9,547 matches
-
dușuri. Una a servit pentru necesitățile proprietarului, Erne Marok, și angajaților morii iar cealaltă, unor muncitori. Cabinele acestea au funcționat până aproape de anii 60 ai secolului trecut. Sărcia a primit curent electric în anii 1910-1911. El s-a difuzat de la moară. Prima dată a fost electrificată gara de tren apoi unele case din Sărcia Germană ca să ajungă, după un timp, și în partea românească a satului. Străzile nu au fost luminate. Mai târziu, curentul electric a fost transmis de un tractor
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
făcut fotografii calitative care se mai află și astăzi în unele case ale sărcienilor. S-a întrodus și gazul natural. În sat există o infirmierie cu medic, stomatolog și farmacie, serviciu poștal, prăvălii, brutărie și cafenele. Mai există și apeduct. Moara cu vapori de apă a lui Maroc, înființată în 1889, își continuă activitatea, tot în posesie privată, iar fosta Cooperativă agricolă „Zelengora” la fel este privatizată. Izlazul și Bara afundă care s-au albit de cârduri de gâște și rațe
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Buftea". Filmele realizate trebuiau să răspundă cerințelor ideologiei comuniste. Dar acest lucru nu a împiedicat ca unii realizatori să „ocolească” acele „mărețe dizerente” și să creeze opere de artă cinematografică. Amintim printre altele Pădurea spânzuraților în regia reputatului Liviu Ciulei, Moara cu noroc în regia lui Victor Iliu, Dacii în regia lui Sergiu Nicolaescu și multe altele. Producțiile cinematografice interne, cele din cinematografiile țărilor socialiste prietene și chiar și producții occidentale care nu au deranjat politic ( westen-uri, comedii, filme de aventuri
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
nepotului său de soră Emanuil Stârcea și soției acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului și a svetnicului de coleghie a împărăției Rosiei, Zamfirache Ralea și a soției sale Zmaranda, soră cu Ileana, soția lui Ilie Ilschi, moșia Crasna cu casele zidite, mori, crâșme, velniță, potășării, sticlărie. Va intra în stăpânire după moartea soților Ilschi. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satele Crasna-Ilschi și Crasna Putnei au făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În perioada
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
ceasuri "bijuterie" folosind rulmenți cu safir neted pentru a reduce frecarea și astfel permițând pontajul mult mai precis. Chiar și materialele fundamentale pot avea durabilitate bună. De exemplu, rulmenții din lemn încă pot fi văzuți astăzi la ceasuri vechi sau morile de apă unde apa furnizează rol de răcire și lubrifiere. Prima patentare pentru un stil radial alrulmentului cu bilă a fost acordată lui Jules Suriray,un mecanic de biciclete parizian, la data de 3 August 1869. Rulmenții erau apoi potriviți
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
apoi în gimnaziu. După schimbarea hotarelor din 1918 autoritățile române i-au înzestrat pe 140 de țărani din Constantinovca cu 247 ha de pământ. Peste un an în anul 1919 satul dispunea de 229 de gospodării, 992 de locuitori, 2 mori de vânt și o moară de apă. În perioada interbelică localitatea a făcut parte din zona administrativ-teritorială a județului Hotin, plasa Briceni (România). La recensământul populației din 1930 au fost înregistrate 1.061 persoane, din care 19 români, 660 ruși
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
hotarelor din 1918 autoritățile române i-au înzestrat pe 140 de țărani din Constantinovca cu 247 ha de pământ. Peste un an în anul 1919 satul dispunea de 229 de gospodării, 992 de locuitori, 2 mori de vânt și o moară de apă. În perioada interbelică localitatea a făcut parte din zona administrativ-teritorială a județului Hotin, plasa Briceni (România). La recensământul populației din 1930 au fost înregistrate 1.061 persoane, din care 19 români, 660 ruși, 373 ucraineni și 7 evrei
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
din 11 ofițeri, 163 de ostași, care aveau și 162 de cai. În 1817 au fost înregistrate 86 de gospodării, 2 preoți, 2 dascăli, 4 mazilii, 7 negustori armeni, 250 fălci de teren arabil, 250 - de pășuni, 3 iazuri, 3 mori. Pentru prima dată în 1828 se vaccinează 78 de copii contra vărsatului vântului. La sfârșitul anului 1848 în Briceni locuiau 590 de familii de erei - 2693 bărbați și 2824 femei. În 1959 numărul populației era de 7140 locuitori, funcționa o
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
faptul ca această comună este alăturată nemijlocit la traseul internațional care unește orașul din sudul Ucrainei, Odesa, și capitala Republicii Moldova, Chișinău. Economia satului este bazată preponderent pe agricultură, pe cînd ramura industrială și de prelucrare este redusă doar la o moară pentru făină de grîu și o stație de prelucrare a seminței de floarea soarelui. De asemenea, venitul ramurei agricole este scăzut ca rezultat al lipsei de tehnică și mașini agricole suficiente și eficiente. La aceasta se mai poate de adăugat
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
1922 și 1926. În 1922 au fost împroprietăriți 18 locuitori, iar în 1926 încă 70 de locuitori. Tot în 1926 se aduce din orașul Suceava rețeaua de electricitate, apărând astfel primele străzi iluminate electric. În 1891 în Burdujeni existau: o moară de apă și una de abur, o fabrică de rachiu de drojdie, o fabrică de pâslărie, o fabrică de lumânări de seu și o fabrică de lumânări de ceară. În anul 1896 s-a construit abatorul pentru tăiat vite pe
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
Lângă fabrica de ulei, în 1935 s-a ridicat clădirea pentru fabrica de rachiu și drojdie. Pe malul râului Suceava exista un cuptor de ars cărămidă. Din anul 1928, la Ițcani funcționa o fabrică de zahăr. Tot atunci, existau două mori cu motor. În anul 1903 a luat ființă „Banca Populară Burdujeni” din inițiativa fostului șef de gară Romulus Bârsan. Societatea cooperativă „Viitorul” se formează în anul 1907. „Dacia Română”, societate de binefaceri și ajutor reciproc se formează la 12 iunie
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
pe arme erau țăranii din jurul Craiovei care erau considerați craioveni. Situația este perfect ilustrată de Vlad Înecatul care îl informa pe Hamza, noul ban al Craiovei, asupra hotarelor: "Craiova toată, cu tot hotarul ei" (dealurile), "toate satele și seliștele și morile și cu bălțile și cu viile". Într-un document din 1587 era pomenit "Manea săbierul, vestit făuritor de săbii peste hotarul țării și prinții sîrbi și croați au săbiile făurite de el, ca și domnul țării". În timpul lui Mihai Viteazul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
culturii și fervent apărător al credinței ortodoxe ci și un rapace strângător de averi imense. Astfel, Constantin Brâncoveanu acaparează o mare parte a satelor doljene. La 10 martie 1707, domnul dăruia mahalale și moșii (Craiovița) mănăstirii Hurez menționînd că, numai morile existente în Craiovița produceau un venit de 3000 de obroace pe an. O parte a cerealelor provenea din ogorul public al orașului, locuitorii Craiovei avînd obligația de a presta clacă ca orice țăran. În afara grîului, se cultiva: porumb, orz, mei
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
situându-se din acest punct de vedere imediat după capitala Țării Românești, Bucureștiul. În Craiova existau 4633 clădiri, dintre care 3220 case, 26 biserici, 11 școli, 60 fabrici-ateliere. Existau și aproximativ 90 de stabilimente cu caracter industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz și ulei, 4 tăbăcării, 2 tipografii. •În anul 1858 se introdusese iluminatul public cu lămpi cu petrol care le înlocuiau pe cele cu ulei de rapiță prezente din 1854. După dezamăgirea intelectualilor
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în raionul Ialoveni, Republica Moldova. Prima mențiune documentară despre existența satului Costești datează din anul 1573. În ea se spune că Ioan Vodă cel Cumplit întărește preotului Toader din Lapușna o jumătate din satul Costești, partea de sus cu heleșteul și moara în Botna, cumpărată de la Tudosia, fata Anușcăi, nepoata lui Drăgan Armaș, cu 800 zloți tătărești. Cu timpul satul Costești și-a lărgit hotarele și au apărut noi denumiri de mahalale. Din cele relatate mai sus Costache Răzeșul a fost acela
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
șes spre vârf cu sacii, cu coșurile, femeile cu pestelcile și astfel au înălțat un deal înalt numit "Movila turcilor" în prezent numit "Movila" . Nu există date istorice despre celelalte mahale, dar denumirile lor sunt următoarele : Gîrla, Furnicarul, Deal la mori, Durduc. Pentru prima dată "Gîrlea" sau "Gîrla" este amintită într-un document ce se referă la anul 1724, 22 noiembrie .Un alt document, ce se referă la anul 1731, 25 mai, informează că vornicul Mihaci din satul Gîrlea e martor
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
Mereni Mihail Friptu. În acest ocrug intrau și satele din jurul Costeștiului, și anume: Hansca, Țîpala, Rezeni, Budăi, Bălțați, Cigîrleni. Către anul 1923 în Costești erau de acum 956 case, 3486 bărbați și 4175 femei. Satul dispunea pe atunci de 1 moară cu aburi, 23 mori de vânt, 3 școli primare mixte, o biserică ortodoxă, post de jandarmi, comună agricolă, poștă de cai a zemstvei, poștă rurală, primărie, o cârciumă, reședință de subprefectură și un restaurant . La 4 octombrie 1936 se deschide
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
acest ocrug intrau și satele din jurul Costeștiului, și anume: Hansca, Țîpala, Rezeni, Budăi, Bălțați, Cigîrleni. Către anul 1923 în Costești erau de acum 956 case, 3486 bărbați și 4175 femei. Satul dispunea pe atunci de 1 moară cu aburi, 23 mori de vânt, 3 școli primare mixte, o biserică ortodoxă, post de jandarmi, comună agricolă, poștă de cai a zemstvei, poștă rurală, primărie, o cârciumă, reședință de subprefectură și un restaurant . La 4 octombrie 1936 se deschide o fabrică de spirt
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
a latul ținutului. Până în ziua de astăzi s-au păstrat turnul de apărare de la Răchitova, probabil construit de cnezii de Densuș, și cetățile de mici dimensiuni de la Suseni (Cetatea Colț) și Mălăiești; prima servind ca refugiul cnezilor din Râu de Mori iar a doua celor din Sălașu de Sus. Cele trei fortificații erau prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că probabil serveau ca locuri de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Ruinele unor curți cneziale
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Sălașu de Sus. Cele trei fortificații erau prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că probabil serveau ca locuri de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Ruinele unor curți cneziale sunt vizibile la Râu de Mori și la Sălașu de Sus. De dimensiuni modeste, în fapt doar un turn hexagonal cu latura de 6,2-6,3 metri, înconjurat de un șanț de apărare și un val de pământ, cetatea de la Hațeg a avut în perioada medievală
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
de piatră românești din județul Hunedoara", abordând cu predilecție bisericile hațegane. Cel mai vechi grup de biserici hațegane este cel constituit din lăcașurile datând din secolele XII-XIII: Biserici la fel de valoroase, datate ceva mai târziu, sunt cele din Sânpetru, Râu de Mori sau Suseni (Biserica Colț) . După schimbarea de regim din 1989, Țara Hațegului a fost puternic afectată de prăbușirea industriei din zonele adiacente: cea siderugică în Hunedoara și Călan și cea minieră din Valea Jiului. Șomajul în zonă este cel mai ridicat
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
este prezent printr-o fabrică franceză de prelucrare a melcilor și una italiană care se ocupă cu achiziționarea și prelucrarea ciupercilor Turismul cunoaște de asemenea o revigorare, mai ales în zona de vest a Țării Hațegului, în comunele Râu de Mori și Sarmizegetusa funcționând numeroase pensiuni turistice. Cabane există la Gura Zlata, Râușor, Pietrele și Rotunda (amenajată pentru Ceaușescu). Potrivit statisticilor citate de Consiliul Județean Hunedoara , rețeaua rutieră a Tării Hațegului este formată din 400 km de drumuri publice și 300
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Cosma, directorul băncii „Albina”, unul fiind pe terenul Soldisch înspre strada Andrei Șaguna, iar celălalt pe locul grădinii Flora, azi pe strada Victoriei (în zona actualelor cămine studențești). Comisia de analiză a recomandat la 21 ianuarie 1898 locul din strada Morii nr. 16. În octombrie 1898 mitropolitul Miron Romanul a murit, succesorul său fiind ales Ioan Mețianu (1898-1916). La 22 mai 1899, Consistoriul arhidiecezan numește o subcomisie formată din: Dr. Ilarion Pușcariu, Dr. Elie Cristea și Nicolae Ivan, care avea menirea
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
cu privire la terenul pentru construirea catedralei, s-a organizat o nouă dezbatere în ședința sinodului din 22 aprilie 1900, la inițiativa mitropolitului Ioan Mețianu. La acea ședință au existat din nou trei propuneri. Daniel Popovici Barcianu a propus terenul de pe strada Morii (azi Andrei Șaguna) nr. 14-16, Partenie Cosma pe cel unde se afla grădina Flora și Ioan Pușcariu un teren de pe strada Victoriei (în fața reședinței de vară). Delegații au votat pentru cele trei propuneri astfel: prima propunere a primit șase voturi
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
fost mulțumit de aceste trei propuneri, el propunând locul din cetate de pe strada Măcelarilor nr. 39, unde se afla biserica grecească cu hramul “Schimbarea la față”. Mitropolitul Ioan Mețianu a refuzat cu încăpățânare să construiască catedrala în amplasamentul de pe strada Morii, propus și acceptat inclusiv de administrația locală condusă de primarul Josef Drotleff. În cele din urmă, autoritățile locale au acceptat demolarea vechii biserici grecești și construirea catedralei pe locul ei. Terenul pe care s-a construit catedrala s-a format
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]