9,643 matches
-
cartea de față a fost delegată să ducă în eternitate gîndurile sale despre viață, artă, dragoste și moarte... E, cinic vorbind, o inspirație providențială a Floricăi Ichim; un act de-o oportună și... nerepetabilă consemnare. Ca intervievat, Mugur avea același farmec dovedit ca practician. Volumul se citește pe nerăsuflate, deoarece teatrologul știe să întrebe și regizorul să răspundă. Tinerii habar n-au ce greu era să intri și să ieși, în deceniul șase, din singurul institut de teatru al țării! Studenții
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
l-ar mai fi recunoscut, nici măcar în sat. Se uită jur împrejur, biblioteca avea rafturile pline, îl înspăimântă: și-ar fi putut oare închipui vreodată că există atâtea cărți? Acolo înlăuntru mânăstirii îl înfricoșa mai puțin; singurătatea dispărea ca prin farmec. Reluă lectura, dar încă nu pricepea fraza, miezul ei: ca și cum literele alfabetului i-ar fi dansat în fața ochilor pentru a-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vipere, porci sau păianjeni, bea prea mult vin sau a fost conceput de indivizi cu năravul beției. Soiul acela de nor neguros deasupra capului lui Tommaso se risipi pe loc; amenințarea simțită în întrebările insistente ale duhovnicului dispăru ca prin farmec. Geronimo avea mereu la îndemână câte-o carafă cu vin de oferit prietenilor, sau vreunui călător în trecere, dar el nu băuse decât apă proaspătă din ulcică, în pauzele de lucru sau când se întorcea din vreo preumblare prin piață
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și se prefăcea că nu vede printre ele opere pe care un tânăr dominican n-ar trebui nicodată să le citească. De îndată ce intra în chilie, așeza la vedere pe măsuță volumele luate cu împrumut. Începea să citească și ca prin farmec uita de lume și de obligațiile de călugăr față de mânăstire și chiar și de regulile comunității în care se afla și trăia. I se aduceau la cunoștință lipsurile, era mustrat, iar el, confuz și surâzând, cerea iertare fără vreo altă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și poezii de dragoste. Lua drept pretext privirea micuței Baronese, trupul Emiliei, vizita doamnei necunoscute, omenia sorei Oriana. Dar nu izbutea să focalizeze în profunzime un sentiment care, străbătându-i cugetul, se împotmolea în concepte încâlcite și complicate. Da, știu, farmecele femeii sunt acorduri ale unei lăute zdrăngănitoare, aproximări și pentru a scrie despre iubire nu sunt de-ajuns dorința și contemplația, chiar dacă dorința reușește să se scurgă din tainița ei spre a se întrupa în cuvinte. Nu reușesc să spun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Hurul“ cu blajinul Miron Pompiliu, super gingașul Volenti cu filologul Burla, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale, și alții și alții în penumbră, iar, din când în când, în mijlocul lor, întineritul Vasile Alecsandri, cu farmecul povestirilor lui. Unde sunt aceste timpuri și unde sunt acești oameni? A venit realitatea practică, au venit cerințele vieței publice și iau aruncat în diferite sfere de acțiune. Iar unde începe acțiunea, încetează răgazul contemplativ. Și totuș, cutez a zice
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Proza rom., I, 404-436; Holban, Profiluri, 89-96; Ștefănescu, Prim-plan, 167-174; Regman, De la imperfect, 29-41; Stănescu, Jurnal, III, 72-79; Radu, Pagini, 50-54; Lovinescu, Unde scurte, I, 262-264, 361-363; Convorbiri. Fănuș Neagu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, CC, 1991, 1; Irina Egli, Farmecul epicului, CC, 1991, 10-12; Simion, Mercuțio, 321-323; Bogdan Popescu, Fănuș Neagu și îngerul său, CC, 1994, 6-8; Negoițescu, Scriitori contemporani, 310-313; Petraș, Lit. rom., 30-33; Roxana Sorescu, Năpârlirea, LCF, 1995, 21; Zaharia Sângeorzan, Povestirile lui Fănuș Neagu, ST, 1995, 4-5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
valoare, deci intensitate de gri sau de culoare, pentru a putea fi urmărită și înțeleasă. Se întâmplă ca liniile orizontale care ordonează casetarea desenului să se întrerupă și, în unele locuri, să se realizeze comunicarea și pe verticală între registre. Farmecul acestui gen de lucrări constă în unitatea stilistică a elementelor componente, ajutate de textul explicativ. Parcurgând cu privirea o asemenea compoziție avem sentimentul că descifrăm o partitură muzicală, în care fiecare personaj are valoarea unei note muzicale. Școală a fanteziei
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
lui Joan Miró, care afirmă că îl interesau pensulele imperfecte, deoarece în traseul lor, produceau accidente imprevizibile deosebit de expresive în imagine. În momentul dezlănțuirii creatoare gestuale, disciplina mâinii scapă de sub control și iese la lumină partea de subconștient care dă farmec și substanță neobișnuită imaginii. Rezultatul este net superior creației total controlate de inteligența și sensibilitatea artistică. Târziu, în secolul XX, occidentalii europeni au început să se trezească datorită unor artiști vizionari și să înțeleagă frumusețea caligrafiei și au făcut din
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
2; Sorin Titel, Proust - contemporanul nostru, RL, 1979, 29; Brândușa Armanca, Traian Liviu Birăescu, „Echinox de toamnă”, O, 1981, 34; Adrian Dinu Rachieru, În plasa amintirilor, O, 1983, 42; Cosma, Romanul, I, 277; Dicț. scriit. rom., I, 281-282; Dana Chetrinescu, Farmecul discret al erudiției, O, 1997, 11; Ioan Arieșanu, Miniaturi critice, O, 2000, 4. D.B.-D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane (1888). Scriitorul este, prin structură, un memorialist. Având voluptatea spunerii, el nu reconstituie întâmplări de odinioară („din copilărie”, „din tinerețe”, „din anul 1848”) de dragul adevărului. Nici nu plăsmuiește, ci învăluie totul într-un abur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
de care dispunem În prezent.) Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferențătc "Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferență" Spiritul omenesc Își trece vremea cu dorința și speranța. (Dar, ne spune un alt proverb, „Dacă n-am avea nici o dorință, jumătate din farmecul și interesul vieții ar dispărea”.) „Fără speranță e imposibil să găsești ceva de nesperat.” (Heraclit) „Viața se cere lungită cu Înalte speranțe.” (Eschil) Interesul poartă fesul. (Unii acceptă o sarcină sau Întreprind ceva numai atunci când știu că acest fapt le
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
De aceea, Înțelepciunea populară se arată prudentă: „E ușor să vorbești, greu e să Înfăptuiești”.) La omul sărac nici boii nu trag. (De omul copleșit de necazuri și lipsuri și norocul fuge.) „Dar chiar și un mare necaz Își are farmecele lui În clipele de mare strâmtoare: căci această Împotrivire a sorții călește o minte curajoasă și o face să-și adune toate forțele, care se iroseau În zadar.” (Vauvenargues) La ce folosește că vaca dă mult lapte, dacă răstoarnă siștarul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele trebuie să fie, prin urmare, ca „sarea În bucate”, adică să dea remarcelor noastre farmec, spirit, prilej de Încântare: „Glumele să-ți fie cumpătate, Întocmai ca și sarea În bucate”.) „Spiritualul: ...e cel ce are destul spirit pentru a se abține de a avea prea mult.” (A. Maurois) În fiecare glumă este și un sâmbure
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Orice urcuș are și un coborâș. (Atenție, așadar, la obiectivele pe care ni le propunem: cu cât vor fi mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un drum Înflorit nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și prin dârmon. Se mai spune despre acest om că are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deasupra” (Trilogia culturii, 1969). Μ Tot ceea ce nu reușește să obțină atributul de „consecvent” se transformă, treptat, În arbitrar (În hazard). Dar, paradoxal, acel ceva care se complace În „Întâmplător” are proprietatea de a Încerca imposibilul... (sau, altfel spus, cunoaște farmecul aventurii). Μ Ceea ce ne Încântă mereu la un copil este disponibilitatea lui de a reacționa, În primul rând, printr-o reflexivitate impregnată de bunătate. Iată un fapt observat de Lucian Blaga: „Un copil voia să scoată peștele din apă, să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l vedea mâine sub un alt chip. Gândirea religioasă nu poate fi, prin urmare, recalcitrantă: cel care o cultivă vrea să se vindece sau să se Înalțe sufletește. Μ Discuțiile, fie că sunt spontane sau riguros desfășurate, Își au adesea farmecul lor: poți avea, astfel, revelația faptului că ești capabil de o remarcă sau chiar opinie avizată În legătură cu o chestiune la care nu te-ai gândit până atunci. Acest fapt este tonifiant, chiar măgulitor pentru sine, deoarece știi că nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bătrânețe nu mai iubești, ci re-iubești: dar acest lucru nu este neapărat un handicap, ci dimpotrivă: retrăirea trecutului ne ajută să Înțelegem mai bine ce este, de fapt, iubirea. (Să ne Întărim deci În ideea: bătrânețea nu e lipsită de farmec!) Μ Acel creator de roman sau de poezie este cu adevărat mare, care reușește să ne creeze, cel puțin pe moment, iluzia că am putea fi noi Înșine autorii: impresia inițială de ceva imaginat sau de ceva impus nouă dispare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
neînțelegând să nu facem un lucru pentru care nu avem pricepere, ne Încăpățânăm totuși să-l facem; sau cum să evităm dezamăgirea apărută cu ocazia recitirii unei cărți, dacă nu am fost În stare să aflăm În ea un nou farmec și o nouă frumusețe? În sfârșit, cum am putea evita critica din partea cuiva când ne facem un obicei din a răstălmăci un fapt În favoarea noastră, dar Împotriva adevărului? Μ Părinții care Înțeleg să-și sancționeze copiii prin bătaie nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism al confesiunii, în care etica devine un imperativ al artei"119. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism al confesiunii, în care etica devine un imperativ al artei"98. Noul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primordial poate fi o bună ocazie pentru a călători. O călătorie, care se face, de data aceasta, cu ajutorul cuvântului. "Existența ființei este redusă la existența cuvântului", iar, "meditația asupra temei timpului, reluată cu obstinație, pare să-și regăsească puterea și farmecul, în Cuvântul rostit dintâi"138: "Când ajung, mai întâi, dau nume/ Obiectelor și ființelor,/ Iar ele încep să existe,/ În funcție de numărul literelor,/ Pe care am binevoit să li-l acord./ Evident, totul e numai un joc,/ Dar cine nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interpreți. Surpriza ne-o aduce Doina Deleanu, care ne obișnuise cu diafane apariții în ingenue de dramă ori comedie. De astă dată, rolul sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere a textului. Fiece replică, trecută prin filtrul gîndirii actoricești, capătă un adevăr ce face din protagonista tristei întîmplări afective o femeie împărtășind un destin nenorocos, de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
revizitate al cărui protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant al copilăriilor de mahala. Dacă tot vorbește de exhibiționism, atunci criticul nu trebuia să-l uite, aici, pe Michel Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem de “romanul polițist angajat”, reciclator modest și conformist la Îndemnul literaturii de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o reținere devenită inactuală și totuși singura condiție a respectării conveniențelor. S-a jucat o dramă al cărei cîmp de luptă am fost eu. Cine n-a căzut În ispita de a contempla bătrîna Europă al cărei cel mai mic farmec Îl amintește pe acela, nostalgic, al naftalinei?” E clar, scrisul recuperează și identifică, dar, atenție, cine e acest eu? Locutorul, personajul În carne și oase care se Îndrăgostește de A*** și care „spune povestea”, sau semnificantul eu din jocul mărcilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]