10,806 matches
-
pe Ashikaga Yoshiaki că al cincisprezecelea și ultimul shogun Ashikaga. 1571 - Oda Nobunaga distruge templul (mănăstirea) Enryakuji de pe muntele Hiei din Kyoto. Începe controlarea registrelor de cadastru. 1573 - Oda Nobunaga îl înlătura pe Ashikaga Yoshiaki de la shogunat, acesta fugind în exil pe insula Shikoku. Acesta este sfârșitul regimului shogunal Ashikaga. 1573 - Era Tensho. Mihnea Voicu Șimăndan, „Spiritul Japoniei medievale - The Spirit of Mediaeval Japan”, ediție bilingva (română-engleză), Editura Nipponică, București, 1999.
Cronologia Perioadei Muromachi (Ashikaga) () [Corola-website/Science/303066_a_304395]
-
Familia Taira din Ise folosește climatul politic nesigur din Kamakura ca o șansă de a porni o răscoală, dar revolta este înăbușită cu ușurință. Oamenii lui Hojo Tokimasa îl asasinează pe Minamoto Yoriie în provincia Izu, unde acesta trăia în exil. 1205 - Hojo Tokimasa conspiră să-l ucidă pe Minamoto Sanetomo, dar complotul este descoperit. Hojo Tokimasa este forțat să demisioneze și trăiește în exil în Izu sub supraveghere. Hiraga, supleantul shogunului din Kyoto, a făcut și el parte din complot
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
Oamenii lui Hojo Tokimasa îl asasinează pe Minamoto Yoriie în provincia Izu, unde acesta trăia în exil. 1205 - Hojo Tokimasa conspiră să-l ucidă pe Minamoto Sanetomo, dar complotul este descoperit. Hojo Tokimasa este forțat să demisioneze și trăiește în exil în Izu sub supraveghere. Hiraga, supleantul shogunului din Kyoto, a făcut și el parte din complot și este ucis de trupele trimise din Kamakura. Fiul lui Hojo Tokimasa, Hojo Yoshitoki, devine Shikken și regent. 1206 - Konoe Ieznae devine regent imperial
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
divizată în două ramuri, fiecare concurând pentru obținerea tronului: ramura Senior (Jimyoin), reprezentată de Go-Fukakusa, și ramura Junior (Daikakuji), reprezentată de Kameyama. 1274 - Kameyama abdică. Fiul său, Go-Uda, devine împărat titular. Kameyama devine împărat în retragere. Nichiren este eliberat din exilul de pe insula Sado și se reîntoarce la Kamakura, unde își continuă învațăturile ca înainte. Noiembrie 1274 - Prima invazie a armatelor mongole, chineze și coreene (Războiul Bunei). Ei cuceresc insulele Tsushima și Ikishima, și apoi debarcă pe insula Kyushu lângă Hakata
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
pe prințul Kogon (ramura Senior) ca împărat până în primavara anului 1333. Toate proprietățile imperiale sunt confiscate de către guvern. (Mai târziu, chiar și kuge, aristocrația de curte, își pierde pământurile și traiește saracacios, la mila shogunatului.) Primăvara 1333 - Go-Daigo scapă din exil și reia revolta, de această dată în fruntea unei mari răscoale, care a inclus mulți șefi militari puternici, nemultumiți de dominația familiei Hojo. Iunie / Iulie 1333 - Ashikaga Takauji (la început trimis de guvernul din Kamakura să-l înfrângă pe Go-Daigo
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
puteau fi numărați numai 8.000. Fondarea orașului Petropavlovsc-Kamceațki în 1740 de către exploratorul danez Vitus Bering a fost începutul "deschiderii" Kamceatkăi către lume, ajutată și de faptul că guvernul de la Sankt Peterburg a început să folosească zona ca loc pentru exil. Guvernul rus a încurajat colonizarea zonei, oferind pământ tuturor celor care doreau să se stabilească în aici. Până în 1812, populația băștinașă scăzuse la mai puțin de 3.200 de persoane, în vreme ce populația rusă crescuse la 2.500 de coloniști. În
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
Primului Război Mondial a servit în armata austro-ungară până ce a fost capturat pe frontul de est, apoi s-a întors în Ungaria și, ca militant comunist, a făcut parte din guvernul lui Béla Kun. După căderea regimului lui Kun, a fugit în exil în Uniunea Sovietică. Întors în Ungaria, în 1924, a fost arestat și închis până ce în 1940 a fost expulzat in URSS, în schimbul steagurilor armatei revoluționare maghiare din 1849 capturate de către armata rusă după capitularea revoluționarilor la Șiria. În continuare a
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
calendarul oficial. a demisionat din funcția de secretar general sub presiunea lui Nikita Hrușciov, în urma nemulțumirii populare și a evenimentelor din 1956. A fost înlăturat în iunie 1956, iar în locul lui a fost numit Ernő Gerő. Rákosi a plecat în exil în URSS în același an, motivând aceasta cu anunțul oficial că are nevoie de "îngrijire medicală". Restul vieții și l-a petrecut în RSS Kirgiză, de unde provenea soția lui. Cu scurt timp înaintea morții lui, în 1970, a primit propunerea
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
o femeie de statut social necorespunzător, ceea ce a creat un conflict cu Carol al II-lea, care a condus în cele din urmă la exilarea sa din România. A murit la vârsta de 74 de ani, după patru decenii de exil. Principele Nicolae, Nicky cum îl alinta familia, s-a născut la Sinaia, în Castelul Pelișor, pe data de 3 august 1903, fiind al patrulea copil al cuplului princiar Ferdinand și Maria. La nașterea sa, fratele mai mare, Carol, avea 10
Nicolae, Principe al României () [Corola-website/Science/303134_a_304463]
-
adultă. Ales episcop al cetății natale în jurul anului 350, a luptat cu zel împotriva ereziei ariene (care respingea dumnezeirea lui Hristos), în această privință asemănându-se cu Sf. Ierarh Atanasie. A fost exilat de împăratul Constantius în Răsăritul Imperiului. În exil a scris opera sa principală, despre Sfânta Treime. După moartea lui Constantius s-a putut întoarce la Poitiers, unde a rămas până la moartea sa. Sărbătorit în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă la 13 ianuarie. A scris o operă plină
Ilarie de Poitiers () [Corola-website/Science/303157_a_304486]
-
la Conferința de la Teheran. Astfel, aliații au parașutat în spatele liniilor Axei, ajutându-i pe partizani. Pe 17 iunie 1944 pe insula Vis a fost semnat un tratat prin care se încerca unirea guvernului condus de Tito (AVNOJ) și guvernul în exil al regelui Petru al II-lea. Acest tratat a fost cunoscut sub numele de Acordul Tito-Șubașici). Ca lider al forțelor iugoslave, Tito era o țintă pentru forțele Axei din Iugoslavia ocupată. Partizanii au fost susținuți prin proviziile aeriene aruncate la
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
fost chemat în Belgrad de către Iosip Broz Tito, în timp ce numele provizoriu nu i-a permis nici statutul de monarhie sau de republică. Guvernul era condus de Tito ca prim-ministru provizoriu și erau incluși și reprezentanți din guvernul regal în exil, printre care și Ivan Șubașici ca ministru de externe. În conformitate cu acordul dintre liderii rezistenței și guvernul în exil, au fost ținute în perioada postbelică alegeri pentru a stabili formă de guvernare. În noiembrie 1945, frontul popular pro-republican a lui Tito
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
monarhie sau de republică. Guvernul era condus de Tito ca prim-ministru provizoriu și erau incluși și reprezentanți din guvernul regal în exil, printre care și Ivan Șubașici ca ministru de externe. În conformitate cu acordul dintre liderii rezistenței și guvernul în exil, au fost ținute în perioada postbelică alegeri pentru a stabili formă de guvernare. În noiembrie 1945, frontul popular pro-republican a lui Tito, condus de Liga Comuniștilor din Iugoslavia, a câștigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, rezultatele fiind boicotate de monarhiști
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
cu Austria, Rusia, Prusia și Regatul Unit. Acestea patru hotărâseră însă la Congresul de la Viena din 1815 că Franța trebuie pedepsită pentru că l-a acceptat din nou pe Napoléon I ca Împărat, pe perioada domniei de 100 de zile dintre exilul de pe Insula Elba și cel de pe Insula Sf. Elena. Răsturnarea acestei nedreptăți față de puterea tradițional dominantă în Occident era un țel declarat al lui Napoléon al III-lea. Ocazia pentru ca Franța să se reafirme a venit cu Războiul Crimeii. Ca
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
reușește să-l exileze din nou în anul 360 printr-un sinod din Constantinopol. În anul 361, când pe tron urca Împăratul Iulian Apostatul, Chiril este din nou repus, însă în anul 367 este silit să reia din nou drumul exilului din cauza Împăratului Valent care, era prietenul arienilor. Chiril a stat în exil 11 ani, iar in anul 378 e reîntoarce la turma sa pe care, o păstorește netulburat până în anul 386 când moare la data de 18 martie. A fost
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
din Constantinopol. În anul 361, când pe tron urca Împăratul Iulian Apostatul, Chiril este din nou repus, însă în anul 367 este silit să reia din nou drumul exilului din cauza Împăratului Valent care, era prietenul arienilor. Chiril a stat în exil 11 ani, iar in anul 378 e reîntoarce la turma sa pe care, o păstorește netulburat până în anul 386 când moare la data de 18 martie. A fost unul din cei mai de seamă participanți ai celui de-al II
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
a ales pe primul președinte al Israelului, prof.Haim Weizmann. Ea a mai decis să-și schimbe numele în , după „Marele Knesset” (Knesset Hagdolá), adunarea bătrânilor poporului care s-a întrunit, sub dominația persana (Ahemenidă), după întoarcerea fruntașilor evrei din exilul babilonean. în a doua jumătate a secolului al V-lea î.e.n. Ca și în Marele Knesset, numărul membrilor Knessetului este de 120. După prima ședință, Knessetul, datorită unei incertitudini în legătură cu statutul legal al Ierusalimului și lipsei de condiții adecvate la
Knesset () [Corola-website/Science/303194_a_304523]
-
lor. Unul dintre urmașii lui Genghis Han, pretendent la tronul Hoardei de Aur, Haci Ghirai, a fost invitat să devină hanul tătarilor crimeeni. Haci Ghirai a acceptat această ofertă și a venit din Marele Ducat al Lituaniei, unde trăia în exil. El a fost fondatorul hanatului Crimeii independent în 1441, după o lungă luptă de dusă împotriva Hoardei de Aur. Hanatul cuprindea peninsula Crimeea și stepele din sudul Rusiei și Ucrainei. După moartea lui Haci Ghirai a izbucnit lupta pentru tron
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
denunțe la Miliție pe Negoițescu și alți patru scriitori. Denunțul a fost însă doar un pretext pentru arestare și anchetare, după ce își exprimase adeziunea față de "mișcarea Goma" printr-o scrisoare citită de la microfonul Europei Libere și în care vorbea despre "exilul interior al atâtor scriitori de valoare, ale căror cărți nu mai ajung să fie scrise din descurajare". Negoițescu și ceilalți scriitori gay au scăpat de condamnare prin intervenția scriitorului Ștefan Augustin Doinaș, deconspirat după '90 drept colaborator al Securității. Mai
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
o mărturisire și numele tuturor conspiratorilor. Dacă acuzațiile erau triviale sau grave, cărturari și scribii depuneau în instanță un document cu plângere, mărturie și verdictul cazului ca referință pentru viitor. Pedepsele pentru infracțiuni minore implicau amenzi, bătăi, mutilări faciale sau exilul, în funcție de gravitatea infracțiunii. Infracțiuni grave, cum ar fi crima si jefuirea unui mormânt erau pedepsiți prin execuție, efectuate prin decapitare, înec, sau tragerea în țeapă. Pedeapsa putea fi extinsă și aplicată și familiei criminalului. Începând din Regatul Nou, oracolele au
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
capturat de Rhascuporis. Rhascuporis este chemat la Romă de împăratul Tiberius, ce s-a dezvinovățit, ulterior îl ucide pe Cotys. Împăratul îl trimite pe Pomponius Flaccus în Moesia și îl capturează și îl trimite la Romă ca să fie condamnat la exil în Egipt, ulterior este ucis. Tiberius îi încredințează regatul lui Rhascuporis fiului acestuia, Rhometalces al II-lea. Fii ai lui Cotys, Rhoemetalces, Polemon și Cotys sunt aduși la Romă și crescuți la curtea imperiala, iar în timpul lui Caligula, devin regi
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
tronul Pontului și regatului Bosforan, iar Cotys, mezinul, primește Armenia mică. Dobrogea actuala intră sub ocupația regilor odrisi, ca prieteni ai românilor. Cetățile grecești din Pontul vestic au intrat sub influența Romei, iar în anul 8, Ovidius este trimis în exil la Tomis, în care își va scrie epistolele în care menționează că teritoriul a intrat sub ocupație română. Acțiunile militare ale lui Aelius Catus i-a influențat pe geții din Muntenia, cei din Moldova actuala fiind încă liberi și neavând
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
trupelor germane prezente în regiune. Principalele mișcări de rezistență au fost cetnicii, conduși de generalul sârb Draja Mihailovici și partizanii conduși de Iosip Broz Tito. Cetnicii erau în general fideli regelui Petru al doilea al Iugoslaviei și guvernului monarhic în exil. Deși se identificau cu naționalismul sârb, cetnicii au inclus în rândul lor și musulmani (în special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat până în 1992 o anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și croați (foarte
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
reuniune a Consiliului are loc în noiembrie 1943, în Bosnia Centrală, în orașul Jajce adoptă o serie de hotărâri importante: proclamă Consiliul drept instituție executivă a Iugoslaviei și pe Iosip Broz Tito drept prim ministru, demite guvernul regal aflat în exil la Londra și proclamă o Iugoslavie federală formată din republicile Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
păstrat atâtea opere, comentarii, predici și scrisori ca de la Ioan Gură de Aur. Între predici se găsesc și o serie de comentarii la Vechiul Testament și la Noul Testament sau predici tematice. Toate cele 238 de scrisori păstrate au fost scrise în exil. Opera Sfântului Ioan Gură de Aur cuprinde 18 volume în Ediția Migne și, de asemenea, este răspândită în aproximativ 2000 de manuscrise.
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]