9,794 matches
-
Am fost și am rămas încă un timid, am încercat treptat să mă eliberez de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să scrie tot ce știe și când se va mai liniști... să răspundă. Am examinat următorul candidat și după o jumătate de oră cer timidului să-mi dea hârtia. Spre a-l scuti de noi emoții necontrolate, citesc textul scris și unanim candidatul primește o notă bună, termină liceul în bune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sergentului de serviciu să-l întrebe pe OSU17 dacă mai scoatem echipamentele. "Nu scoateți niciun echipament! Stați toți în baterie echipați și așteptați noi ordine!" M. M.: Să mai vedem ce, să vină comandantul... S. B.: Da, exact. M-am liniștit. Nici nu a fost nevoie de acele echipamente. Mai bine că nu le-am scos, că munceam degeaba. Apoi ni s-a dat muniție. Am avut 300 și ceva de cartușe. Nu știu câte cutiuțe, că nu mai țin minte câte cartușe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
întâmplă. Și atunci, decât să avem pierderi inutile, inclusiv aprovizionarea cu muniție (fiindcă am adus camioane întregi de muniție pe urmă, să completăm unitatea de foc) am decis să o facem abia după două-trei zile, când situația s-a mai liniștit un pic. Apoi: numai la mâncare nu ne gândeam noi. Numai la asta nu! S. B.: Era și starea de surescitare specifică. M. M.: Da, sigur că da. Cazarma era la zece kilometri, camionul putea veni de trei ori pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a fost foame două-trei zile. M. M.: Mănânci pâine, mai mănânci o pâine, iar mai mănânci o pâine... S. B.: Ți se acrește, vrei o mâncare caldă. M. M.: Cam de pe 26 încolo s-au reglementat lucrurile, adică s-au liniștit. Dar eram rufoși, nespălați. Unde să te speli în Piață? Nespălați de-o săptămână, puțeam. S. B.: Erau condiții de front, practic. M. M.: Mai rău, că pe front ai bucătăria înapoia ta, ai instalațiile de duș sau de apă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
făceau guvernanții sau ăștilalți, ce discutau sau ce tratau. Cert este că cine a instrumentat a lucrat perfect pentru că te-a provocat și nu știai împotriva cui să ripostezi, nu vedeai pe nimeni cu excepția celor de pe clădiri. Când s-au liniștit lucrurile, l-am trimis pe unul pe clădire și i-am spus: "Du-te, mă, sus în Bibliotecă, în foișorul acela!" S-a dus și a găsit acolo tuburi de cartușe. De care? Nu știu, că nu l-am întrebat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
acesta era alb la față și tremura tot. M. M.: Ce să-i facă atunci? Ce să-i facă? Mai rău făcea! S. B.: Blănaru, care era și el acolo, intrase deja în fibrilații, că era eveniment. Ardeleanu l-a liniștit pe Gogu și gata, s-a terminat. Dar, a doua zi de dimineață a început: "Băi, 'tu-vă Dumnezeii mamii voastre, ați făcut instrucție, ce v-a apucat?" Și-a dat el drumul. Toți au rămas impresionați de stăpânirea lui
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vorba de a nu merita sau că nu trebuia? M. M.: Nu trebuia. Până nu se justifica de ce se ia această măsură. Ei au plecat acolo, tot completul acela de judecată a fost pornit pentru liniștirea spiritelor. Și le-au liniștit cu totul. 3.11. Arestul preventiv de la Divizion S. B.: Mai este un episod foarte important pe care vreau să-l discutăm. Au venit "musafirii" la un moment dat, după Revelion, la Divizion. Vreo 60 de bărbați de diferite vârste
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Deschideam lista: "Aaa, cum să te cheme Alecu? Pe tine te cheamă Privighetoarea. Nu ești tu Privighetoarea?" Nu, că știți..." "Băi, ești Privighetoarea sau nu?" Nu, că nu mai am nimic...". Deci, de ăsta ești, măi? Stai jos!" S-a liniștit treaba că ăștia au văzut: "Uite, acesta are date despre noi". Asta a fost, în opinia mea, CADA. S. B.: Și gata, s-a încheiat mișcarea? M. M.: Ce-a democratizat? Ce-a făcut? A schimbat expresia "Să trăiți!" cu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în perioada când eram eu militar. Când mai țipați la militari vă auzeam noi de la Divizion. M. M.: Da, normal. Să știți că am avut și opinii împotriva unor șefi. V-am mai spus, îmi făceam meseria dar m-am liniștit. De ce? Am avut niște reacții din ăstea acum vreo câțiva ani și, în loc să lupte cu mine au luptat cu nevastă-mea, i-au desființat funcția. S. B.: Ați mai fost pe la fosta microgarnizoană, mai știți ce este acolo? M. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să puncteze finalul fiecărei intervenții, Lache își continuă aproape imperturbabil tirada într- un crescendo al iritării : „- ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână crimi- nală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, și în țara ta, când ești liniștit și când ești cu conștiința împăcată că ți-ai împlinit până-n capăt datoria, și nu ești întru nimic vinovat, pentru ca să vie, mă-nțelegi...”. Violența așa cum o enunță Lache constituie un instrument politic, dar nu atât violența fizică stârnește oprobriul dignității
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pot să trec peste momentul întâlnirii mele cu Sfinxul pentru că atunci mi-am deschis supapa blocată și din acel moment emoțiile năvălesc prin ființa mea, nedându-mi timp nici măcar să respir. Este atât de frumos, atât de mândru, atât de liniștit, atâta de viu și atât de bătrân încât ai sentimentul că nimic din lumea asta nu este mai puternic decât el. Chiar și piramidele pe care le văzusem - într-una am intrat mai pe brânci, mai cocoșați, mai urcând mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ne-am transferat pe vas (Miss Prestige) unde suntem încă, dar peste câteva ore (puține) vom coborî. Aici este totul curat (surprinzător), iar la masă, deși se mănâncă doar trei feluri, sunt cinci rânduri de tacâmuri, parcă pentru a ne liniști. Voi întrerupe pentru a urmări firul apei. Continui mai târziu. Joi 5 ianuarie 1995 - Hurghada După un drum de coșmar, aș putea spune, am ajuns miercuri dimineața, la ora 4,00 în Hurghada. Am coborât de pe Mis Prestige marți pe la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
destul de greoi din cauza căldurii și abia după ora 14.30, trecând dincolo de Heraklion, am găsit un camping în care ne-am așezat cartierul general. Se pare că este un loc în care vom sta mai multe zile. Ne place, e liniștit... ne simțim bine. Am mâncat, Liviu a făcut o baie în mare, am dormit după masă, am stat de vorbă până târziu când ne-a învins somnul. Eu am dormit afară, Liviu în cort. Dimineață m-a trezit răsăritul soarelui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noi și drumul de... 3000 km pe care-l vom parcurge și ne-a sfătuit că după ce ieșim din casă, să ne oprim la Sfânta Parascheva pentru a da acatiste de ferire de accidente și cale deschisă. Nu s-a liniștit până nu i-am jurat că efectuasem acest lucru cu o zi înainte. A urmat momentul încărcării mașinii, momentul care a creat stresul pe o perioadă de cel puțin trei săptămâni, în ceea ce-l privește pe Liviu. Pentru a nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
când credeau că suntem nemți sau de altă naționalitate (în afară de cea română). Deși Liviu era obosit, ne-am hotărât să intram în Slovenia în aceeași seară. Și am făcut foarte bine, căci după vreo două ore de mers, ne-am liniștit, datorită peisajului minunat al țării despre care nu știam aproape nimic. Slovenia - o țară de poveste, curată și inundată de case cochete, cu flori a căror bogăție nu face decât să te liniștească. Am înnoptat la Ptuj, la un hotel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vreo două ore de mers, ne-am liniștit, datorită peisajului minunat al țării despre care nu știam aproape nimic. Slovenia - o țară de poveste, curată și inundată de case cochete, cu flori a căror bogăție nu face decât să te liniștească. Am înnoptat la Ptuj, la un hotel cochet, cu cameră luminoasă și curată, cu o mică bucătărie, de care ne-am folosit pentru a cina și mai apoi, dimineața, pentru micul dejun. Acolo am văzut ultimele noutăți T.V., căci după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Deși în meseria noastră nu e bine să fii așa de sigur. Autobiografia Merciutkinei am făcut-o pe măsură ce înaintam în lucru. Ea încă se coace, nu este terminată, colcăie în mintea mea și urmează ca atunci când voi reuși să mă liniștesc și să găsesc răgazul de care încep să simt nevoie, să am puterea să o scriu. Îmi pare rău că nu reușesc de fiecare dată noaptea, când mă gândesc la tema mea, să notez ceea ce descopăr sau inventez. Sper ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o "pleașcă"! L-am probat, jumătatea mea s-a arătat mulțumită, am plătit și înainte de a pleca l-am întrebat pe vânzător dacă stofa "rezistă la tăvăleală", gândindu-mă că altul nu voi putea cumpăra prea curând. Acesta m-a liniștit, spunându-mi cu un aer profesional: Nici o grijă, mulți ospătari din București au luat așa ceva de la noi și n-am primit nici o reclamație!". Am mulțumit pentru încurajare și am părăsit "buticul" și eu și soția în hohote de râs! În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Higgins intră în 1823 în dispute cu aristocrația locală, demisionează și se stabilește în Peru, unde moare în 1842. În cei 13 ani după consacrarea independenței, chilienii aveau să schimbe 5 constituții și 11 guverne! Ulterior, lucrurile s-au mai liniștit și țara a început să prospere, la aceasta contribuind și emigrația europeană germani, francezi, englezi, sârbi, croați... Au apărut bănci, căi ferate, telegraful și la 1843 a apărut și prima universitate, Universidad de Chile. În 1879 Chile avea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în Ministerul Turismului, aveam să-mi întâlnesc unii colegi exilați înaintea mea, respectiv 3 foști ambasadori, câțiva foști diplomați și doi foști colegi de la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Eram, cum s-ar spune, "în familie", ceea ce m-a mai liniștit. La ONT Carpați București am fost repartizat la Serviciul Relații 2, ce avea în componență referenturile Germania, Austria, Elveția. De relațiile cu firmele turistice din Germania se ocupau 6 colegi, tineri între 28 și 40 de ani, cu Elveția o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
latină, dar prea guturală pentru urechea mea deprinsă în Chile cu sonoritățile limbii spaniole și mă bucurasem să aflu că ce se vorbește în Brazilia e altceva, datorită influenței vecinilor hispanici, respectiv "portugues com asucar" portugheza cu zahăr, îndulcită. Mă liniștea gândul că până aveam "să fluier în portugheză" mă puteam descurca foarte bine cu spaniola. Brazilia, 8.514.215 kilometri pătrați (aproximativ 40 de Românii), 185 milioane de locuitori, din care 49,7 % albi, 42,6% metiși, 6,9 % negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zonă rezidențiala, cu multe reședințe diplomatice. În "parc" se aflau o terasă acoperită pentru acțiuni protocolare, o popicărie, alei cu lămâi și portocali, mangotieri, bananieri, fiecare membru al "colectivului" având spațiu suficient pentru "culturi" ecologice de orice fel. Locul era liniștit și vegetația proaspătă și abundentă te trimetea cu gândul la Eden. Că treburile nu stăteau prea bine cu Edenul din Brasilia aveam să mă conving discutând de câteva ori "la portiță" cu câteva soții. La întrebarea de ce nu stau "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și apoi în 1991, cu ocazia prezenței la Bienală. Acum era altceva, nu mai eram "pe fugă", aveam timp destul ca să-l văd, să-l observ, să-l analizez și să mă minunez. Când doream să mă odihnesc, să-mi liniștesc mintea și să-mi limpezesc ochii, trăgeam o fugă spre apusul soarelui sau seara la Copacabana. Uneori mergeam doar cu soția, alteori cu încă o familie din Consulat, pentru mai multă siguranță. Mă feream de orele când plaja era plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost inaugurată în 1978 noua Catedrală, o construcție modernă piramidală, înaltă de 60 de metri, care poate primi 25000 de credincioși la slujbele oficiate sub lumina filtrată de ferestrele uriașe cu vitralii multicolore. Găseam întotdeauna la Candelaria sau la Catedrală liniștea atât de necesară într-un oraș atât de "sonor" și răcoarea pe care aparatele de aer condiționat de la Consulat nu mi-o puteau oferi. ( apropo de biserici, la jumătatea drumului de la Rio la Sao Paulo ,brazilienii au construit catedrala Nossa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prin pregătirea și experiența mea profesională și prin felul meu de a fi, înțelegător și cooperant, eram capabil precum Don Quijote să fac față oricăror "mori de vânt". Din deplasările anterioare cunoșteam ambasada de pe Avenida Alfonso XIII nr. 157, o stradă liniștită dintr-un cartier liniștit, ferit de aglomerația marilor bulevarde. Era un edificiu fără personalitate, de 4 etaje, care suferise mai multe "șantiere", oferind suficient spațiu pentru birouri și locuințe. Chiar locuisem în iulie, la întoarcerea de la Rio, în apartamentul rezervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]