11,589 matches
-
pe care nu ai digerat-o crede Sadoveanu e ca un ospăț bun rău digerat". Adesea notează anecdote, cuvinte de spirit, curiozități felurite; trei pagini reproduse din Omul de geniu de Lombroso îi vorbesc despre Caractere degenerative, despre Precocitate și Genii tardive. Nu ni se spune cine sunt autorii reflecțiilor despre artă și frumos înșiruite după citatele din Lombroso; excepție face un aforism de Baudelaire. Un alt aforism sună astfel: "Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când a devenit a ta. Stobitz. În căsnicie, soțul demonstrează totul și nu face nimic, pe când soția nu demonstrează nimic și face totul. Dumas-fils. Adesea, în fața oamenilor, jucăm valsul, pe când în inima noastră răsună marșul funebru! Ibsen. Din Omul de geniu de Lombroso. Geniul, această unică putere omenească înaintea căreia poți să-ți pleci genunchii fără rușine, a fost clasat, de cătră mai mulți psihiatri, alături cu crima, printre formele teratologice ale spiritului omenesc, printre varietățile nebuniei... Aristot marele străbun al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a ta. Stobitz. În căsnicie, soțul demonstrează totul și nu face nimic, pe când soția nu demonstrează nimic și face totul. Dumas-fils. Adesea, în fața oamenilor, jucăm valsul, pe când în inima noastră răsună marșul funebru! Ibsen. Din Omul de geniu de Lombroso. Geniul, această unică putere omenească înaintea căreia poți să-ți pleci genunchii fără rușine, a fost clasat, de cătră mai mulți psihiatri, alături cu crima, printre formele teratologice ale spiritului omenesc, printre varietățile nebuniei... Aristot marele străbun al filosofilor noștri, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
remarca deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine zice în Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dumas, Schopenhauer, Lamartine, Flaubert, Turghenief, Kropotkin, Tennyson. Ségur scrie despre Voltaire: Slăbiciunea-i îmi amintea oboselile lui. Corpul lui așa de subțire și curbat, nu era decât un înveliș ușor, aproape transparent, prin care parcă i se vedea sufletul și geniul. Mulți au fost sterili. Flaubert scria d-nei George Sand: Cu toate că muza e dificilă și rebelă, ea ne dă totuși mai puțină grijă decât o femee. Cel puțin eu nu pot să le împac. Trebuie să optez. Un poet francez a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Friul și Valachia; la Voltaire talentul s-a manifestat la 13 ani; Mirabeau făcea discursuri la 3 și publica cărți la 10. Moreau scrie în Analele Psichiatriei: Toți copiii-minune mor tineri sau înebunesc, și, în general, descind din părinți nevrotici... Genii tardive: Gustave Flaubert n-a fost deloc un copil fenomen; a învățat cu greu a scrie și a ceti; mintea sa însă lucra; el visa deja composițiuni dramatice, pe care nu știa să le scrie, dar pe care le representa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care le representa singur improvizând dialoguri și înlocuind rând pe rând rolul diferitelor personagii (Maupassant, Studiu asupra lui Flaubert). Vagabondaj: Au fost vagabonzi: Heine, Byron, Leopardi, Tasso, Lenau, Musset, Gautier, Eminescu, Petrarca, Cervantes, Meyerbeer, Wagner. Inconștiență și instantaneetate: Yürgen-Meyer, în Geniu și Talent, zice: Talentul se cunoaște pe sine-însuși; știe pentru ce și cum a ajuns la o teorie oarecare; geniul, dinpotrivă, nu știe nimic, căci nimic nu e mai involuntar decât o idee genială. Hagen zice: Unul din caracterele geniului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Au fost vagabonzi: Heine, Byron, Leopardi, Tasso, Lenau, Musset, Gautier, Eminescu, Petrarca, Cervantes, Meyerbeer, Wagner. Inconștiență și instantaneetate: Yürgen-Meyer, în Geniu și Talent, zice: Talentul se cunoaște pe sine-însuși; știe pentru ce și cum a ajuns la o teorie oarecare; geniul, dinpotrivă, nu știe nimic, căci nimic nu e mai involuntar decât o idee genială. Hagen zice: Unul din caracterele geniului este iresistibilitatea impulsivă a acțiunii. După cum instinctul împinge pe animal la unele acte, chiar cu pericolul vieții, tot așa geniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Geniu și Talent, zice: Talentul se cunoaște pe sine-însuși; știe pentru ce și cum a ajuns la o teorie oarecare; geniul, dinpotrivă, nu știe nimic, căci nimic nu e mai involuntar decât o idee genială. Hagen zice: Unul din caracterele geniului este iresistibilitatea impulsivă a acțiunii. După cum instinctul împinge pe animal la unele acte, chiar cu pericolul vieții, tot așa geniul, când este stăpânit de o idee, este în imposibilitate de a gândi la altceva. Napoleon și Alexandru nu și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
geniul, dinpotrivă, nu știe nimic, căci nimic nu e mai involuntar decât o idee genială. Hagen zice: Unul din caracterele geniului este iresistibilitatea impulsivă a acțiunii. După cum instinctul împinge pe animal la unele acte, chiar cu pericolul vieții, tot așa geniul, când este stăpânit de o idee, este în imposibilitate de a gândi la altceva. Napoleon și Alexandru nu și-au făcut cuceririle din dragostea de glorie, ci pentru a asculta un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chiar cu pericolul vieții, tot așa geniul, când este stăpânit de o idee, este în imposibilitate de a gândi la altceva. Napoleon și Alexandru nu și-au făcut cuceririle din dragostea de glorie, ci pentru a asculta un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o idee, este în imposibilitate de a gândi la altceva. Napoleon și Alexandru nu și-au făcut cuceririle din dragostea de glorie, ci pentru a asculta un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul merelor putrede; Milton creia cu capul răsturnat în fotoliu; Rousseau medita, în soarele amiezii, cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jocul urmează și maiorul tot schimbă hârtii și a început a zice pas cu un zâmbet dureros și tragic, chiar înainte de a cerceta cărțile. Popa Guțan strigă din când în când cu vocea-i de stentor; Botez, un guard de geniu, mic, cu o față de bufon și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale lui La Rochefoucauld. Le citează ori le parafrazează necontenit cu răceală în fața ticăloșiei omenești. Această cărticică este evanghelia lui: cu ea poate străbate viața... Rasputin și intrigile politice. Khostov și Rasputin. Freulein și Rasputin etc. Cernișevschi Dobroliubof, critic de geniu Mihailovschi, profesor și publicist Herzen, Ogaref gazeta Kolokol din Londra, prima gazetă liberă în rusește. După 1870 se formează societățile revoluționare ale Dolgucinților și Ciaicovților. Mihail Bacunin, geniul distrucției, principalul fondator al internaționalei anarhiste și federale și Petre Lavrof directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
politice. Khostov și Rasputin. Freulein și Rasputin etc. Cernișevschi Dobroliubof, critic de geniu Mihailovschi, profesor și publicist Herzen, Ogaref gazeta Kolokol din Londra, prima gazetă liberă în rusește. După 1870 se formează societățile revoluționare ale Dolgucinților și Ciaicovților. Mihail Bacunin, geniul distrucției, principalul fondator al internaționalei anarhiste și federale și Petre Lavrof directorul jurnalului "Înainte!" (Vperiod!) Zurich deveni în acele timpuri, ale începului (1873) un centru al studențimii ruse un fel de vast club socialist revoluționar. Guvernul rus, printr-un ucaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vă faceți ideie ce mulți artiști mari avem noi după războiu! Mari artiști și mari artiști. Care de care mai tare și mai mare. Marele artist cutare, celebrul artist cutare! Mărturisesc că am rămas adânc impresionat de această pletoră de geniu. Pe urmă entuziasmul mi-a mai scăzut puțin. Fiind așa de mulți și toți mari, e ca și cum ar fi toți mici. Interesante mi s-au părut pe urmă gazetele care, fiind nevoite să crească tonul acestor laude în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avânt trebuie înlăturată. Forme gramaticale, clișee, sintaxă, înțeles al cuvintelor, rânduieli gramaticale n-au ce căuta în această disciplină nouă poetică. Ce zici disciplină? Nu-i nici o disciplină, nu trebuie să fie nici o disciplină, fiecare face cum îl povățuiește un geniu interior. Freud aducând în timpurile din urmă o cunoscută și răsunătoare contribuție în psihologie a adus o lămurire deplină acestor tineri revoluționari. Puterile subconștientului, așa de bine ascunse în om, așa de puternice și de prezente totuși, sunt singura și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bătute și din normal. Ei însă n-au susținut că literatura veacurilor de până acuma e inexistentă. Asta-i altceva, ni se răspunde, și cu drept cuvânt. Asta-i altceva. Principalul e că admiteți că asemenea scriitori anormali au avut geniu. Trebuie să-i admiteți și pe cei de astăzi, deși sunt anormali și nu vă convin ori nu-i pricepeți. Hm! Iată într-adevăr logică. Nu înțeleg nici eu dece, în principiu, n-am admite pe scriitorii aceia care, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai puterii reprezintă o epocă mărginită; cei ai meritului sunt reprezentanții ei veșnici. Cei dintăi primesc strălucirea dela națiunea lor; ceilalți dau națiunii lor strălucire. Primii o servesc sau o tiranizează cu propriile ei forțe, ceilalți o acoperă de binefacerile geniului lor. Primii îi pot suscita inamici între popoarele vecine; oamenii de talent și de geniu îi aduc respectul lumii întregi. Ochii noștri sunt impresionați de imaginile obiectelor mai mult decât obiectele în sine, de asemeni spiritul nostru e izbit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primesc strălucirea dela națiunea lor; ceilalți dau națiunii lor strălucire. Primii o servesc sau o tiranizează cu propriile ei forțe, ceilalți o acoperă de binefacerile geniului lor. Primii îi pot suscita inamici între popoarele vecine; oamenii de talent și de geniu îi aduc respectul lumii întregi. Ochii noștri sunt impresionați de imaginile obiectelor mai mult decât obiectele în sine, de asemeni spiritul nostru e izbit de opiniile pe care lumea le are despre fapte, decât de faptele în sine. În politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alt punct de vedere al evoluției literare nuvela are înaintea ei tot viitorul. Sindicalizarea scriitorilor, neapărat necesară, rămâne să se realizeze. Societatea Scriitorilor Români am mai spus asta și altă dată trebuie să înțeleagă că nu e o academie, presupunând geniu și talent, acordând brevete și premii, ci e o întovărășire de profesioniști în scop de a-și apăra interesele. "Ceva ca societatea chelnerilor" cum spune Caragiale. Nu socot nici interesant, nici folositor să fac cunoscut publicului proiectele mele de viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sabia. Și, totuși, Ștefan avea nevoie de închinarea țării. Se poate să nu fi fost un obicei până în 1457 ca țara să-l recunoască pe un domn nou. În cazul acesta este meritul acestui tânăr, care va dovedi că are geniu politic, să facă apel la țară. Avea motive întemeiate să o facă. Îl înfrânsese pe Petru Aron, dar acesta era și el os domnesc, avea și el dreptul să ocupe scaunul țării și putea veni oricând cu sprijinul polon, așa cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Bogdan și al Oltei, descendentă a Basarabilor din Oltenia, pe care Bogdan a cunoscut-o în timpul pribegiei sale. În felul acesta, prin descendența sa din familiile domnitoare ale Moldovei și Țării Românești, Ștefan ne apare ca o sinteză a geniului românesc. În unele izvoare, mama lui Ștefan cel Mare e numită Maria. Oltea, a murit la 4 noiembrie 1465 și a fost înmormântată în biserica mănăstirii Pobrata. Faptele eroului, ridicându-l deasupra obișnuitului, au lăsat o urmă adâncă în mintea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]