9,551 matches
-
celei mari din epoca regelui Hizkiyahu, iar deasupra ei o casă a porții mai mică din secolele al VII-lea-al VI-lea. În această din urmă arheologul Starkey a descoperit în anii 1930 21 ostraka, cioburi de lut cu inscripții, care au fost denumite "„Scrisorile din Lahish"”. Bucată de lut nr.4 a devenit cunoscută în mod deosebit din cauza inscripției: Ki el mesuot Lahish anahnu shomrim kehol haotot asher natan Adonay, ki lo nire et Azeka După opinia lui Yigael
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
-al VI-lea. În această din urmă arheologul Starkey a descoperit în anii 1930 21 ostraka, cioburi de lut cu inscripții, care au fost denumite "„Scrisorile din Lahish"”. Bucată de lut nr.4 a devenit cunoscută în mod deosebit din cauza inscripției: Ki el mesuot Lahish anahnu shomrim kehol haotot asher natan Adonay, ki lo nire et Azeka După opinia lui Yigael Yadin expresia „el mesuot Lahish” trebuie citită „al mesuot Lahish” , cu alte cuvinte, gardă orașului raportează că făcliile de la Azeka
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
traseu util este cel de la Hohenschwangau prin Wildsulzhütte și Schrofenhang, coborârea urmând a fi făcută pe la Säulinghaus urmată de înconjurarea lui Pilgerschrofen. Timpul de mers pe jos este între șase și șapte ore. Numeroasele cruci comemorative și pietre memoriale cu inscripții despre alpiniști în special tineri în jur de 20 de ani pe care i-a costat viața sunt dovezi că acest munte nu trebuie să fie subestimat. Potrivit legendei, platoul din vârful muntelui Säuling este utilizat de către vrăjitoare ca ring
Säuling () [Corola-website/Science/327438_a_328767]
-
(sau "Behistoun" sau "Bisistun") este o inscripție monumentală care descrie cuceririle lui Darius I în trei limbi: vechea persană, elamită, și akkadiană. Textul este gravat într-o faleză din muntele Behistun, în provincia Kermanshah din actualul Iran. Inscripția a fost descifrată de Henry Rawlinson începând din 1835
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
(sau "Behistoun" sau "Bisistun") este o inscripție monumentală care descrie cuceririle lui Darius I în trei limbi: vechea persană, elamită, și akkadiană. Textul este gravat într-o faleză din muntele Behistun, în provincia Kermanshah din actualul Iran. Inscripția a fost descifrată de Henry Rawlinson începând din 1835. Este pentru scrierea cuneiformă ceea ce este Piatra din Rosetta pentru hieroglifele egiptene: documentul crucial în descifrarea acestui sistem de scriere. Textul este o declarație a lui Darius al Persiei, scris de
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
tron în fața uzurpatorului Smerdis al Persiei, cât și războaiele victorioase care au urmat, precum și represiunile revoltelor. Textele au fost gravate pe o faleză în apropiere de orașul modern Bisutun / Bisotun, în munții Zagros din Iran, la intrarea în câmpia Kermanshah. Inscripția, de aproximativ 15 metri înălțime și 25 de metri lățime, se găsește la 100 de metri deasupra drumului antic care lega capitalele Babilon din Babilonia și Ecbatana din Imperiul Medic. Ea este extrem de greu accesibilă, muntele fiind defrișat pentru a
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
aproximativ 15 metri înălțime și 25 de metri lățime, se găsește la 100 de metri deasupra drumului antic care lega capitalele Babilon din Babilonia și Ecbatana din Imperiul Medic. Ea este extrem de greu accesibilă, muntele fiind defrișat pentru a face inscripția mai evidentă după gravare. Textul în persana veche conține 414 linii în cinci coloane; textul elamit cuprinde 593 de linii în opt coloane, iar textul akkadian are 112. Inscripția a fost ilustrată de un bazorelief care îi reprezintă pe Darius
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
Ea este extrem de greu accesibilă, muntele fiind defrișat pentru a face inscripția mai evidentă după gravare. Textul în persana veche conține 414 linii în cinci coloane; textul elamit cuprinde 593 de linii în opt coloane, iar textul akkadian are 112. Inscripția a fost ilustrată de un bazorelief care îi reprezintă pe Darius, doi servitori, în mărime naturală și zece personaje înalte de un metru, legate cu mâinile la spate, care reprezintă popoarele cucerite. Zeul Ahura Mazda plutește deasupra, binecuvântându-l pe
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
-l pe rege. Un personaj pare să fi fost adăugat după celelalte, ca și, lucru destul de curios, barba lui Darius, care este un bloc de piatră independent, fixat cu știfturi și cu sârmă de fier. O traducere în aramaică a inscripției face parte din papirusurile aramaice de la Elephantina. O altă traducere în aramaică a fost găsită la Sakkarah/Saqqarah în Egipt, iar versiuni akkadiene au fost găsite în Babilon. Prima mențiune istorică a inscripției a fost făcută de istoricul și medicul
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
de fier. O traducere în aramaică a inscripției face parte din papirusurile aramaice de la Elephantina. O altă traducere în aramaică a fost găsită la Sakkarah/Saqqarah în Egipt, iar versiuni akkadiene au fost găsite în Babilon. Prima mențiune istorică a inscripției a fost făcută de istoricul și medicul grec Ctesias, care îi nota existența spre anul 400 î.Hr. Tacitus o menționa și el și descria unele monumente auxiliare, mult timp uitate, aflate la baza falezei, unde se află un izvor. Ceea ce
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
descrierea sa. Diodor din Sicilia a scris și el despre « Bagistanon » și declara că textul a fost gravat de regina Semiramida a Babilonului. După căderea Imperiului Persan și a succesorilor săi, și după căderea în desuetudine a scrierii cuneiforme, semnificația inscripției a fost uitată, iar interpretările fanteziste au devenit normă. Timp de secole, astfel s-a crezut că inscripția se datora lui Khosrau al II-lea. O legendă a apărut, potrivit căreia inscripția s-ar datora lui "Fahrad", amantul lui Shirin
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
de regina Semiramida a Babilonului. După căderea Imperiului Persan și a succesorilor săi, și după căderea în desuetudine a scrierii cuneiforme, semnificația inscripției a fost uitată, iar interpretările fanteziste au devenit normă. Timp de secole, astfel s-a crezut că inscripția se datora lui Khosrau al II-lea. O legendă a apărut, potrivit căreia inscripția s-ar datora lui "Fahrad", amantul lui Shirin, soția lui Khosrau al II-lea. Exilat pentru greșeala pe care o făcuse, Fahrad ar fi primit drept
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
după căderea în desuetudine a scrierii cuneiforme, semnificația inscripției a fost uitată, iar interpretările fanteziste au devenit normă. Timp de secole, astfel s-a crezut că inscripția se datora lui Khosrau al II-lea. O legendă a apărut, potrivit căreia inscripția s-ar datora lui "Fahrad", amantul lui Shirin, soția lui Khosrau al II-lea. Exilat pentru greșeala pe care o făcuse, Fahrad ar fi primit drept sarcină să taie muntele pentru a găsi apă; dacă ar fi reușit, ar fi
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
a mutat jumătate din munte, Khsorau i-a spus că Shirin a murit. Înnebunit de durere, Fahrad s-a aruncat de pe faleză. Însă, în realitate, Shirin nu murise, și s-a spânzurat la aflarea veștii sinuciderii iubitului său. În 1598 inscripția este adusă la iveală în Europa de Vest când Robert Shirley, un englez aflat în serviciul Austriei, o descoperă în timpul unei misiuni diplomatice în Persia. Ajunge la concluzia că ar fi vorba despre reprezentarea Înălțării lui Isus Hristos. Falsele interpretări biblice europene se
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
care au urmat: ele îi evocă pe Isus Hristos și pe apostolii săi, sau triburile lui Israel și Salmanazar. În 1835 Henry Creswicke Rawlinson, un ofițer al Armatei Britanice care antrena armata Șahului Persiei, a început să studieze în mod serios inscripția. În timp ce numele orașului "Bisistun" este anglicizat în actualul « Behistun », monumentul a devenit cunoscut sub denumirea de « "" ». În pofida inaccesibilității falezei, Rawlinson a reușit să o escaladeze și să copieze inscripția în vechea persană. Versiunea elamită, care se află de cealaltă parte
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
antrena armata Șahului Persiei, a început să studieze în mod serios inscripția. În timp ce numele orașului "Bisistun" este anglicizat în actualul « Behistun », monumentul a devenit cunoscut sub denumirea de « "" ». În pofida inaccesibilității falezei, Rawlinson a reușit să o escaladeze și să copieze inscripția în vechea persană. Versiunea elamită, care se află de cealaltă parte a unei prăpăstii, și versiunea în akkadiană, situată la patru metri mai sus, sunt mai greu accesibile și cercetarea lor a fost amânată pentru un acces ulterior. Înarmat cu
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
lucru cu elamita. Aplicându-se celor trei limbi din Mesopotamia și celor trei variante de scriere cuneiformă, aceste descifrări au constituit una dintre cheile care au permis intrarea asiriologiei în epoca modernă. Se crede că Darius plasase în mod special inscripția în acest loc pentru a o face de nefalsificat - lizibilitatea trecând pe locul secund al imperativelor sale: textul este complet ilizibil de la nivelul solului. Din nefericire, regele persan nu avuse în vedere mlaștina care s-a format la baza falezei
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
în vedere mlaștina care s-a format la baza falezei și nici drumul modern care s-a deschis în sector. Fanta prin care băiatul a escaladat faleza este astăzi ieșirea unui mic curs de apă subterană, inexistent în epoca creerii inscripției și secat astăzi, dar poate la originea poveștii căutării apei de către Fahrad. Acest mic curs de apă a provocat distrugeri considerabile unor personaje. Darius nu prevăzuse nici praful de pușcă: monumentul său a suferit pagube în urma tirurilor soldaților care îl
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
află efigia din profil a lui Ludovico al III-lea Gonzaga în formă de bust, spre stânga, purtând platoșă și un scurt coif militar. În partea de sus a medaliei, în sensul acelor ceasornicului, de-a lungul marginii putem citi inscripția în latină , în partea de jos , iar în centru („Ludovico Gonzaga, căpitan al armatei, marchiz al Mantovei etc.”). Pe "reversul" medaliei se vede Ludovico în armură călare, la pas, spre dreapta, cu coiful dotat cu o creastă arătoasă sferică. Calul
Medalia lui Ludovico al III-lea Gonzaga () [Corola-website/Science/327510_a_328839]
-
fiind capabilă să sublinieze autoritatea persoanei reprezentate, cu o utilizare restrânsă a elementelor decorative. Pe "aversul" medaliei artistul a gravat efigia din profil a condotierului Piccinino, în formă de bust spre stânga, purtând pe cap o beretă mare. Putem citi inscripția în latină (în română: „Niccolò Piccinino Visconti, mare căpitan și nou Marte”). Pe "reversul" medaliei, în centru, putem vedea un grifon spre stânga purtând inscripția („Perugia”), pe zgardă, în timp ce alăptează doi gemeni. Piccinino este asemănat cu noii Romulus și Remus
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
Piccinino, în formă de bust spre stânga, purtând pe cap o beretă mare. Putem citi inscripția în latină (în română: „Niccolò Piccinino Visconti, mare căpitan și nou Marte”). Pe "reversul" medaliei, în centru, putem vedea un grifon spre stânga purtând inscripția („Perugia”), pe zgardă, în timp ce alăptează doi gemeni. Piccinino este asemănat cu noii Romulus și Remus, alăptați de simbolul orașului natal. Inscripțiile latine și clarifică această alegorie. Jos se citește inscripția („operă a p[ictorului] Pisan[ell]o”).
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
Piccinino Visconti, mare căpitan și nou Marte”). Pe "reversul" medaliei, în centru, putem vedea un grifon spre stânga purtând inscripția („Perugia”), pe zgardă, în timp ce alăptează doi gemeni. Piccinino este asemănat cu noii Romulus și Remus, alăptați de simbolul orașului natal. Inscripțiile latine și clarifică această alegorie. Jos se citește inscripția („operă a p[ictorului] Pisan[ell]o”).
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
medaliei, în centru, putem vedea un grifon spre stânga purtând inscripția („Perugia”), pe zgardă, în timp ce alăptează doi gemeni. Piccinino este asemănat cu noii Romulus și Remus, alăptați de simbolul orașului natal. Inscripțiile latine și clarifică această alegorie. Jos se citește inscripția („operă a p[ictorului] Pisan[ell]o”).
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
Biserica păstrează un valoros altar poliptic cu sculpturi (1518), strane executate de Johannes Reychmuth (1533) cu intarsii din secolul al XVI-lea, precum și fragmente de picturi murale (secolul al XV-lea - XVI-lea). În strană există în acest sens o inscripție situată în partea sudică a corului: ""Hoc opus perfectum per me Johannem Reichmut mesatore schegeswariensem ad laudem et honore Marie Virginis, A. 1533."" Sculpturile existente înfățișează animale fantastice așa cum este o bufniță a cărei inscripție transmite următorul mesaj privitorilor: ""Ich
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
există în acest sens o inscripție situată în partea sudică a corului: ""Hoc opus perfectum per me Johannem Reichmut mesatore schegeswariensem ad laudem et honore Marie Virginis, A. 1533."" Sculpturile existente înfățișează animale fantastice așa cum este o bufniță a cărei inscripție transmite următorul mesaj privitorilor: ""Ich pin eyn fogel und heys dy ayl und ver mych hasset den schent die payl."" Altarul poliptic este cea mai valoroasă piesă din biserică, el este împodobit cu o pictură ale cărei influențe vin din
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]