție a colectivității sociologice: aceea de a conduce orientarea transsectorială, globalistă și umanistă a activității sociologilor, de a preveni implicarea unilaterală în susținerea intereselor sectoriale, particulariste. Opțiunea statu-quo/Alternativetc " Opțiunea statu‑quo/Alternative" Cartea lui Aldous Huxley Minunata lume nouă, apărută în anii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
factorilor perturbatori s-au dezvoltat, devenind deosebit de eficiente. Și aceasta, în mod special, din cauza utilizării masive a științei. Apare, în aceste condiții, o nouă posibilitate: un mod de organizare, indiferent de adecvarea sa ultimă în raport cu condițiile existente și cu necesitățile colectivității respective, se poate perpetua indefinit, controlând eficient orice forță care ar putea să ducă la schimbarea sa. Alternativele de organizare sunt excluse, statu-quo-ul devenind extrem de stabil. El este atât de eficient, încât chiar oamenii se unidimensionalizează. Conștiința lor este controlată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este atât de eficient, încât chiar oamenii se unidimensionalizează. Conștiința lor este controlată în mod total, eliminându-se din ea orice proiect alternativ, revoluționar. Apare astfel un nou tip de integrare. Nu oprimarea unei clase de către o alta, ci oprimarea colectivității în cvasitotalitatea ei către un mod de organizare pe care ea însăși l-a creat, dar care s-a autonomizat, dezvoltându-și în mod independent puternice mecanisme de conservare. Raționamentul lui Marcuse prezintă o serie de simplificări excesive. El sesizează
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se integrează în contextul mai general din care face parte, se adecvează acestuia, după cum și celelalte sisteme cu care se învecinează se adaptează lui; din acest motiv, orice schimbare structurală impune restructurări mai generale ale contextului. În fine, în conștiința colectivității, alternativa practică este deosebit de pregnantă, fiind însoțită de o mulțime de informații și tehnici necesare practicării ei; celelalte alternative, atunci când sunt formulate, apar într-o modalitate mult mai vagă, mai puțin elaborată, fiind susținute de puține informații și tehnici de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe perfecționări marginale, pas cu pas, pe incrementalism. Ea reprezintă o adaptare a sociologiei la mecanismele tradiționale de schimbare socială și abandonarea explorării alternativelor de organizare. În fine, este necesar să examinăm relația dintre alternative și structura de interese a colectivității. În primul paragraf al acestui capitol s-a argumentat că orice mod de organizare socială afectează interesele claselor și grupurilor sociale existente în respectiva colectivitate. Marx a elaborat pe larg o asemenea perspectivă de analiză. Este necesar să adăugăm însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organizare. În fine, este necesar să examinăm relația dintre alternative și structura de interese a colectivității. În primul paragraf al acestui capitol s-a argumentat că orice mod de organizare socială afectează interesele claselor și grupurilor sociale existente în respectiva colectivitate. Marx a elaborat pe larg o asemenea perspectivă de analiză. Este necesar să adăugăm însă la ea alte câteva considerente. Interesele claselor și grupurilor sociale pot fi anterioare și independente de un anumit mod de organizare a unui sistem social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]