9,442 matches
-
competiție fără sfârșit pentru atragerea întreprinderilor care oferă locuri de muncă și beneficii bănești; de fapt, a făcut mai vizibilă această competiție într-un context marcat de concepția extensivă a activității economice. Manifeste sau latente, rivalitățile dintre orașe sunt consubstanțiale ficțiunii juridice despre egalitatea comunelor decretată de Revoluția franceză. Rezistențele la cooperarea intercomunală ne lasă să le ghicim vechimea. Organizarea fiscalității locale și regulile de funcționare a sistemului notabililor le-au întreținut, de asemenea, mai mult sau mai puțin. Chiar dacă ele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni / 181 Opera de deșteptare a populațiilor urbane / 181 Animarea urbană și modernizarea vieții politice locale / 188 Împotmolirea participării urbane și problema puterii / 192 Dezamăgirea produsă de utopia asociativă / 192 Contractul în politicile urbane: o ficțiune în serviciul revalorizării rolului primarului / 198 Partea a treia Proiectul orașului. Aglomerația urbană în căutarea cetății / 205 Capitolul 5. Reușita metropolitană cu prețul solidarității urbane / 207 La proba concurenței, emergența orașului-strateg / 211 O concepție lărgită despre intervenția economică a comunelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
1982; Vară indiană, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Generația 47, RL, 1972, 12; Ion Marcoș, „Sepia”, TR, 1973, 26; Valentin Tașcu, „Sepia”, F, 1973, 9; Eugen Uricaru, „Sepia”, ST, 1973, 18; Val Condurache, „Sepia”, CL, 1973, 19; Nicolae Manolescu, Ficțiune și reportaj, RL, 1973, 41; Silvia Urdea, „Sepia”, VTRA, 1973, 10; Al. Th. Ionescu, Construcție și simbol, ECH, 1974, 1-3; Aurel Sasu, Iluzia zborului, TR, 1974, 23; Gh. Cătană, Marcel Constantin Runcanu, ARG, 1974, 7; Constantin Hârlav, „Sepia”, TR, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
melodramatică. Definită ca o „Madame Bovary într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte. În ficțiunea autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale protagonistei, o exilată la New York, căreia i se radiografiază atent metamorfoza interioară. Și poezia scrisă de R., prezentă în volumul Învățarea lumii (1998), este o proiectare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
George Pruteanu, „Amândoi la Stratford”, CL, 1973, 3; Mihai Minculescu, „Probleme personale”, RL, 1974, 30; Ov.S. Crohmălniceanu, „Probleme personale”, VR, 1974, 11; Mircea Constantinescu, „Adevărul fiecăruia”, RL, 1976, 32; T. Costin, „Adevărul fiecăruia”, AFT, 1976, 9; Valeriu Cristea, Realitate și ficțiune, RL, 1976, 42; Popa, Dicț. lit. (1977), 402; Popa, Ist. lit., II, 928-929. M.Dr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iași, 1999; Tony Judt, România la fundul grămezii, Iași, 2002. Repere bibliografice: Al. Călinescu, „De veghe în oglindă”, CRC, 1989, 16; Val Condurache, Literatura la mașina de scris, CL, 1989, 7; Ramona Fotiade, Arta ficțiunii biografice, VR, 1990, 1; Florin Manolescu, Aventura rescrierii, LCF, 1990, 22; Bucur Demetrian, Descrierea operei, R, 1990, 6; Ioan Holban, Să nu mai scrii? Ce e de făcut?, CRC, 1990, 38; Mircea Țicudean, Ieșind din garsoniera de fildeș, APF, 1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
și Îngerul de gips (1974) mi-e greu să cred că nu-mi vor spune mereu lucruri noi! Liviu Antonesei: Văd că suntem în aceeași situație! Eu n-am mai putut citi, cel puțin nu cu bucurie, nici o carte de ficțiune de-a d-lui Breban de la Drumul la zid încoace! Am recitit însă cărțile de dinainte și am citit cu mare interes volumele memorialistice ce apar cu regularitate la Polirom. Sigur că memoriile sale sunt extrem de subiective și egocentrate dar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Pe d-l Lucian Boia l-am cunoscut la doctoratul colegului Florea Ioncioaia. Aș vrea să amintesc aici câteva dintre cărțile domniei sale care i-ar putea interesa pe mai tinerii noștri colegi, studenții: Jocul cu trecutul Istoria între adevăr și ficțiune, Istorie și mit în conștiința românească, Miturile comunismului românesc, Mituri istorice românești, Mitologia științifică a comunismului, Sfârșitul Lumii o istorie fără sfârșit.... Liviu Antonesei: Ce protecție? Nici o protecție! De altfel, exemplele mele au fost alese special dintre miturile tari, ca să
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în fața semnului simbolic; de multe ori, în limbajul mâinii apare, ierarhic, o voce care reprezintă conștiința morală; prin limbajul mâinii, universul este centrat ca destin în afara omului, dar este prescris printr-o participare internă, individuală; imposibilitatea de a distinge între ficțiune și realitate, alternanța emoțiilor nu exclude vocația omului pentru siguranță și stabilitate, pentru un ideal. Dimensiunile mâinii trebuie raportate la dimensiunile corpului (un corp de doi metri trebuie să aibă mâna de 20 de centimetri, lungimea palmei trebuie să fie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
insula răsăriteană. În rest, maniera rămâne aceeași ca în „rapsodiile” mai vechi. Ceea ce impresionează, în prima linie, la d. Cotruș, e intemperanța verbală; lipsită adesea de rimă, de ritm, de egalitate silabică, proză uneori transformată în versuri numai printr-o ficțiune tipografică, poezia scriitorului ardelean se revarsă acum tumultoasă în cataracte nereclamate de un accent sufletesc, acum în leneșe pânze de ape, inegală, silnică și neobișnuit de verbală. E. LOVINESCU SCRIERI: Poezii, Orăștie, 1911; Sărbătoarea morții (1914-1915), Arad, 1915; Neguri albe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. PRINTED IN ROMANIA LIDIA VIANU Literatura contemporană britanică Literatura Desperado INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Cuprins Capitolul 1. Literatura Desperado / 7 1.1. Trans-romanul / 7 1.2. Postmodern sau Desperado? / 12 1.3. Ficțiunea Desperado / 20 1.4. Post-timpul operei Desperado / 25 1.5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului / 30 1.6. Linia Est-Vest în literatura Desperado / 40 1.7. Libertatea Desperado / 50 1.8. Emanciparea romanului Desperado / 56 Capitolul 2. Proză / 67 2.1
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
își croiește drum prin disperare către speranță. A fi Desperado nu are nicio legătură cu a dispera. Din contră, creatorul Desperado este în plin proces de descoperire a unor moduri literare inedite și a unui nou model existențial. 1.3. Ficțiunea Desperado Adevăr sau ficțiune? Henry James scria că opera de artă trebuie să aproximeze adevărul. Joyce, Woolf și Eliot au restrâns aria la adevărul cuvântului. Literal vorbind, cine poate spune că știe ce e adevărul? Felul în care percep autorii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disperare către speranță. A fi Desperado nu are nicio legătură cu a dispera. Din contră, creatorul Desperado este în plin proces de descoperire a unor moduri literare inedite și a unui nou model existențial. 1.3. Ficțiunea Desperado Adevăr sau ficțiune? Henry James scria că opera de artă trebuie să aproximeze adevărul. Joyce, Woolf și Eliot au restrâns aria la adevărul cuvântului. Literal vorbind, cine poate spune că știe ce e adevărul? Felul în care percep autorii acest adevăr s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din antichitate până la realismul acestor vremi, cititorii au urmat un tipar, acela al cronologiei, al cuplului care trăiește (ne)fericit până la adânci bătrâneți. Cuplul și finalul cert sunt două convenții demodate și tocite. Iată cum ajung autorii Desperado să sfideze ficțiunea tradițională din temelie. Sfidarea lor e mai profundă decât hibridizarea genurilor literare practicată de Fluxul conștiinței. Joyce, Woolf, Eliot au jonglat cu convențiile, păstrându-le intacte. Era epoca literaturii ca joc. Autorii Desperado iau acest joc și îl fac fărâme
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar un joc despre el. E greu de alcătuit o convenție nouă când pleci la drum zdrobind toate piesele de care ai fi avut nevoie. Imaginația se opintește din greu și suntem puși în fața unei întrebări de când lumea: Adevăr ori Ficțiune? E destul de evident că ceea ce pretindea Fluxul conștiinței că face, că ajustează literatura după forma adevărului, că o face mai potrivită pentru a evoca viața, era pur și simplu o altă iluzie. Autorii Desperado sunt mai radicali, literatura lor nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ei necondiționat, să ia tot ce spun ei drept literă de evanghelie, pe când ei, autorii, sapă labirinturi subterane, cu scopul să prăbușească întregul edificiu de așteptări al lecturii. Autorul pretinde că opera respiră direct viață, că nu e operă / ficțiune ci real, și trebuie să avem răbdare cu textul, fiindcă războiul textului cu convențiile vechi e îndelungat și istovitor. Lectorul Desperado, scufundat până la beregată în intertextualitate și alte șiretlicuri la fel de rafinate, se apucă de noul volum cu o oarecare descurajare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
afirmă că "s-a lăsat de citit critică". Alți Desperado se supun și acceptă critica, în ideea că fiecare poate să vadă ce vrea în text. Criticul se apropie cu precauție de textul Desperado, care e un text minat. Mecanismul ficțiunii Desperado se bazează pe ne-adevăr, în fond, fiindcă definiția oricărui text Desperado este anti. Dacă adevărul e tradiția, ne-adevărul e inovație, deci trebuie încercat. Iată cum s-a născut spațiul preferat al oricărui Desperado, distopia. Textul se vrea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci doar exagerează tot ce e real, conducând către o stare de spaimă maximă. Un text care defamiliarizează, dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a crea ficțiune, iar ficțiunea Desperado e cea mai ambițioasă de până acum. Poate jurnal? Forma operei Desperado nu e una singură. Foarte adesea ea aduce cu jurnalul. Textul consemnează incidentele la persoana întâia sau a treia. Incidentele sunt disparate și notate concentrat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a crea ficțiune, iar ficțiunea Desperado e cea mai ambițioasă de până acum. Poate jurnal? Forma operei Desperado nu e una singură. Foarte adesea ea aduce cu jurnalul. Textul consemnează incidentele la persoana întâia sau a treia. Incidentele sunt disparate și notate concentrat, ca însemnările
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de seriale ieftine: ni se oferă mai multe finaluri simultane, ni se refuză orice fel de final, ne confruntăm cu o simplă pagină goală în loc de încheiere, un scurt "GOODBYE". Autorul Desperado discreditează viitorul, și pune în aceasta toată priceperea lui. Ficțiunea Desperado îi ia prin surprindere pe autor, erou și lector, ceea ce explică de ce autorii Desperado se folosesc exagerat de mult de suspans. Cartea nu e un jurnal relaxat, cu un trecut cert de pus pe hârtie, un prezent de consemnat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]