9,711 matches
-
anchetat la Ministerul de Interne din București, până la 15 februarie 1952, când, a fost trimis în judecată și condamnat de către Tribunalul Militar, secția a II-a București, prin sentința nr. 104 din 20 februarie 1952, la muncă silnică pe viață. Detenția a executat-o în închisorile cu cel mai greu regim din țară, adevărate lagăre de exterminare a oponenților politici ai regimului comunist: închisoarea Jilava, Aiud, Pitești, Dej și penitenciarul Gherla. A fost eliberat la 4 august 1964, în virtutea Decretului de
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
ani de muncă silnică în Siberia, din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști, numit Cercul Petrașevski. Atacurile sale de epilepsie s-au instaurat pe fondul unor chinuitoare și continue tensiuni psihologice: o execuție simulată, apoi niște ani grei de detenție, în care a fost terorizat de comportamentul samavolnic al maiorului Krivțov. Ispășirea pedepsei a însemnat pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea ortodoxismului. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
exista. » La 23 ianuarie 1850, Dostoievski ajunge, împreună cu Serghei Dimov, la închisoarea din Omsk. Printre muncile pe care este obligat să le presteze se numără descărcarea șlepurilor, măcinarea alabastrului sau fabricarea și transportarea cărămizilor. Condițiile de viață sunt inumane: În timpul detenției, starea sănătății lui Dostoievski se înrăutățește: scriitorul suferă crize de epilepsie și de reumatism la picioare. Trăiește cu teama perpetuă că ar putea fi brutalizat de inspectorul închisorii, maiorul Krivțov, o fire impulsivă și tiranică, care îi biciua adesea pe
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pentru personajul Dmitri din "Frații Karamazov". Cu nobilii polonezi are relații foarte bune la început, dar divergențele cauzate de naționalismul său exacerbat îi îndepărtează de el. Într-adevăr, în mod paradoxal, în ciuda pedepsei nejustificat de grele, Dostoievski dezvoltă, în timpul anilor detenției, o iubire necondiționată, irațională pentru Rusia, dar mai ales pentru poporul rus. Conform scriitorului, acest proces de « reconvertire » la valorile ortodoxe ruse s-ar fi produs în momentul în care un polonez și-ar fi exprimat dezgustul față de comportamentul țăranilor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
spune [...] Teribilă absurditate! Eu abia acolo am învățat să trăiesc sănătos și fericit, abia acolo am reușit să mă înțeleg... să-l înțeleg pe Hristos... să-l înțeleg și să-l simt pe omul rus. » Dostoievski percepe așadar anii de detenție ca pe o formă de regenerare, spirituală, dar și artistică, pentru că, așa cum afirmă, multe idei creatoare i-au venit atunci. Dostoievski iese din regimul de detenție la 15 februarie 1854, dar pedeapsa sa nu este pe deplin ispășită. El trebuie
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
-l înțeleg și să-l simt pe omul rus. » Dostoievski percepe așadar anii de detenție ca pe o formă de regenerare, spirituală, dar și artistică, pentru că, așa cum afirmă, multe idei creatoare i-au venit atunci. Dostoievski iese din regimul de detenție la 15 februarie 1854, dar pedeapsa sa nu este pe deplin ispășită. El trebuie să mai îndeplinească « serviciu militar pe perioadă nedeterminată » în orașul Semipalatinsk, în Batalionul Linia a Șaptea a Corpului de Armată Siberian. Scriitorul va locui în Semipalatinsk
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
la care contribuie și Apollon Grigoriev sau Nikolai Strahov. Publicarea "Amintirilor" continuă aici în anii 1861 și 1862. Cartea este o revelație pentru societatea reformistă, dornică de a condamna nedreptățile regimului lui Nicolae I. Roman inițiator pentru literatura rusă a detenției, "Amintiri din casa morților" prezintă ororile închisorilor din Siberia, cruzimea paznicilor și bestialitatea unor prizonieri în stare de cele mai groaznice crime. În acest infern, există însă și suflete curate, capabile să se ridice deasupra mizeriei și a degradării. Tolstoi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
prințului Meșerski în care țarul Alexandru al II-lea este citat fără aprobare specială. Cum răspunderea legală îi aparține redactorului și nu autorului, Dostoievski este somat să plătească o amendă de douăzeci și cinci de ruble și să execute două zile de detenție. Mai mult de atât, lucrul în redacția "Cetățeanului" îi expune sănătatea la noi pericole: Dostoievski va fi deranjat de o tuse acută și de probleme de respirație. Este începutul unui emfizem pulmonar de la care i se va trage și moartea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Francisc. Cum era de așteptat, Francis a tras din nou însă a fost preluat de polițiști în haine civile și condamnat de înaltă trădare. La 3 iulie, la două zile după ce pedeapsa lui Francisc cu moartea a fost comutată în detenție pe viață, un alt tânăr, John William Bean, a încercat s-o împuște pe regină însă pistolul era încărcat cu hârtie și tutun iar el era prea puțin responsabil. Bean a fost condamnat la 18 luni de închisoare. Un atac
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
SS-ului (în ). Conceput inițial ca lagăr de concentrare (în ), lagărul de la Dachau a devenit, sub comanda lui Theodor Eicke, după construirea unei camere de gazare și a crematoriilor un lagăr model, cu regim și de exterminare, nu numai de detenție, și în același timp o școală veritabilă pentru ofițerii SS. Primii deținuți ai lagărului au fost diferiți opozanți ai regimului: comuniști, social-democrați, membri ai organizațiilor muncitorești social-democrate și comuniste, preum și membri ai partidelor conservatoare și liberale și membri ai
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
a fost scos din cadrul activ al armatei (deblocat), exmatriculat ca student la drept aflat în anul IV de studii și a fost arestat. În 1947 fost înaintat la gradul de căpitan în rezervă, cu vechimea pe anul 1946 recunoscută (în timpul detenției - ceea ce a reprezentat una dintre marile curiozități ale regimului comunist). A executat 16 ani de detenție în patru etape, totalizând 10 ani închisoare, cu condamnare, și 6 ani fără justificare juridică, cu domiciliu forțat în câteva case conspirative. A fost
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
IV de studii și a fost arestat. În 1947 fost înaintat la gradul de căpitan în rezervă, cu vechimea pe anul 1946 recunoscută (în timpul detenției - ceea ce a reprezentat una dintre marile curiozități ale regimului comunist). A executat 16 ani de detenție în patru etape, totalizând 10 ani închisoare, cu condamnare, și 6 ani fără justificare juridică, cu domiciliu forțat în câteva case conspirative. A fost eliberat la 1 iunie 1964.<BR> A lucrat ca miner și maistru miner la hidrocentralele: Argeș
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
a murit în prizonierat, nefiind foarte clar cum s-a întâmplat lucrul acesta. Versiunea oficială a germanilor a fost că Iakov a murit când a intrat intr-un gard electrificat într-o încercare nereușită de evadare. Din mărturiile camarazilor de detenție și dintr-un raport al santinelei germane, găsit de americani după încheierea războiului, reiese că Iakov mai era încă în viața, prins în sârma ghimpată a gardului aflat sub o tensiune de 500 V, când soldatul german a tras asupra
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
1943. 90.000 de militari germani, înfometați și extenuați au fost luați prizonieri. Spre marea încântare a sovieticilor, printre aceștia se aflau și 22 de generali. Numai 6.000 din cei 91.000 de prizonieri de război au mai supraviețuit detenției în Uniunea Sovietică și s-au mai întors acasă. Deși erau slăbiți de boli, foame și lipsa de îngrijire medicală, cei mai mulți dintre ei au fost trimiși în lagăre de muncă de pe tot întinsul Uniunii Sovietice, unde cei mai mulți au murit de
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
de către COINTELPRO a întrunirilor publice) au fost „înlăturate” de legea USA PATRIOT. Unele organizații, cum ar fi American Civil Liberties Union și Liberty au susținut că unele protecții ale drepturilor civile erau acum ocolite. Statele Unite au înființat un centru de detenție la baza militară din Golful Guantánamo, Cuba, pentru a-i încarcera acolo pe combatanții ilegali inamici. Legitimitatea acestor încarcerări a fost pusă în discuție, printre alții, de Parlamentul European, Organizația Statelor Americane și de Amnesty International. Evenimentele și reacțiile internaționale
Atentatele din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/297889_a_299218]
-
legală, cu condiții ceva mai bune. Dar ca să revin, </spân><spân>trei dintre cei 400 de evacuați (documentați de autorităț</spân><spân>i înainte de evacuare) - </spân><spân>trei bărbați singuri macedonieni, au fost mutați într-un centru </spân><spân>de detenție pentru a fi îndepărtați, iar mai mulți evacuați din România au primit obligații de părăsire a teritoriului francez. </spân></p> Dar ai dreptul să rămâi în Fran<b>ta, ca cetăț</b></spân><spân><b>ean european, nu? </b></spân
Rasism, evacuări și organizare pentru drepturile locative ale migranților romi în Franța () [Corola-website/Science/296095_a_297424]
-
rezident regal. La data de 14 aprilie 1952, Gheorghe Flondor a fost arestat de către Direcția Regională Sibiu a Securității Statului. A fost acuzat de săvârșirea infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare din România și printr-un ordin administrativ de detenție din 30 mai 1952 a fost încadrat într-o unitate de muncă forțată. La 29 iunie 1954, organele de anchetă au dispus transferarea sa din penitenciarul Văcărești la Suceava, în scopul continuării cercetării. La 20 aprilie 1956, Procuratura Militară Suceava
Gheorghe Flondor () [Corola-website/Science/307292_a_308621]
-
bucureșteni, de fapt un promontoriu al cornișei terasei inferioare a Dâmboviței, care domina capitala în partea de SE. Construcția începută în 1716 a fost curând întreruptă din cauza răpirii domnitorului de către un detașament austriac, și reluată după eliberarea lui Mavrocordat din detenția executată în Ardeal, și ungerea ca domn a doua oară. Lucrările au fost terminate în 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfințită biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiță” - clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncovenești si
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
Monahal de la Neamț. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă nouăzeci de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție la închisoarea de la Aiud, a fost eliberat și i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol. În 2006, Arsenie Papacioc a suferit o intervenție chirurgicală, încheiată
Arsenie Papacioc () [Corola-website/Science/308544_a_309873]
-
unde a facut parte din "celebra brigadă a preoților". După un an, în septembrie 1953, din cauza înrăutățirii stării de sănătate, este mutat la închisoarea din Târgu-Ocna, unde și-a trăit ultimele zile Valeriu Gafencu, supranumit "sfântul închisorilor". Perioada sa de detenție de doi ani a fost executată "în baza deciziei administrative a M.A.I.", fără să fi avut nici măcar o zi de condamnare. Este eliberat la 26 aprilie 1954, revenind în slujba Bisericii la Parohia Buicești, unde a slujit până la data
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
28 martie 1945 a fost trecut în rezervă. Colonelul Lissievici a fost arestat la 27 mai 1949, fiind acuzat de activitate intensă contra clasei muncitoare și apartenență la S.S.I. După opt ani de anchetă, a fost condamnat la 15 ani detenție grea și confiscarea totală a averii prin sentința nr. 102/20 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București. A fost deținut în închisorile Pitești, Jilava, Făgăraș, Ghencea și Gherla. A fost eliberat din închisoare la data de 25 august 1963, după
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
de trecutul bazat pe privilegii, o victorie a libertăților de mișcare. Singurul turn care s-a păstrat până în zilele noastre a fost Turnul Dogarilor. Acesta a fost folosit, în trecut, ca spital pentru bolnavi psihic, dar și ca loc de detenție a prostituatelor, care erau puse în lanțuri înainte de a fi țintuite la stâlpul infamiei, din Piața Centrală, unde gâdele orașului le aplica lovituri cu biciul, înainte de a fi alungate din cetate cu măturile de către femeile venerabile ale orașului. Ulterior, turnul
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
de Război, subsecretar de stat pentru armata de uscat. După abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea statului comunist a fost exclus din armată. La începutul anilor ’50 a fost degradat, arestat și i s-a intentat un proces. După detenție, în anii ’60 a fost reabilitat, redându-i-se gradele militare în rezervă. A fost decorat cu înalte ordine militare române și străine: În 1932 s-a căsătorit cu Georgeta Mirela Stroescu (n. 1912 la București, d. 1996) și au
Dumitru Dămăceanu () [Corola-website/Science/307488_a_308817]
-
amintește generalul de corp de armată Constantin Pantazi. După Lovitura de stat de la 23 august 1944, Constantin Petrovicescu este re-arestat și inculpat în cadrul "lotului Antonescu-Sima" în așa-zisul proces al "Marii Trădări Naționale", fiind condamnat în 6 mai 1946, la "detenție grea pe viață" și confiscarea tuturor bunurilor personale, în folosul statului, cu titlu de despăgubiri. Generalul Constantin Petrovicescu se stinge din viață în detenție, la închisoarea din Aiud, în data de 8 septembrie 1949. În data de 17 martie 1934
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
Antonescu-Sima" în așa-zisul proces al "Marii Trădări Naționale", fiind condamnat în 6 mai 1946, la "detenție grea pe viață" și confiscarea tuturor bunurilor personale, în folosul statului, cu titlu de despăgubiri. Generalul Constantin Petrovicescu se stinge din viață în detenție, la închisoarea din Aiud, în data de 8 septembrie 1949. În data de 17 martie 1934, generalul Constantin Petrovicescu, în calitate de Comisar al Regelui, alături de completul de judecată, format din generalul Ignat, în calitate de președinte, și de generalii Costandache, Cămănescu, Dona și
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]