9,951 matches
-
făcut-o, ce mai! — Cele mai multe dintre sistemele de calcul folosite de către Computatori sunt realizările lui proprii. Nu exagerez! Voi sunteți doar albinele muncitoare care se hrănesc cu mierea Bătrânului. Nu cred că te prea încântă metafora, nu? Nici nu mă deranjează. — Cum a plecat Profesorul, cum au venit Simbolatorii în recunoaștere. De obicei, când un Computator pleacă din Sistem, trece de partea Simbolatorilor. Dar Profesorul le-a refuzat categoric invitația. Le-a zis că voia să-și pună pe picioare propriul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spusese și bătrânul, mai bine decât nimic. I-am mulțumit frumos. — Tot mai lucrezi la hartă? mă întrebă Colonelul. — Mai am de completat niște părți, dar aș vrea s-o termin. Dacă tot am lucrat atâta la ea... — Nu mă deranjează că o faci. E treaba ta, în fond, și nu privește pe nimeni. Nu vreau să te descurajez, dar după ce vine iarna, te rog să termini cu drumurile în pădure. Nu e deloc înțelept să te îndepărtezi de zonele locuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și eu un Skyline, cu o fată lângă mine, să ascultăm Duran Duran, să alergăm nebunește prin oraș, noaptea. Oare fata și-ar scoate cele două brățări de argint de la mâna stângă atunci când face sex? Cred că nu m-ar deranja nici cu ele pe mână. Ar face parte din ea, chiar dacă e goală pușcă. Dar cred că și le scoate. Femeile își dau jos bijuteriile înainte de a face duș. Deci ne-ar trebui o partidă de sex înainte ca ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zis eu. — Despre ce? Despre ploaie. De acord. — Tu cu ce asociezi ploaia? — Cu seara în care au murit tata, mama și fratele meu. — Hai să vorbim despre ceva mai vesel, am propus eu. — Bine. Dar pe mine nu mă deranjează să vorbesc despre ei. Doar dacă nu vrei tu să le auzi povestea. Dacă nu te întristează, eu n-am nimic împotrivă. — Ba ploua, ba stătea ploaia. Așa o ținuse de dimineață. Cerul se acoperise de nori groși care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fapt a mea. Nici măcar fratele meu mai mare care ședea lângă mine. Dacă s-ar fi prins, mi-ar fi spus cu siguranță, sau mi-ar fi dat măcar un cot. Nu era genul care să tacă numai ca să nu deranjeze lumea din jur. Nimeni nu mi-a atras atenția că era vorba de umbra mea. Chiar dacă le-aș fi spus, nu m-ar fi crezut cu siguranță. Pe urmă, îmi era foarte clar că umbra voia să-mi transmită doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răspund la toate întrebările tale. Am încuviințat. — Recunosc că nu vreau să-ți răspund. Apropo, tot mai vrei să-ți vezi Umbra? A cam sosit momentul, nu? I-au slăbit foarte mult puterile de când a venit iarna. Nu mă mai deranjează dacă vrei să o întâlnești. — Se simte rău? — Nu, nu e bolnavă. E cât se poate de sănătoasă. O scot afară câteva ore în fiecare zi, o pun să facă gimnastică, are poftă de mâncare... numai că iarna zilele sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Când am ajuns destul de aproape de vârf, lumina lanternei era îndeajuns de puternică pentru a fi capabil să disting câte ceva în jurul meu. Deși n-ar fi fost nevoie. Mă obișnuisem atât de bine cu cățăratul pe întuneric, încât chiar m-a deranjat când am început să-mi văd gesturile și era cât pe-aci să alunec de câteva ori. Nu puteam aprecia distanța dintre lumină și umbră. Părțile luminoase păreau mult mai sus decât cele lăsate în umbră. Lumina era totuși prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Profesorul. — Vai de mine! — Nu e cazul să te alarmezi. E doar cât o boabă de fasole. Gândește-te câtor persoane pe lumea asta li s-au implantat tot felul de aparate și umblă cu ele pe stradă. Nu le deranjează deloc. Trebuie să-ți mai atrag atenția asupra faptului că sistemul cognitiv original - cel cu ceasul oprit - este un circuit orb. Când pătrunzi în el, nu mai percepi absolut nimic în propriul tău sistem de gândire. Habar nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de vedere. Avea mâinile subțiri, gâtul firav, pielea fină. Era palid, fără barbă, cu început de chelie, îmbrăcat foarte îngrijit. L-am salutat. — Bună ziua! S-a uitat la mine, cu buzele strânse, și a dat ușor din cap. Nu vă deranjez? am întrebat. Trebuia să vorbesc foarte tare din pricina vâjâitului. Bărbatul a clătinat din cap și apoi a arătat cu degetul spre o ferestruică de la coloana centrală. Era de mărimea unei cărți poștale și făcea parte din ușa prinsă de coloană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mă refeream la lumina orbitoare din pricina căreia mi-au dat lacrimile. — Oricine poate păți așa ceva. Nu, e cu totul altceva la mijloc. Ochi speciali, lumină specială. Și era cumplit de frig. Ochii mei se obișnuiseră cu lumina slabă și îi deranja lumina puternică. Aveam niște ochi cu totul speciali. Îți mai amintești și altceva? — Nu, doar atât. — Am impresia că fluxul amintirilor tale merge îndărăt. Așa cum stătea rezemată de mine, îi simțeam sânii lipiți de brațul meu. Aveam pantalonii uzi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o baie bună, să mă schimb, să merg la frizer ca să mă tund... Tot îți mai rămâne timp suficient. — O să mă gândesc pe urmă. — Pot să merg cu tine? Vreau și eu să fac o baie. — Te rog, nu mă deranjează. Al doilea metrou a venit dinspre Aoyama 1-chōme. Am plecat privirile și am închis ochii. Lumina a fost la fel de puternică, dar nu mi-au mai lăcrimat ochii. — Nu cred că-i nevoie să te tunzi, zise ea ridicând lanterna spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru o partidă de sex? — Nu m-am gândit la asta. Probabil că n-am să chem. Atunci pot să dorm în patul tău? Aș vrea să trag un pui de somn înainte să mă întorc după bunicul. Nu mă deranjează, dar s-ar putea să te viziteze Simbolatorii sau cei din Sistem. Mă bucur de multă popularitate în ultima vreme. Și nici nu se încuie ușa. — Nu-ți bate tu capul cu fleacuri. Poate avea dreptate, mi-am zis. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu m-am înșelat. Mai venise unul. Zona era plină de bătrâni. Fiecare stătea la locul lui și săpa tăcut. Mai bătea vântul din când în când și le sălta canadienele, dar n-am avut nici o clipă senzația că-i deranja frigul. Își vedeau mai departe de treabă. Erau roșii în obraji, dar nu slăbeau nici o clipă cazmalele. Unul dintre ei își scosese canadiana pentru că se încălzise. Așa cum stătea, atârnată de o creangă, în bătaia vântului, arăta ca o piele năpârlită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce rezolv cu șahul? Nimic, dar îmi petrec timpul în mod plăcut. Nu trebuie să faci în viață numai lucruri care au sens. Fiecare de-aici își are groapa lui. Ne găsim de lucru, nu realizăm nimic, dar nici nu deranjăm pe nimeni. Nu ți se pare minunat? Nici victorie, nici înfrângere. — Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. Bătrânul dădu din cap de câteva ori și termină de mâncat. — Poate că o mulțime de lucruri din orașul acesta ți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încuviințat, tăcut. — Am auzi prin oraș că Umbra ta nu se simte prea bine, zise Colonelul ștergând farfuria cu pâine. Vomită tot ce mănâncă. Zace în pat de trei zile. Nu cred că o mai duce mult. Dacă nu te deranjează, poate n-ar fi rău să treci să o vezi pentru ultima oară. Am impresia că și ea vrea să se întâlnească cu tine. — Păi... am zis eu prefăcându-mă că ezit. Pe mine nu m-ar deranja, dar credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu te deranjează, poate n-ar fi rău să treci să o vezi pentru ultima oară. Am impresia că și ea vrea să se întâlnească cu tine. — Păi... am zis eu prefăcându-mă că ezit. Pe mine nu m-ar deranja, dar credeți că Paznicul ne lasă? — Bineînțeles. Omul are dreptul să-și vadă umbra când ea e pe ducă. Există reguli stricte în sensul acesta. Moartea unei umbre este un eveniment solemn în oraș. Oricât o fi el de Paznic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
femeie într-o cușcă. Probabil exista o metodă bună, dar sigur era o treabă incomodă. Eu nu eram oricum capabil de așa ceva. — Ți-ar plăcea să-ți înghită cineva sperma? mă întrebă fata. — Nu știu. Nu cred că m-ar deranja. Uite ce scrie aici: „Oricărui bărbat îi place să i se înghită sperma. Este semn că femeia l-a acceptat în totalitate, dar și un fel de ceremonial în același timp“. Nu prea înțeleg. — Ție ți s-a întâmplat așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunteți atât de murdari? ne întrebă șoferul, privindu-ne prin oglinda retrovizoare. — Ne-am caftit pe ploaie, zise fata. — Arătați îngrozitor, comentă el. Dumneata ai rana ai oribilă la gât... — Știu, am zis. — Nu-i nimic. Pe mine nu mă deranjează asemenea lucruri, zise el. — Cum așa? întrebă fata. — Sunt tânăr, pasionat de rock și nu iau decât pasageri dispuși să asculte o asemenea muzică. Aceștia sunt de obicei murdari, dar nu mă sinchisesc din pricina asta. Vă place formația Police? — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dimineață să-ți duc o carte. Ușa era scoasă din țâțâni, pe jos era o jale de nedescris... așa că m-am apucat și-am strâns. Am întârziat eu puțin de la serviciu, dar mă simțeam datoare pentru cina aceea splendidă. Te deranjează că am făcut puțină ordine? — Nu, deloc. Îți mulțumesc din tot sufletul. — Vii să mă iei de la bibliotecă la ora șase și zece minute? Duminica e program până la șase. — Vin. Telefonul s-a închis. În timp ce-mi căutam ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
uscat în baie: fusta, bluza, sutienul, chiloții. Toate erau roz. Singurele obiecte ce mi se ofereau privirilor. Tâmplele îmi zvâcneau de durere. Nu mi-a plăcut niciodată să văd chiloți și ciorapi în baie. N-aș putea spune că mă deranjează, dar pur și simplu nu-mi face plăcere. Mi-am șamponat părul, m-am spălat repede, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinți. Mi-am pus chiloți curați și niște pantaloni uscați. În ciuda faptului că trecusem prin momente grele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu o mai văd. — De ce? Oricine poate vedea zăpada. — Azi n-am venit aici să citesc vise vechi, ci să stau de vorbă cu tine. Am să-ți spun multe și aș vrea să-mi povestești și tu câte ceva. Te deranjează? Și-a împreunat mâinile pe masă, privindu-mă fix și așteptând să îi dau amănunte. — Umbra mea e pe moarte. Probabil că ai auzit și tu că iarna asta va fi foarte grea și timpul nu-mi permite să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mișca nimic în camera aceea. — Nu te mai întorci niciodată? — O dată ce plec de-aici, n-am cum să mă întorc. Mi-e clar lucrul acesta. Chiar dacă aș vrea să mă întorc, n-o să mi se deschidă poarta Orașului. — Nu te deranjează asta? — Singurul lucru care mă doare e că te pierd pe tine. Țin foarte mult la sentimentele pe care ți le port, dar dacă ele urmează să se transforme în ceva nenatural, prefer să te pierd și să-mi păstrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ai dus cu el? M-am hotărât să rămân aici și să locuiesc la tine. — În apartamentul meu? — Da. Îmi place mult. Voi aduce pe cineva să repare ușa, voi cumpăra frigider, video și ce-mi mai trebuie. Nu te deranjează dacă am să schimb cuvertura, cearșafurile și perdelele cu unele roz, nu-i așa? — Absolut deloc. — Pot să mă abonez și la un ziar? Aș vrea să știu programul de la televizor. — Poți să faci ce dorești, dar ai grijă! Locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
LA VÂRSTA DE 17 ANI, altfel spus, ÎNFRÂNT PE FRONTUL DE ONOARE ÎN REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ. Mălin, înzestrat cu o dinamică fericită îsi umilea adversarii prin înfățișarea plină de savoare și demnitate model, prin frumusețea fizică încântătoare. Un sportiv efeb, seducător. Deranja “lumea bună” cu ritmul de invidiat al afirmării în domeniul creației. Pe deasupra, Mălin era fiul lui Alexandru Tacu, de la sine considerat un pericol social în generația tânără. Ca urmare, la vârsta de 15 ani a fost pus sub urmărire informativă
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate moartea unor civilizații care Îi deranjau. De aceea probabil ei, pragmatici, alături de englezi, nu și-au pierdut cumpătul, deși au Înțeles că, printre altele, gîndirea, pentru a se afla În slujba omului, nu trebuie să piardă niciodată din vedere felul În care folosește cuvintele și cît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]