10,090 matches
-
Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda mă-sii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fără să mai visez trenuri, camioane, notari și transatlantice.“ Am consolat-o zicându-i că poate să vină oricând, deoarece aveam o mătușă care dădea camere și cu ziua. „Cu patruzeci de euro pe zi“, am zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. „Atât de scump!“, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota. Și susurul izvoarelor din piscină a încetat brusc. Jurnal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mă, Manele, de ce umbli, mă, în zdrențe? Ia-ți, mă, copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în autobuzul cu care urma să facem tradiționalul tur al orașului. Ne uitam unii la alții buimaci, ca atunci când e dată peste cap logica naturală a lucrurilor. Ca niște pușcăriași cărora le-a fugit paznicul. Nimeni nu avea chef de glumă, mai ales că ghidul, care numai ghid nu era, nu mai considera necesar să ne spună ceea ce vedeam și pe unde aveam să mergem. Cineva trebuia să sufere pentru „defectarea“ colegului. Și, cum el urma să dea socoteală abia la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pacea și lumina din ochii părintelui Anton Demeter, deși temnița l-a marcat profund lăsându-l, datorită unei lovitori în coloană, toată viața paralizat și în cărucior; glasul îngeresc al părintelui Gheorghe Dumitraș, supranumit „privighetoarea închisorilor”; vioiciunea, inteligența sclipitoare și glumele părintelui Petru Albert; veselia de copil a părintelui Petru Mârț, dându-și sufletul în confesional; lacrimile de îndrăgostit față de Maica Domnului ale părintelui Gheorghe Patrașcu atunci când vorbea la predică despre frumusețea și iubirea ei; nelipsitul rozariu, părul ca neaua și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de oră despre treburile Spaniei. 4 decembrie 1951 Pentru duminică avem bilete la Operă. Ne vom duce acolo în chip de majestăți! Iubitul 26 mai 1952 — Sunteți din cale-afară de monopolist, domnul meu! Pierre vorbea ca de obicei, jumate în glumă, jumate serios. În sinea lui era încântat de încurcătura în care îl pusese pe Atti. Totuși, nu o făcuse numai pentru aceasta: de fapt, urmărea un scop mai important... Înțelegea însă s-o facă în chipul cel mai amuzant posibil
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
soluție) sau altele, pe latura de fund sau cea mediană, unde nu ai aer și primești în față prin cele patru ferestre uriașe lumina zilei sau, noaptea, lumina crudă a becurilor din stradă. Douăzeci de inși în cameră - scandal, certuri, glume etc. Cămăși de noapte țărănești, pijamale de mătase, halaturi etc. Instalația sanitară primitivisimă. Noapte quasi-ne dormită. Când am intrat în somnul mai adânc - vizita a foarte multe muște. Puțin după aceea - zgomot mare, agitație: e ora cinci și jumătate - oră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fără nici o pretenție, „folosindu-i“ în scopurile mele și neparticipând în relațiile noastre cu nimic din ceea ce îmi este esențial. Cel pe care nu puteam să-l iert însă în acea seară erai tu. Era ușor să iau lucrurile în glumă împreună cu ceilalți, după cum le era placul. Dar nu cu tine. Iar că tu nu ai simțit-o, iată latura gravă a acestei povești idioate. Nu era vorba de „vanitate rănită“. Dar se crease o comu niune din care eu eram
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca și voi să fiți tot atât de bine-crescuți ca să-mi spuneți singuri.“ Era o invitație pentru a spune sau a face ceva, orice, pentru a ieși din acest impas. Așteptam cea mai mică ocazie pentru a lua eu însumi totul „în glumă“. Dar mi s-a răspuns prin alte cascade de râs, care de astă dată au avut darul de a mă scoate din fire. și totuși am rămas, spunându-mi că totul este prea tâmpit, că nu-mi plac dramele, că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eram încă beat de elocința pe care tocmai o desfășurasem, când Tobias, ieșit după mine, îmi strecură în mână cu un gest de binevoitoare complicitate un petec de hârtie pe care scria „Admis“ - pentru examenul definitiv. Reușisem! O, Doamne, ce glumă bună... 4 august 1953 Reușit ieri la examenul prealabil de intrare la Institutul de Cinematografie... Dacă tot am reușit, îmi ziceam, și sunt la jumătate de drum, merită să-mi dau osteneala ca să reușesc până la capăt! și aveam de gând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
manuscrisele confiscate, să fie exmatriculați din facultate și arestați. Ceea ce până atunci percepusem ca pe o atmosferă apăsătoare a devenit acum spaimă concretă. Prietenii mei erau torturați, știam exact unde și cum. Vorbeam zile în șir despre asta, oscilând între glume și spaimă, căutând cu îndrăzneală și tulburare o cale de ieșire, care însă nu se zărea nicăieri din moment ce nu putea fi vorba de a retracta ceea ce gândeam și făceam. Am simțit atunci cum represaliile pătrund în sfera mea de viață
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ani avea să fie spânzurat și care azi figurează în acte ca sinucigaș, a spus despre acel „accident de vânătoare“: „Vânătorul ochește în direcția în care fuge cerbul, dar de data asta cerbul i-a fugit vânătorului pe gură“. Asemenea glume își cereau continuarea, o vorbă o atrăgea pe alta: „Mai bine vrabia din mână decât cerbul din gură“ sau: „Mai bine biserica în sat decâtploșnița sub dulap, dar mai bine ploșnița sub dulap decât capacul pe sicriu“. Fiecare mai adăuga
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la coada ochiului stâng se puse mai abitir în funcțiune, ca păcăniturile discontinui ale aparatului morse. "Ei, doamnă Rozalie, dă-o-ncolo de treabă și încetează cu glumele astea de prost gust. Mă crezi copil, ce Dumnezeu?! La noi nici orătăniile și nici porcii n-ar mânca așa ceva. E incredibil ce spui. Iar dacă dumneata zici că i-ai obișnuit cu o asemenea mâncare, cu atât mai bine. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Trebuie să vă spun că moara de la Jianu era vestită în împrejurimi; aici se măcina și grâu și porumb și mai ales avea chiar presă de ulei. Am intrat sub aplecătoare. Mulțime de oameni. Unii formau grupuri-grupuri, discutau, râdeau, făceau glume ca la moară. Și unii și alții aveau drept element comun spartul semințelor de floarea-soarelui. Pe jos se formase un strat gros de coji încât ți se afunda talpa ca într-un covor persan. Mă uitam la ei și urmăream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
coloană, avansam călcând pe urma acelorași pași pe care-i făcuse Mircea cu atâta efort la venire. După rația de pâine și ulei consumată la moară, eram cu toții ceva mai vioi; până și Leu parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
românești, doctorandă la Geneva. Ne găsim într-un bar underground bucureștean, pierdut într-un subsol unde se vede cărămida de origine, fanariotă. Cărămida este subțire, roșie și friabilă, la fel ca și sentimentele fetei noastre. Ne batem în cuvinte, idei, glume, ipoteze, fițe da, fițe, iată cuvântul care îmi trebuia. Brusc, mi-am dat seama că ritualul este același ca al flăcăilor de la hora din sat, de pe vremuri, numai că ei loveau, brutal, cu pumnul pentru a-și face dreptate. Cel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să bea un ceai, mă întreabă la modul glumeț-serios, dar extrem de feminin, dacă nu aș dori să fac "sex" cu ele două. Rămân blocat, este genul de situație care în Occident te poate arunca direct în închisoare. Răspund cu o glumă, ceva de genul că "sunteți murdare de culoare roșie pe nas". Pe drumul de întoarcere către casă nu mă pot opri să reflectez asupra acestei situații. Explicațiile cele mai simple degradarea moravurilor în Occident, simple pulsiuni sexuale copilărești nu mi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mă limitez la un exemplu: mă găseam într-un autobuz supraaglomerat, iar aparatul de radio al șoferului era calat pe frecvența unui post de radio FM idiot, dar complet idiot, la microfonul căruia sporovăia un soi de maimuță veselă; debita glume și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de euro să-ți vizitezi soacra". Pentru a câstiga, cei care obțineau legătura telefonică cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multiculturale, ca să folosesc termenul politic corect al mizeriei uneori extreme, întinse pe zeci de kilometri. Periferii middle class, formate din case de carton presat, teribil de asemănătoare una cu cealaltă. Enorm de mulți chinezi. Canadienii mai numesc Toronto, mai în glumă, mai în serios, Hongtown. Comunitatea românească este suficient de numeroasă la Toronto (să fie vorba de 200000-250000 de suflete?). Vizită împreună cu Alexandru într-unul din marile magazine alimentare ale cartierului unde locuiește, botezat European Deli (cum ar veni, delicatese europene
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mail un link către un site cel puțin special, spunându-mi să "mă uit cu atenție". Mesajul se încheia cu un emoticon care râdea cu gura până la urechi. Ceea ce am și făcut. M-am uitat cu atenție, mă așteptam la glume "inginerești", dure și cam dintr-o bucată. Și totuși. Era vorba de un filmuleț din acelea; durata, mai puțin de un minut. Într-o cameră de hotel din Chișinău (cred), o moldoveancă este supusă de niște francezi unui casting X
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
criza de locuințe de la Geneva. Pedalând temeinic pentru a urca pante destul de abrupte, mă gândesc că acest cartier va fi ultima "redută" în care se vor refugia veritabilii genevezi în fața invaziei străinilor ca mine și ca alții. Acum pare o glumă, dar e o realitate plauzibilă peste două-trei generații când lumea aceasta frumoasă va sfârși epuizată. Ajung în vârful pantei, punctul de belvedere al cartierului, marcat de altfel așa cum se cuvine de primăria comunei: rada portului Geneva plină de iahturi de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar pentru mine nu mele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ăștia nu-și dau seama de un lucru pentru care am pledat tot timpul (chiar m-am săturat s-o repet): că traducerea este o muncă de creație. Sau, dacă vreți, de recreație. Și un demers care cere dăruire, nu glumă. Dăruire, intuiție, sensibilitate, perspi cacitate, putere de redare. Așa că, din punctul meu de vedere, e o muncă foarte frumoasă. R.P. Altceva nu-mi explic. De ce se înghesuie atâția oameni să traducă? Știe toată lumea, iar dumneavoastră mai bine decât mine, că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
scepticism de care nu sunt deloc străin. A.R. Îl numiți umor evreiesc? A.O. E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care râzi de tine însuți și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow, dar admirația mea se îndreaptă spre ceilalți de care ți-am vorbit. A.R. Și acum, o ultimă întrebare. Se vorbește mult și elegiac despre o criză a literaturii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]