9,529 matches
-
de vorbă... ca între bărbați... El 1: (venind lîngă El n) Cînd eram tînăr, adică atunci cînd băgăm în mine, la întîmplare, cultură, exigențe, principii, adică atunci cînd eram superior... și intolerant, deci atunci cînd eram prost, priveam cu un nesfîrșit dispreț la așa-zisa indecență a rusului în dragoste. Cînd îi vedeam prin filme cum cîntă plîngînd, cum își smulgeau părul din cap, cum se tîrăsc, cum se omoară din cauza unei femei, îmi venea să ies din sală. Revoltat și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de a trimite totul în banc, în anecdotic, în istorica noastră capacitate de adaptare la situație, în brațele unei filosofii a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul final al unei tragedii adunată în resturile unui costum de clown. * * * Obosiți (istoviți) peste
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mesaj universal. Așa se întîmplă în teatrul celor vechi, la un Shakespeare sau la un Cehov. Dincolo de Hamlet este ironia sau o lume bufonadă pe care o recunoști în orice alt timp istoric; dincolo de Vanea este depersonalizarea, solitudinea sau căutarea nesfîrșită a sinelui într-o lume uitată. Doi foști actori, ajunși la pensie se întîlnesc în fiecare luni în apartamentul unuia dintre ei pentru a depăna amintiri, răsfoind albume vechi ale teatrului, cronici din reviste, fotografii din tinerețe. Un mobilier desuet
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mare rău cu iertarea ta, fir-ai al dracului să fii! (se duce la masa lui; Trimisul se întoarce la masa lui, îngenunchind) Sursa dublă: S-a speriat...! Uneori și iertarea te sperie... uneori... Dosar nr.: Acum își face la nesfîrșit pasiența și trage la rom..., numai o ceafă de anchetat îi lipsește... (intră Supraveghetorul) Domnu'... știți cumva nevastă-mea vine azi să mă ia? Supraveghetorul: Da' de unde vrei să știu eu? Dosar nr.: (către ceilalți, inclusiv reporterii) Voi nu știți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mari glorii, este, În ciuda avangardismului ei estetic, profund conservatoare. Să ne gîndim o clipă dacă n-am putea considera avangardele de la Începutul secolului drept o Încercare violentă de revenire la o societate de șamani și pacienți, aflați Într-o dialectică nesfîrșită, drept un război de gherilă purtat În vederea revoluției care să restaureze o societate - imposibilă - unde gradul libertății indivizilor să nu fie atins decît de cel al conștiinței acesteia - un stat spiritual hegelian a sinelui universal, “care din alienarea sa se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pasivă. și totuși, anxioliticul acesta e unul cu două tăișuri. Pe de o parte adoarme, pe de alta produce refulare prin faptul că promovează obiecte intangibile ale dorinței. Cu alte cuvinte, literatura se autojustifică pe măsură ce ajunge să echivaleze cu o nesfîrșită supapă, să se instituie ca un cîmp al libertății și ca un recipient de violență imposibil de exercitat În real. Mai există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin răvășit de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cenușie a resemnării. Citez din romanul pe care-l prezint: Suprimînd posibilitatea de a alege, sistemul le-a negat opozanților săi orice valoare. [...] Nu pot scăpa de această societate care fragmentează. [...] SÎntem niște nimeni, disprețuiți și azvîrliți la gunoi, la nesfîrșit, ca niște particule nefolositoare, dar trupul nostru este o unitate.” Aceasta este distanța care separă utopia comunitară de aceea a ceea ce-aș numi utopia somatocrației, singura rămasă În picioare după eșecul celor politice, pînă și ea amenințată de zdrobitoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acelorași refuzuri, dar mai ales în numele aceleiași misiuni. Ei acționează la comandă, deși sunt conștienți de incapacitatea lor de a controla absolut totul, datorită naturii înseși a teatrului. Iată, ca dovadă, replica lui Ion Brad, căruia George Constantin, exasperat de nesfârșitele amânări ale spectacolului, îi cerea să prezinte toate tăieturile la Iona: „Noi modificăm textul, dar să nu credeți că nu știm că voi jucați subtextul”. Iar subtextul e greu de controlat. Există o libertate funciară proprie actului teatral și complicității
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
închiderile etanșe „ne apar ca ținând de trecut” (Deleuze, p. 237). Această erodare a granițelor care îi permiteau supravegherii să se focalizeze pe un teritoriu insular este însoțită de generalizarea „controlului”, termen substitutiv avansat de Deleuze. Controlul este „continuu” și „nesfârșit”, el este „nicăieri și pretutindeni prezent”, ca să cităm termenii care defineau odinioară poziția de dominare a lumii deținută de Dumnezeu. (De altfel, sateliții care se învârt în jurul Pământului nu reprezintă unul dintre instrumentele privilegiate ce permit tocmai exercitarea generalizată a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al acțiunilor, responsabilitatea unuia sau altuia într-o întreprindere. Dacă rețeaua nu ar avea drept fond originar această legătură cu corpul și cu arborele, fără îndoială că punerea în cauză a "surselor" și a "scopurilor" în circularitatea canalelor multibranșate arridica nesfîrșite probleme ontologice și de ordin moral... B) Un "și" al paradoxului Cum precizează Yves Barel 134, orice formă, fie ea socială sau biologică, naturală sau artificială, poate da loc la două viziuni, una care utilizează "fie" (acesta) "fie" (acela), și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Moară a timpului, greier, fierăstrău înfipt în labele/ nevăzuților sfincși/ șampanie zuruind în cupa destinului,/ râu întorcându-se în gura izvorului". V. Nicolescu este un poet al metamorfozelor transpuse în imagini lucrate, căutate până la gratuitate. "Alteori merg pe un culoar nesfârșit/ din care se desfac/ asemeni degetelor celor două mâini/ alte și alte culoare,/ și trebuie sa merg pe toate odată,/ să smulg din inșii mei câte un flaut pentru fiecare/ câte un flaut/ câte o fântâna." Parabola focului supune simbolului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că va atinge absolutul promis este sărbătorit ca o mare bucurie, deși aceasta presupune suferință și jertfă: "M-am uscat ca pielea întinsă la fum/ de când aștept să te înduri". Dumnezeu privește cu înțelegere zbaterea poetului: Cineva mă privește cu nesfârșită milă și răbdare/ De când m-am născut/ Și iată că astăzi/ I-am întâlnit ochii ridicați pe cupolă/ Stăm față-n față uimiți și nimic/ Nu poate să ne mai despartă". Suntem învestiți cu puteri ilimitate în luptă și în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pace și luptă" (1953), "Cântecele pădurii tinere"(1953), "În satul lui Sahia" și "Bălcescu" versurile cuprinse în poemele citate se leagă de restul operei printr-un accentuat militantism social, dar realizarea estetică lasă de dorit : Și când pe holde nesfârșite macii / Îngenuncheați la umbra noastră sfântă, / vor asculta uimiți cum toți săracii/ Ca o pădure care crește cânta/ Celor căzuți pentru libertate". 2 "De mine se teme în taină tot burgul / Sunt prințul penumbrelor eu sunt amurgul". Cornel Regman vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
furtună de vară, una ce răvășește totul în cale, îți oferă cel puțin două trăiri extatice și te face să exclami năucită: „Doamne, ce-a fost asta?“. După furtună venea o ploaie vioaie de primăvară, mai blândă ca furtuna, dar nesfârșită, din aceea care-ți dă fiori din cap până-n picioare. Aici nu știu de câte ori atingeam culmea plăcerii. Am tot încercat să număr, dar întotdeauna le pierdeam șirul. Totul culmina cu la pièce de résistance, o repriză de ploaie mocănească în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea nu este Împăcare, ci un acord moral și sufletesc. Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar viața ar Înceta să mai existe prin Închiderea ei totală. Alături de iertare, al doilea factor care poate anula chinul este uitarea faptelor comise, ceea ce ar corespunde, Într-o formă ocolită, tot cu iertarea. Atât iertarea, cât și uitarea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
negative (Iluț, 2004, p. 115), intensificând-se astfel comportamentul agresiv (Chelcea, 2003, p. 25). Cu trecerea timpului, femeia acumulează frica de partener, opresiunea constantă conducând-o, în multe situații, la sinucidere ori la crimă. În concluzie, „conflictul care amenință la nesfârșit integritatea și identitatea interpersonală și intrapersonală reprezintă în același timp o cauză și o nevoie a violenței, respectiv o incapacitate” de care dau dovadă indivizii când interacționează (Liiceanu, 2002, p. 170). Pe de altă parte, Steele (1994) caracteriza bărbații care
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mă simțeam singur, mai singur decît oricînd, iar gîndul acesta îmi neliniștea sufletul. -Ce bine ar fi să-mi bată cineva în ușă acum, - îmi ziceam, - și fără să vreau, îmi ridicasem capul de cîteva ori, ascultînd nemișcat în mijlocul tăcerei nesfîrșite. Odată, un strop mărunt de ploaie lovise în geam și geamul răsunase ușor, iar mie mi s-a părut că aud aiurirea unui freamăt de aripi întinse - și o clipă a tremurat parcă pe podele, umbra unui corb... Și iarăși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ibseniană, Vlahuță a fost un magistru al demnității personale.” (Opere, 6, p. 293) Excepția sa și cea a lui Bacovia (de asemenea „un om independent”) sînt însă și mai greu de imaginat acum, în acești ani de paroxistică, și parcă nesfîrșită agitație, care a deformat iremediabil însăși percepția literaturii. Valoarea literară e ceva mereu variabil. Fluctuațiile ei depind de o mie și unu de factori. Aproape totul o influențează: climatul politic, nivelul de trai, ideologia, pedagogia, religia, estetica etc. în funcție de acestea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plece. S-a mutat în Feldgasse, unde, "vreme de mai multe sîptămîni", Vasile Morariu, fiul mitropolitului Silvestru, îi trimetea, în fiecare zi, mîncarea (amiaza) printr-un băiat, Gheorghe Albescu 85. Și, fiindcă astfel de trai nu se putea îndelunga la nesfîrșit, în primăvara anului 1866 Eminescu părăsi Bucovina. Ștefanelli ne spune că "n-a știut nimeni din colegi cînd a plecat și încotro a luat-o"86. După informația trimisă mult mai tîrziu, de sora sa, Aglaia Drogli, lui Titu Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
niciodată tendențioase, ci invită la reflecție după Marina Vazaca; avem de a face așadar cu un clasicism care umanizează cultura prin personalizare 13. Același eseu despre Piranesi ilustrează, după Costică Brădățan, semnificația metafizică a sfârșitului, odată ce înfățișează prizonieratul drept o nesfârșită libertate, opresivă prin chiar lipsa oricărei determinări; de asemenea, anxietatea legată de starea agonică a lumii se explică la Yourcenar printr-o grijă proprie feminității, singura în stare să înțeleagă de altfel și legătura dintre sterilitate și controlul desăvârșit al
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
stresul unei obsesii chinuitoare că prezintă o tendință continuă de a realiza o meditare sterilă, neproductivă, asupra unui subiect, asupra unui fapt, sau aspect de viață („rumegare mentală”). La obsesivi, „starea de frustrației” ia, de fapt, aspectul unei deliberări la nesfârșit asupra a două alternative la fel de puternice, în fața cărora persoana în cauză nu se poate hotărî. Altfel spus, persoana este într-o „ situație dilematică”, cu două ieșiri, de obicei defavorabile (au devenit celebre, în acest sens, cuvintele lui Hamlet, nefericitul prinț
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
alte cazuri, persoana fobică simte nevoia să-și numere pașii făcuți pe stradă, să numere trecătorii întâlniți, să repete cifre în serie de un număr determinat de ori și fără greșeală, să aprindă și să stingă bricheta sau țigara la nesfârșit, să șteargă mobila sau geamurile apartamentului de mai multe ori pe zi etc. Deoarece unele acte impulsive, cum ar fi de exemplu tendința acută a psihopatiilor de a huli, sau chiar a agresa fizic trecătorii pe stradă, se soldează, de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
doilea regim militar a adoptat modelul de-militarizării: după câțiva ani, liderul a alcătuit un partid (unic), sperând în acest fel să facă regimul mai "acceptabil". Nu avea să se întâmple așa, totuși, în mare parte din cauza unui război civil nesfârșit în sudul țării; regimul a fost răsturnat. După un scurt interludiu parlamentar, forțele armate au preluat din nou controlul în 1989. Noul regim a fost de tip "pur" (cu o substanțială doză de "integrare" musulmană). Sudanul a experimentat astfel diverse
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
colorate expresionist, pe care cititorul este undeva invitat, prin intermediul adresării directe, să o trăiască la cote halucinante: "Tu numeri clipele, ciocanele de plumb/ lovind în ceasuri, în timp ce carnea/ prinsă-n cuie revarsă frigul/ spaimei și râul sângelui cel roșu" (Stropul nesfârșit de ploaie). În ciuda potențialului anxiogen al temelor și simbolurilor recurente (cum spuneam, de regulă expresioniste: "umbra/ mai deasă decât norul de noapte", "putredele trepte", "draperii de neagră zgură", "dansul cimpoaielor negre", "pulberea/ răscolită de oase", "movila/ de oase și țeste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]