9,602 matches
-
pe copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează, mesianic, marea liberare: "Stăpânii au plecat! În sfârșit, [țăranii, plebea și sclavii care au rămas] sunt liberi! Popoarele migratoare i-au eliberat" (p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a cărui personalitate, spre sfârșitul deceniului al optulea, ajunge să eclipseze restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca marele antreprenor politic în materie de inovație cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2). Obligativitatea limbii române și a studierii Istoriei românilor și Geografiei României reflectă politica de românizare a comunităților minoritare, revigorând proiectul interbelic de omogenizare etnico-lingvistică a populației statului-națiune român. Pe lângă epurarea componentei ideologiei comuniste, legislația postdecembristă propune încă alte două inovații, care de fapt sunt restituții interbelice: i) reintroducerea obligativității învățământului religios, și ii) reînființarea învățământului particular. Art. 9, al. 1 al Legii din 1995 introduce religia pe durata întregului învățământ preuniversitar: "Planurile învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în sistemul de învățământ; e) descentralizarea managerială și autonomizarea instituțională; f) promovarea cooperării internaționale (Marga, 1999, p. 49). O altă modificare formală a constat în reconfigurarea structurii anului școlar dintr-o organizare trimestrială într-una semestrială (începând cu 1999). Marea inovație adusă de Legea din 1995 (în fapt, o altă restituție interbelică pre-comunistă) a venit sub forma introducerii manualelor alternative (art. 128, al. 3). Deși existent ca "realitate legislativă", principiul manualelor alternative nu s-a aplicat decât începând cu anul școlar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deficiențelor trebuie completat cu absența revistelor culturale din analiza întreprinsă. O mai mare atenție acordată vieții intelectuale desfășurată în revistele culturale, ca spații instituționale ale avangardei reflecției social politice, ar fi deschis o fereastră înspre descifrarea mecanismelor ce stau în spatele inovației ideatice și producției culturale a noutății în materie de conceptualizare a trecutului. Totuși, după cum am argumentat în corpul lucrării, analiza s-a axat cu preponderență pe ceea ce am numit "ariergarda consensului societal" reprezentat de literatura didactică, lucrarea de față manifestându
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune accentul pe revalorizarea donnei demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic, inovații care se detașează pe fondul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune accentul pe revalorizarea donnei demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic, inovații care se detașează pe fondul mentalității religioase a Evului Mediu (după cum se demonstrează elocvent în teza de față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din operele lui Boccaccio și Chaucer sunt explicitate în capitolele III și IV, care sunt reprezentative și prin titluri, fiind considerate foarte importante de autoare: III: Statutul social al femeii în operele celor doi scriitori și IV
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încadrăm o diversitate uimitoare de personaje feminine din operele celor doi scriitori. Metoda comparativă, care stă la baza tezei noastre, a fost completată și de unele trimiteri și observații istorico-sociale sau culturale, pe care le-am considerat indispensabile în înțelegerea inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine. Am evidențiat astfel, în capitolul al treilea al lucrării, statutul social al acestor personaje, insistând pe surprinderea unui aspect considerat de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
comportamentului nonverbal. Grație cercetărilor realizate până în prezent și lucrărilor de specialitate publicate în domeniul comunicării nonverbale, se constată o dezvoltare a empatiei și atenției acordate interlocutorului prin intermediul privirii, gesticii și posturilor corpului. Pe de altă parte, în lumea contemporană a inovațiilor tehnologice, oamenii sunt reținuți din ce în ce mai mult în fața calculatoarelor (hipnotizați de internet, jocuri online, e-mail-uri, site-uri etc.), declanșând astfel fenomene de distanțare fizică și înstrăinare umană (lipsa vizitelor, privirii face-to-face, îmbrățișărilor etc.). Lucien Sfez21 subliniază prezența comunicării om-mașină în detrimentul comunicării
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
serie de mișcări și gesturi se manifestă în realitatea virtuală, ca și în cea cotidiană: atingeri, îmbrățișări, sărutări etc. Dar oare, emoțiile și sentimentele trăite în spațiul virtual sunt identice cu cele trăite din îmbrățișări reale? În lumea contemporană a inovațiilor tehnologice, contopirea ființei umane cu tehnologia, care preia controlul nu numai asupra limbajului verbal, ci și asupra celui nonverbal, duce la o schematizare și automatizare a gesturilor. Un exemplu elocvent în comunicarea virtuală îl reprezintă folosirea ,,iconițelor" pe yahoo.messenger
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de exemplare de carte rară pe care le deținea Fouquet. După demiterea lui Fouquet și exilarea definitivă din panteonul artistic, Ludovic a început în grabă redecorarea palatului Versailles, pornind un dialog original între arhitectură și spațiu, între canoanele artistice și inovație, dar și megalomanie bine gradată și dozată. Arhitectonic, ansamblul nu se impune prin spațiu, ci emană o sobrietate fastuoasă; nu se închide, ci se adaptează, transmițând vizitatorului impresionat mesajul regelui: eu sunt Regele Soare. Sălbăticia ținutului era pentru Ludovic al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
eu sunt Regele Soare. Sălbăticia ținutului era pentru Ludovic al XIV-lea elementul necesar. Asemenea unui pictor în fața unei pânze albe, avea ocazia să demonstreze tuturor perspectiva și punctul său de vedere artistic, respectând tradițiile, dar completându-le cu noi inovații. Dorința regelui a fost ca palatul original, construit de tatăl său, să nu fie dărâmat. Prin urmare, toate clădirile construite de Ludovic al XIII-lea au fost păstrate, dar au fost transformate pentru a se putea asorta stilului nou arhitectonic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
al XIV-lea a ales planul pentru intrarea principală. Întâmplarea este descrisă de către Charles Perrault, secretarul lui Colbert. Versaille era un monument artistic, care aduce elemente inovatoare în stilul clasic al epocii. Deși Le Vau a adus o serie de inovații la fațadele aripei de sud, pentru fațada principală era inevitabilă aplicarea regulilor clasice. Desigur, monarhul a fost invitat să opteze între mai multe variante, pentru a-și putea exercita puterea alegerii și pentru a-și dovedi bunul gust. Din punct
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sunt una dintre cele mai importante surse de informații pentru istoria secolului al XVII-lea, mai ales în Franța. Obiceiul de a relata evenimentele la care autorul a luat parte sau despre care a auzit era, la acea vreme, o inovație. În secolul al XIV-lea de exemplu, memoriile erau scrise numai de marii seniori, de regi sau de persoane aflate în funcții importante. În secolul al XVII-lea ceea ce la început a debutat ca un experiment literar s-a transformat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de expert, ce pot lucra independent pentru a atinge anumite scopuri. O astfel de cultură organizațională există în situațiile în care se manifestă un nivel scăzut de muncă interdependentă și un grad ridicat de autonomie și de independență a indivizilor. Inovațiile pornesc de la indivizi, nu de la grupuri. Acestui tip de cultură organizațională îi sunt necesari indivizi care se caracterizează prin: • sunt predilect introvertiți, motivați de propria independență și de reflecție personală; • sunt mai degrabă analitici decât intuitivi; • sunt capabili să-și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mult sau mai puțin profund) sistemele de valori ale participanților; • determină restaurarea comunicării; • crește capacitatea de adaptare a părților (indivizi, instituții, grupuri etc.). • flexibilizează structurile organizaționale și indivizii aparținători; contribuie la prevenirea închistării; sunt surse posibile de înnoiri și de inovații; • sporește rezistența participanților la presiunile exterioare; ei învață din propriile decizii și atitudini; • menține o anumită vitalitate a structurilor sociale, enegizându-le; • stimulează creativitatea socială; • recunoaște și valorizează diferențele individuale și/sau de grup; • este un training eficient în ajustarea percepțiilor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fie aflate de adversari. Uneori, ei le obțin prin spionaj. Alteori, ele sunt aflate din cauza proastei gestionări de către posesorul autorizat. Sunt și cazuri în care, îndeosebi pentru informațiile științifice și tehnice, adversarii le obțin cu eforturi proprii, prin invenții și inovații. Chiar dacă informațiile pot fi păstrate ani mulți fără a fi aflate de adversari, nu este, de regulă, recomandat să se păstreze perioade îndelungate. Clasificatorii informațiilor sunt cei ce vor hotărî dacă este cazul să se specifice timpul de păstrare a
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de către companii să fie grupate astfel: secrete comerciale și know-how - acesta fiind o informație valoroasă, dar care, probabil, nu va asigura protecția secretului comercial. Legea secretului comercial nu îl protejează pe deținătorul secretului împotriva unor descoperiri normale, prin invenții sau inovații, ale secretului comercial respectiv. Din acest punct de vedere, legea secretului comercial se aseamănă cu politicile de clasificare, pentru că obiectivele clasificării nu sunt de a împiedica adversarul să obțină aceleași informații prin eforturi independente sau prin ingineria inversă, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de pe obiectele aflate la locul înfăptuirii unui delict. Până la 11 septembrie 2001, metodele de identificare biometrică erau respinse cu duritate de potențialii beneficiari direcți supuși unor metode de identificare ce le-ar fi afectat sănătatea sau intimitatea. Cum invențiile și inovațiile din domeniu nu au ținut cont de părerile lor, au apărut o mulțime de tehnologii biometrice în sistemele de securitate a organizațiilor. Unele dintre realizări sunt de-a dreptul stranii, deși nu au nimic în comun cu biometria. Ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
bancare, obținerea de informații, răzbunare sau, pur și simplu, pentru a-și „îmbogăți colecția de trofee”. 7.5.4.5. Tipuri de atacuri la adresa rețelelor de calculatoaretc "7.5.4.5. Tipuri de atacuri la adresa rețelelor de calculatoare" Ingeniozitatea și inovația malefică a hackerilor au condus la crearea și descoperirea a zeci de metode de atac la adresa rețelelor. Utilizarea singulară sau combinată a tehnicilor de atac are același efect asupra unui sistem (dacă este combinată cu motivație și insistență): inevitabila „cădere
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
și de senzații (plăcere și durere)", cât și de "patru emoții fundamentale (teamă, tristețe, furie, bucurie)" (Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 29); * Copilul creator/"micul profesor" (considerat, în unele lucrări, variantă a Copilului liber) care-și comunică intuițiile, face mici inovații, explorează, face mici raționamente, căută/găsește soluții originale, imaginative, ingenioase, care ies din tipare; Copilul adaptat implicând relația cu ceilalți, percepuți ca reprezentând starea de Părinte; în acest caz, se disting variantele: Copil adaptat supus care caută aprobarea persoanelor asociate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
trăiască împreună, să comunice, să se înțeleagă, să aibă o coeziune minimală. Aceste valori centrale corespund cu ceea ce se numește etosul unei civilizații sau spiritul unui popor. Să cităm, în mare, câteva valori ale Uniunii Europene: bunăstarea, dezvoltarea personală, progresul, inovația, liberta-tea, toleranța, proprietatea privată, știința, sănătatea, eficacitatea, educația, vacanțele.... Dacă aceste valori centrale sunt ferm înrădăcinate și durabile, ele pot fi totuși contestate. Astfel, ideea de progres este pusă sub semnul întrebării periodic, atunci când amenință echilibrul natural: dezvoltarea personală este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
vin din exterior pot incita oamenii să îi imite pe străini, sau le pot sugera că anumite instituții, cutume, moduri de a gândi care le aparțin sunt nepotrivite. Pluralismul pune față în față mai multe sisteme, care se pot "contamina". Inovațiile tehnologice joacă un rol important: să ne gândim la consecințele pe care inventarea televiziunii le-a avut pentru "alimentarea noastră culturală", pentru timpul nostru liber, sau impactul pi-lulei contraceptive asupra valorilor și comportamentelor sexuale. Când o organizație oarecare rămâne în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cu mai mare vervă după prăbușirea imperiului. În ciuda particularităților fiecăruia, toate cazurile pe care le-am evocat au cel puțin două caracteristici comune: la origine se întâlnește mereu o situație socială sau personală obiectivă (o criză economică, progresul educației, o inovație tehnologică, o suferință... ); sistemul de valori intră în dialectică tocmai cu această situație obiectivă. Raportul dintre valori și mediul social nu este unidirecțional, ca în exemplele noastre, unde am luat în considerare schimbarea valorilor asemenea rezultantei mediului social; în faza
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]