9,274 matches
-
Dimitrie Gavrilean să realizeze în anul 1993 un tablou omonim (ulei pe pânză), care a fost donat Muzeului Literaturii Române din Iași de către Horia Stelian Juncu. Pictura a fost reprodusă pe coperta revistei "Dacia Literară", nr. 3 (42), 2001. Figura domnișoarei Christina (ucisă în timpul Răscoalei din 1907) este păstrată în familie prin portretul aflat în conacul familiei Moscu: "„(...) un portret în mărime naturală al Christinei; l-a pictat Mirea. Copiii o știu după portretul acela (...)”". Pictorul Egor realizează o descriere fidelă
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
în timpul Răscoalei din 1907) este păstrată în familie prin portretul aflat în conacul familiei Moscu: "„(...) un portret în mărime naturală al Christinei; l-a pictat Mirea. Copiii o știu după portretul acela (...)”". Pictorul Egor realizează o descriere fidelă a tabloului: "„Domnișoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă, cu talia subțire și înaltă, cu buclele negre lăsate pe umeri. Plutea mult dor și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă, cu talia subțire și înaltă, cu buclele negre lăsate pe umeri. Plutea mult dor și multă jale în ochii domnișoarei Christina. Zadarnic îi zâmbea ea familiar, zadarnic își strângea cu mâna umbreluța albastră și își ridica pe furiș o sprânceană, parcă l-ar fi invitat să râdă și el de pălăria ei prea mare și prea încărcată, pe care, firește
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
o sprânceană, parcă l-ar fi invitat să râdă și el de pălăria ei prea mare și prea încărcată, pe care, firește, n-o poate suferi, dar a pus-o pentru că așa i-a cerut mama („Nu stă bine unei domnișoare să pozeze decât desăvârșit îmbrăcată!”). Domnișoara Christina suferea în nemișcarea ei.”" Tabloul lui Dimitrie Gavrilean pare să fie o concretizare a gândului lui Egor de a o picta pe domnișoara Christina în stilul său propriu. Domnișoara Christina se află în
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
invitat să râdă și el de pălăria ei prea mare și prea încărcată, pe care, firește, n-o poate suferi, dar a pus-o pentru că așa i-a cerut mama („Nu stă bine unei domnișoare să pozeze decât desăvârșit îmbrăcată!”). Domnișoara Christina suferea în nemișcarea ei.”" Tabloul lui Dimitrie Gavrilean pare să fie o concretizare a gândului lui Egor de a o picta pe domnișoara Christina în stilul său propriu. Domnișoara Christina se află în planul central al tabloului lui Dimitrie
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
pentru că așa i-a cerut mama („Nu stă bine unei domnișoare să pozeze decât desăvârșit îmbrăcată!”). Domnișoara Christina suferea în nemișcarea ei.”" Tabloul lui Dimitrie Gavrilean pare să fie o concretizare a gândului lui Egor de a o picta pe domnișoara Christina în stilul său propriu. Domnișoara Christina se află în planul central al tabloului lui Dimitrie Gavrilean; tânăra femeie are părul auriu, o pălărie mare, o rochie într-o combinație de albastru, maro și cărămiziu, o umbreluță. Figura personajului este
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Nu stă bine unei domnișoare să pozeze decât desăvârșit îmbrăcată!”). Domnișoara Christina suferea în nemișcarea ei.”" Tabloul lui Dimitrie Gavrilean pare să fie o concretizare a gândului lui Egor de a o picta pe domnișoara Christina în stilul său propriu. Domnișoara Christina se află în planul central al tabloului lui Dimitrie Gavrilean; tânăra femeie are părul auriu, o pălărie mare, o rochie într-o combinație de albastru, maro și cărămiziu, o umbreluță. Figura personajului este una tristă, contrastând cu silueta în
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
format din câmpia dunăreană, atinsă de arșiță, și conacul familiei, schițate rudimentar. Decorul natural este prezentat în amurg, culorile închise (roșu și negru) dându-i un aspect sumbru ce ilustrează spațiul temporal nocturn în care apare personajul. Contrastul între serenitatea domnișoarei Christina și decorul apăsător exprimă starea de tristețe a fetei plecată prea tânără din lumea celor vii și după care tânjește.
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Oscar pentru Beasts of the Southern Wild, este Annie, o fetiță orfană. Părinții au părăsit-o cu mult timp în urmă, promițându-i că se vor întoarce la un moment dat, dar nu au făcut-o. Acum Annie locuiește cu domnișoara Hannigan (Cameron Diaz), reaua și enervanta asistentă socială care o are în grijă. Totul pare să se schimbe când Annie îl întâlnește pe pe magnatul Will Stacks (Jamie Foxx), candidat la primăria New York-ului, care, sfătuit de echipa sa de
Annie (film) () [Corola-website/Science/332994_a_334323]
-
distribuției, cu Justin Timberlake ce se vehicula că va fi Daddy Warbucks Acest lucru s-a dovedit a fi fals, când Jamie Foxx a acceptat rolul, redenumit "Will Stacks". În iunie, Cameron Diaz a fost distribuită în rolul răutăcioasei administratore, "Domnișoara Hannigan", după refuzul actriței Sandra Bullock. În iulie, Rose Byrne se alătură castului în rolul lui "Grace Farrell", asistentul de nădejde al familei Stacks iar în august, vedeta din "Boardwalk Empire" Bobby Cannavale se alătură actorilor, interpretându-l pe "bodygurd-ul
Annie (film) () [Corola-website/Science/332994_a_334323]
-
clasa a III-a. În anul 1883, ziarul „Clopotul” din Craiova îi publică o notă de frumoasă atitudine, de angajament civic, adresată unui amic. Tot acum îi apar primele poezii în ziarele craiovene „Alarma” și „Clopotul” (poeziile "Durerei", "Victoriei", "Plânsul", "Domnișoarei V.", "Poetul"). În același an, publicând în „Vocea Oltului” poezia "Ploaie din senin", este remarcat de poetul Alexandru Macedonski. Acesta îi publică apoi în revista “Literatorul” câteva poezii, printre care "Meditațiune", "Bătrânețe", "Plânsul fericirii" și "Nenorocire". Primul volum de versuri
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
în fruntea promoției. În 1896, la vârsta de 16 ani, Sadoveanu intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Debutează în revista bucureșteană "Dracu" în 1897, cu schița "Domnișoara M din Fălticeni", pe care îl semnează cu pseudonimul "Mihai din Pașcani". În 1898 începe să colaboreze la foaia " Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
îi distrag pe protagoniști în complexe labirinturi sentimentale. Alți critici le consideră, dimpotrivă, căi de acces spre transcendent (Deleuze/Guattari, Politzer) sau alter ego-uri ale scriitorului (Erich Heller). Această dualitate, capcană și sprijin, nu este singurul paradox feminin. Femei precum domnișoara Brüstner din "Procesul" se lasă seduse cu un amestec de neîmpotrivire și ostilitate, în timp ce Frieda din "Castelul" este manipulată de K., dar manipulează la rându-i. Brunelda și Gardena sunt două femei care reușesc să subjuge lumea bărbaților, dar în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
eroului într-o catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind nesiguranța și lipsa de angajament sentimental a protagonistului. Josef K. este atras de domnișoara Bürstner, o chiriașă dintr-o cameră vecină, sau de Leni, servitoarea avocatului Huld. Capitolul final al romanului este tragic și teatral: doi domni îl execută pe Josef K. cu un cuțit de măcelar, iar eroul se supune destinului și acceptă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
general nu toți japonezii ajung să stăpînească bine acest mod de adresare. O parte din elementele acestui nivel de politețe au pătruns în vorbirea curentă, ca de exemplu sufixarea numelor de persoane cu particula onorifică -san: "Nakamura-san" înseamnă "domnul/doamna/domnișoara Nakamura". Sufixul -san nu se aplică niciodată la propriul nume; de asemenea nu se folosește pentru a numi pe cineva din propriul grup în conversația cu cineva din afara grupului. Adesea însă doar -san nu este suficient. Față de un profesor, avocat
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
din piciorul de gâscă, bea vinul și închină în cinstea tuturor celor prezenți. Există o tradiție legată de precizarea sexului copilului de către moașă: aceasta pune pe un fir de păr o verighetă de la o nepoată sau nevastă care a fost domnișoară la cununie și care a fost slujită la biserică. Întinde nepoata pe pat și ține firul nemișcat deasupra burții femeii. La un moment dat firul începe să se balanseze dintr-o parte în cealaltă dacă fătul este băiat sau circular
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura "Somnul" iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice. Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile "Păsări Măiestre", "Muza adormită", "Domnișoara Pogany". În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la "Photo Secession Gallery" din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. ul este consecința unor transformări de lungă durată, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declarații programatice. Un prim semn îl constituie tabloul ""Domnișoarele din Avignon"" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe perspectivă. În vara anului 1908, Braque lucrează la
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
(n. 8 decembrie 1876, comuna Ivești, județul Galați - d. 5 martie 1955, București) a fost o mare prozatoare, romancieră și nuvelistă din epoca interbelică. A fost fiica generalului Dimitrie Bengescu și a profesoarei Zoe. Studiază la Institutul de domnișoare „Bolintineanu” din București. La 20 de ani se mărită cu magistratul Nicolae Papadat. Cariera literară e amânată din pricina transferurilor soțului dintr-un oraș în altul (trecând pe rând prin Turnu-Măgurele, Buzău, Focșani, Constanța) și de grija arătată numeroșilor ei copii
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
pe podea și nici fărâmă de praf pe vreo mobilă oarecare, a spu domol:” Sper că vei fi primit în Instituția noastră” . Eram cel mai fericit suflet de pe pământ. Măturarea camerei aceleia a fost examenul meu de intrare la colegiu. Domnișoara Mary F. Mackie, directoarea ,mi-a oferit locul de curățitor. Fără îndoială că am primit și aceasta cu bucurie. Trebuia să mă scol cam pe la patru dimineața pentru a face focul și a mai avea și ceva timp să-mi
Booker T. Washington () [Corola-website/Science/317533_a_318862]
-
său ca timidă, frumoasă, rece, tăcută, foarte politicoasă, mândră și nesociabilă. Sophia Magdalena prefera să stea la reședința sa, Palatul Ulriksdal ori de câte ori putea. Avea două prietene intime, Maria Aurora Uggla Ehrengranat și baronesa Virginia Charlotta Duwall Manderström, care au rămas domnișoare de onoare și după ce s-au căsătorit, lucru neobișnuit pentru curtea suedeză. Iubea singurătatea și îi plăcea să-și petreacă zilele în apartamentele ei, cinând singură. Nu avea nimic de-a face cu politica cu excepția cazului din timpul războiului din
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
virgin așa cum era și regina iar Munck a fost chemat să ajute cum să-și consume căsătoria. Munck, un nobil finlandez, care era în acel moment maestru stabil, era cunoscut pentru aventurile sale; Munck era îndrăgostit de Anna Sofia Ramström, domnișoară de onoare a reginei. Contele și Ramström urmau să fie prezenți într-o cameră alăturată gata de afi de ajutor dacă este nevoie. Când acest lucru a devenit cunoscut, mulți oameni au speculat pe exact modul în care acest tip
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
o scriitoare desăvârșită. În plus, ea a luat și lecții de pian, de canto, de grădinărit (îi plăcea să aprofundeze cele mai ascunse mistere ale Botanicii). În 1847, când încă nu împlinise 17 ani, s-a înscris la Seminarul pentru domnișoare Mary Lyon din cadrul Mount Holyoke. În acest fel, familia ei a încercat să trezească în mintea tinerei fete, interesul pentru religie, însă niciodată nu a fost posibil acest lucru, deoarece ea era interesată să descopere lucruri despre lumea din jurul ei
Emily Dickinson () [Corola-website/Science/317689_a_319018]
-
o dată. Karl a început să facă plimbări lungi cu Vera și să-i citească pasaje din Biblie. Până în 1866, existau puține schimbări ale Verei însă regina Olga a perseverat și în timp, Marea Ducesă Vera și-a îmbunătățit comportamentul. Ca domnișoară, ea era introspectivă, timidă, isteață. Nu-i plăceau ceremoniile. Aspectul ei fizic, ca și personalitatea ei, era destul de ciudat. Avea o claie de păr blond, buclat și scurt. Regele Karl și regina Olga au adoptat-o legal pe Marea Ducesă
Marea Ducesă Vera Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317806_a_319135]
-
al României la acea dată. Așa cum s-a dovedit mai tarziu, acuzația de plagiat a fost falsă. Printre altele, GIP nu a remarcat în cazul Kövesi, ca autoarea publicase ea însăși unele din sursele presupus plagiate, sub numele ei de domnișoara. În februarie 2013, Mugur Ciuvică, presedintele GIP, a trebuit să-i plătescă președintelui Traian Băsescu suma de 500.000.000 de lei vechi (13.600 de euro). Ciuvică a pierdut în România procesul de calomnie pe care i l-a
Grupul de Investigații Politice () [Corola-website/Science/318025_a_319354]