9,278 matches
-
i se scot ochii. După mai mult de un an, oastea de mercenari plătită de Doamna Elisabeta Movilă intră iarăși în țară. Deși i se alătură hoarda lui Cantemir bei, mica oaste a lui Tomșa este copleșită de numeroșii inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
mica oaste a lui Tomșa este copleșită de numeroșii inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
între timp cu șleahticul Anton Ludno, îl previne pe Șoimaru să fugă pentru că Orheianu a venit cu gânduri de răzbunare. În duminica următoare, boierul vine la biserică pentru a vorbi cu răzeșii. El le spune că i-a cerut noului domnitor să-i ierte pe șoimăreșteni pentru că au luptat de partea lui Tomșa, pretinzând în schimb ca sătenii să-i dea de bunăvoie întregul lor pământ pentru a-și întregi moșia sa. Tudor Șoimaru îi spune boierului că nu înțelege judecata
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Stroie Orheianu. La finalul romanului, scriitorului face un rezumat al evenimentelor petrecute ulterior și în care au fost implicate personajele cărții. După un an de la detronarea lui Tomșa, turcii și tătarii au intrat în Moldova și l-au dus pe domnitor ca prizonier la Constantinopol. Potrivit cronicarului, văduva lui Ieremia Vodă a fost prinsă și rușinată de păgâni. Feciorii ei au fost umiliți, iar numai fetele ei s-au putut bucura de averi. Familia Movilă s-a stins în secolele următoare
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
au putut bucura de averi. Familia Movilă s-a stins în secolele următoare în urma războaielor. Ștefan Tomșa a venit în țară pentru o a doua domnie (1621-1623), arătându-se de această dată mai iertător. Simion Bârnovă a ajuns și el domnitor sub numele de Barnovschi, iar în timpul lui tătarii lui Cantemir n-au atacat Moldova. Magda Orheianu a pribegit tot restul vieții prin țări străine, trăind cu amintirea dragostei ei din tinerețe față de tânărul oștean din Șoimărești. Codrii Orheiului au dispărut
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
sunt atrase statele vecine. Tronul Moldovei este câștigat periodic de uzurpatori care sosesc în țară cu gânduri de răzbunare. Uzurpatorii confiscă pământurile boierilor inamici pentru a le dărui boierilor aliați, iar încălcarea rânduielilor țării devine o practică frecventă. Luând exemplul domnitorilor, boierimea începe să ocupe sub diferite motive pământurile răzeșilor, generând revolte mai mici sau mai mari. Boierul Stroe Orheianu este un răzvrătit la adresa domniei, susținându-i pe Movileștii filopoloni împotriva lui Ștefan Tomșa al II-lea. Se refugiază în Polonia
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
oșteanul cărturar Simion Bârnovă, înclinat spre meditație, hanul tătar Cantemir bei, cu o fire aprigă și neîmblânzită de nomad, boierul Stroe Orheianu, vanitos și lacom de pământ, ușuratica Magda cu caracter schimbător, țăranca Anița d o gingășie feciorelnică, sau Tomșa, domnitorul drept, dar cu manifestări crude. Imaginea trecutului este un amestec de realism și lirism, scriitorul alternând momente realiste puternice precum judecata divanului lui Tomșa cu scene de iubire impregnate de lirism. Opera este însuflețită permanent de sentimentul iubirii pentru pământul
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
le răpească pământurile și să-i transforme în șerbi”. Boierul Stroie Orheianu încalcă drepturile răzeșilor consfințite prin zapise străvechi, ocupând prin samavolnicie pământurile pe care țăranii șoimăreșteni le-au muncit și apărat în decursul secolelor și fiindu-i întărite de domnitor în urma unor judecăți strâmbe. Conflictul între țărani și boier determină o răscoală violentă a țăranilor în urma căreia boierul este ucis, conacul de la Murgeni este incendiat și ras de pe suprafața pământului, iar locul este arat cu plugurile. Romanul "Neamul Șoimăreștilor" a
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
hoardelor tătare de la Cetatea Albă, Bugeac și Dobrogea. A atacat teritoriul Uniunii și a luptat de multe ori cu forțele polono-lituaniene în timpul Războaielor Magnaților Moldoveni. În 1612, hanul Temir a învins trupele conduse de generalul polonez Ștefan Potocki și de domnitorul moldovean Constantin Movila în Bătălia de la Cornul lui Sas. În 1620 a luat parte la Bătălia de la Tutora, unde a contribuit masiv la victoria zdrobitoare a otomanilor asupra oștilor polono-lituaniene. În 1621 el a luptat în Bătălia de la Hotin. La
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
extinderea puterii Palenque în partea de vest a Statelor Maya, si a inițiat un program de clădire a capitalului sau care a produs unele dintre cele mai bogate elemente ale artei civilizației Maya și arhitectura. El a fost precedat că domnitor al Palenque de către mama sa, Doamna Sak K'uk ". Dinastia Palenque pare să fi avut regine numai atunci când nu a existat nici un moștenitor de sex masculin eligibil, conducerea fiind transferată de la Sak K'uk către fiul ei. După moartea sa
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
mormântul lui Pakal, dar a fost în cele din urmă descoperit în anul 1952 . Rămășițele sale scheletice încă zac în sicriu, purtând o mască de jad și coliere cu șiraguri de mărgele, înconjurat de sculpturi și reliefuri care descriu trecerea domnitorului la divinitate și cifrele din mitologia Maya. Urme de pigment arată că aceste culoare au fost odată pictate. Faptul că oasele din cadrul mormântului sunt într-adevăr cele ale Pakal însuși este în curs de dezbatere, datorită faptului că analiza de
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj. A fost căsătorit cu domnița Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Pitești și Szaszsebes (Sebeș, jud. Alba). Mama sa, domnița Stana, a fost fiica domnitorului Mircea Ciobanul, stră-stră-nepot al lui Mircea cel Bătrân, și a doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoată a lui Ștefan cel Mare. Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Petru și-a pierdut viața în bătălia de la Șelimbăr, jud.
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
III-lea. Gediminzii (în limba lituaniană: Gediminaičiai), predecesorii primului Jagiellonian, au fost conducătorii Lituaniei medievale cu titlul de "Marele Duce". Domeniul lor, Marele Ducat al Lituaniei, a fost locuit în principal de lituanieni și ruteni. Vladislav al II-lea, primul domnitor al dinastiei Jagiellon, și-a început domnia ca Marele Duce al Lituaniei. Apoi s-a convertit la creștinism și s-a căsătorit cu Hedviga de Anjou în vârstă de 11 de ani, a Poloniei, a doua din familia angevină dintre
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
promis să protejeze granițele Marelui Ducat și să nu desemneze persoane din Regatul Poloniei la birourile Marelui Ducat. A acceptat ca deciziile cu privire la chestiunile referitoare la Marele Ducat să nu se facă fără acordul Cosiliului Lorzilor. Cazimir a fost singurul domnitor al Lituaniei care a fost botezat la naștere, devenind primul Mare Duce romano-catolic nativ. Cazimir l-a succedat pe fratele său Vladislav al III-lea (ucis în Bătălia de la Varna în 1444) ca Rege al Poloniei, după un interval de
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
bătălia dezastroasă de la Vedrosha (1500). În termenii armistițiului, Lituania a trebuit să predea aproximativ o treime din teritoriu său statului rus. În timpul domniei sale, Polonia a suferit multe umilințe în mâinile principalului subiect: Moldova. Numai moartea lui Ștefan cel Mare, marele domnitor al Moldovei, a permis Poloniei să-și mențină teritoriile lângă Dunăre, în timp ce Papa Iulius al II-lea, care emisese 29 de bule în favoarea Poloniei și i-a acordat ajutor financiar lui Alexandru, i-a permis să limiteze oarecum aroganța Ordinului
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
reorganizare administrativă a Poloniei. Acesta este acum capitala voievodatului Polonia Mică. Cea mai veche cunoscută așezare pe locul actual al Cracoviei a fost stabilit pe Dealul Wawel și datează din secolul al IV-lea. Legenda atribuie crearea orașului lui Krakus domnitor mitic, care a construit orașul peste o peșteră ocupată de un dragon, Dragonul Wawel ("Smok Wawelski"). Mulți cavaleri au încercat fără succes să ucidă balaurul, dar Krakus i-a dat un miel otrăvit, care a ucis balaurul. Orașul a fost
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
în evidențele istorice datează din 966, atunci când un călător sefard evreu, Abraham ben Iacob, a descris Cracovia ca fiind un centru comercial notabil sub conducerea de atunci a Ducelui de Boemia și a menționat botezul prințului Mieszko I ca primul domnitor istoric al Poloniei. Mieszko a ocupat Cracovia de la Bohemieni și a încorporat-o în exploatațiile din dinastia Piast spre sfârșitul domniei sale. Până la sfârșitul secolului al 10-lea, orașul a fost un centru important al comerțului. Clădirile din cărămizi au fost
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
a apărat interesele poporului cu desăvârșire și determinare. Familia boiereasca moldoveneasca, cunoscută de asemenea sub numele de Vasilco, își are rădăcinile - dupa istoricul militar Johann Svoboda, dar și din tradiția familiei - în Rusia, unde strămoșii ar fi fost rudă cu domnitorii Rusiei Kievene în 1097. Aici era menit principele orbit de Peremyšl și Terebovl Wassilko (și Vasil’ko, Wasilko) Rostislavič. Istoria familiei în Principatul Moldovei a început cu cea a satelor de pe valea superioară a Șiretului mai înainte de descălecat, cu un
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
1815-1903). În naosul bisericii în partea dreaptă se află mormântul ctitorului bisericii acoperit cu o placă de marmură vișinie cu următoarea inscripție în limbile sârbă și română: „Aici repauzează rămășițele lui Efrem Obrenovici, cel mai tânăr frate al principelui și domnitorului Șerbiei, Milos Obrenovici, născut în sâmbătă Sfanțului Toader, 1790. Trecut din viața 10 septembrie 1856 căruia ridică acest monument soția sa Tomania, cu fiul său Milos și fiica sa Anca”. Pe crucea de la capul mormântului, sculptata în aceeași marmură vișinie
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
bisericești tipărite înaintea anului 1830 și anume: Penticostar din anul 1743, Antologhion din anul 1755, Minei din 1779, Evanghelie din 1812, Triod din 1816, Octoih din 1800 etc. În prezent, biserica din Manasia mai păstrează Cazania din 1834, tipărită în timpul domnitorului Alexandru Dumitru Ghica Voievod și cu blagoslovenia iubitului de Dumnezeu Episcop al Sfintei Episcopii a Buzăului Chiriu Chesarie, în noiembrie 1834 - și un Apostol tipărit la Sibiu în timpul Înaltului Împărat al Austriei, Francisc Iosif I. Cărțile sunt scrise în limba
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1473, având codul de clasificare . El este format din următoarele două obiective: Prima atestare documentară a satului Popești este într-un uric din 12 august 1426 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserica "Sf. Varvara" din Popești, ca biserică de conac boieresc. La
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a fost înmormântată în biserica din Popești; prin testament, moșia Popești a trecut la fiica ei, Olga. Aceasta se căsătorise în 1908 cu prințul Mihail Sturdza, nepotul fostului domnitor ai Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849). În 1930, Olga Sturdza era proprietară a 250 ha de teren de cultură și 58,88 ha d teren inexpropriabil la Popești, ea având și alte proprietăți. În urma reformei agrare din 1945, suprafața moșiei Popești
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
Efectivele au crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi pentru fiecare dintre anii de studii. În anul 1880 școala a fost mutată la Mănăstirea Dealu, iar în 1884 la Mănăstirea Bistrița, în clădirea care aparținuse domnitorului Barbu Știrbei, primind denumirea de „Școala subofițerilor de la Bistrița”. Începând cu anul 1885, profilul acesteia a fost completat cu o secție în care se pregăteau viitorii ofițeri de administrație din rândul subofițerilor, iar în anul 1890 i s-au adăugat
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
documentele ulterioare cu titlul de vornic. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin care voievodul Iliaș (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei și Domnitor al multor țări”, că se împăcase cu fratele său Ștefan, căruia îi dăduse în stăpânire mai multe teritorii din partea de sud a țării, ce se aflau în Ținutul Vasluiului, Ținutul Tutova, Ținutul Covurluiului și Ținutul Tecuciului („...orașul Vaslui și ocolul
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
(sau Circaziana) (n. 1620 - d. 1 martie 1666) a fost o nobilă cercheză, care a devenit cea de-a doua soție a domnitorului moldovean Vasile Lupu, cu care s-a căsătorit în 1639. Potrivit lui Evliya Çelebi, mama ei a fost sora lui Koca Derviș Mehmed Pașa care a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora ei s-a căsătorit
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]