10,880 matches
-
corelație sau nu cu metafore (idei, mituri, concepte etc.) ale înțelegerii și/sau cunoașterii. Corelația dintre ele se activează și funcționează cu maximum de intensitate atunci când creația și cunoașterea sunt omologabile pe baza identității lor comune, aceea de acte ontologice". Nuanțele de semnificație ale acestor verbe, în diferitele contexte utilizate de Eminescu, marchează, de fapt, "registrul stilistic" specific creației acestuia. Exemplele sunt luate din La moartea lui Neamțu, Andrei Mureșanu, Povestea magului călător în stele, Icoană și privaz etc., pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se "primeni", de a-și înnoi sau nuanța sensul prin încadrarea lor în contexte surprinzătoare. Or, presiunea unor asemenea contexte, a unor atari alianțe contextuale, obligă cuvintele cele mai firești, bine cunoscute obștii vorbitorilor, să dea în vileag înțelesuri și nuanțe semantice inedite, specifice limbajului poetic eminescian". Și, în continuare:" În cazurile când Eminescu "inovează" stricto sensu, plăsmuirile lui sunt firești, nu prezintă nici o "stridență", iar posteritatea avea să le confirme, validând, dacă nu cuvântul, atunci cel puțin procedeul derivativ folosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
coaja pământului, am găsi negreșit că acești din urmă sunt cu mult covârșitori în număr și prin urmare ar putea să ofere un contingent de cetitori mai mare decât acela al ungurilor. Dar ungurii sunt șoviniști, zicem noi, cu o nuanță de ironie. Așa o fi. Dacă însă șovinismul e un păcat, apoi cred că mai bine e să păcătuim în sensul patriotismului decât în sensul contrar. Dar grecii care au făcut mai dăunăzi o revoluțiune întreagă, fiindcă se tradusese Evanghelia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am mai pus piciorul în acea vale a marilor minuni pământești, și totuși mi-a rămas viu întipărită în memorie întreaga siluetă a munților ce o înconjoară cu vârfurile lor ascuțite cu boldul 200, care răsfrâng lumina soarelui în nenumărate nuanțe. Iar în fundul văiei, acolo unde se încheie cercul munților, se rădică maiestuos, mai presus pe toți, Mont Blanc, învăluit cu mantia lui albă ca un sahastru bătrân de când lumea, căruia toți se închină. Dar aceste mari scene ale naturei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-i puteam distinge așa de bine, că vedeam urmele ce lăsau pe zăpadă și funia cu care erau legați. Ce n-aș fi dat să fiu și eu între dânșii! Poate căm acest dor o fi avut la bază o nuanță de vanitate; dar, în sfârșit, dintre toate vanitățile lumești, aceqasta este negreșit mai scuzabilă, pentru că năzuința de a atinge culmele înalte, fie pe terenul intelectual, fie pe cel fizic, e inerentă naturei omenești. Nu tuturor este dată putința de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
77. Entropizarea, efectul evoluției Viața e o necesitate. Argumente? Inclusiv faptul că noi nu suntem decât câte un sac umplut cu atomi, cel puțin calitativ identici cu restul planetei și, desigur Încă “ceva”. Ca și celelalte viețuitoare, cu deosebiri de nuanță În ceea ce privește acel “ceva”. Zică cine ce vrea, căci problema acelui “ceva” nu va putea fi probabil niciodată tranșată, dar el e În primul rând ordine, informație, adică negentropie. Cel puțin ca aspect general. Iar ordinea are și o antiteză, dezordinea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ei râvnita negentropie? De la mediul abiotic nicidecum, ci doar de la acela biotic. Adică tot viața, cu V mare, e responsabilă, cu ghilimele, de asta. De ce? Pentru că ea e, nu atât o producătoare, cât mai ales o acumulatoare de negentropie. O nuanță se impune desigur și aceea se referă la viața vegetală, aceea care transformă energia primară a Soarelui În negentropie, viața animală doar profitând și desigur prelungind, În ea Însăși, acea primară, vegetală, negentropie. Dar, amețiți deja de atâta entropie și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a mea, o excepție. Natura Însăși oscilează, căutând un drum care nu e prestabilit, ci se naște pe măsura parcurgerii lui. Și, ca treaba să nu fie chiar așa de simplă, aceste oscilații au loc la mai multe niveluri, cu nuanțe specifice. Concretizând la Viață, pe termen scurt, sezonier și chiar săptămânal, după specificul fiecărui ecosistem, există o supremație alternativă a autotrofelor, respectiv heterotrofelor. Pe termen lung, sute de milioane de ani, și la nivelul Întregii biosfere, marile grupuri de organisme
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
singuri, doar să atragă atenția asupra unora dintre ele. Acum aș căuta doar semnificația acelor alternative oscilante: Între dulcele și amarul vieții, Între antitezele de orice nivel ce Îi dau sens, nici noi, nici natura, nu putem sesiza modificările de nuanță. Spre nenorocul nostru, natura reacționează doar la atingerea unui extrem, iar atunci o face prin mijloace de asemenea extreme. Dar Viața e iubire, dezinteresată sau interesată - iar oscilații! -, iar natura trebuie iubită pentru ea Însăși, nu pentru frica de pedeapsă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
onoreze integral promisiunile, iar dreapta produce mai mult decât consumă, motiv pentru care nu e prea populară. Privind În natură, aș găsi imediat o asociere din acest punct de vedere, Între stânga și animal, respectiv dreapta și plantă; iar diversele nuanțe doctrinare, indiferent de aripă, cu diversele specii de animale, respectiv de plante. Și, Încă, după cum animalul sărăcește mediul În nutrienți, iar planta Îl Îmbogățește, Înseamnă că o guvernare de stânga sărăcește mediul, adică infrastructura societății În favoarea indivizilor, iar una de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o teorie pedagogică ce se întemeia tocmai pe ceea ce considera că prezintă cea mai deplină garanție de durabilitate: valorile culturii umane. Eduard Spranger este unul din reprezentanții "filosofiei vieții" (alături de Fr. Nietzsche, W. Dilthey, G. Simmel, O. Spengler) filosofie de nuanță idealistă, neoromantică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. A funcționat ca profesor de filosofie și pedagogie la universitățile din Leipzig (1911-1920), Berlin, Tübingen (1946-1952). Elev nu întru totul fidel al lui W. Dilthey (1833-1911), a continuat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
egipteană și indiană, fiind continuate de ocultismul medieval și modern (7). Dezvoltarea științei în secolul al XIX-lea, ca și progresele tehnicii bazate pe rezultatele cercetărilor experimentale, au condus la o creștere a prestigiului științei, a filosofiei materialiste (de diverse nuanțe) și la o scădere a încrederii în concepțiile spiritualiste. Nu înseamnă că acestea au lipsit în acea perioadă; tocmai spre sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-au afirmat mari personalități ale spiritualismului mondial ca, de pildă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îndoctrineze tinerii, ci numai să le înlesnească posibilitatea unei analize critice a unor opinii divergente, urmînd ca ei să opteze pentru una dintre ele, de preferință pentru aceea care se dovedește a fi expresia "consensului social". Un alt reconstrucționist, de nuanță conservatoare I. B. BERKSON apreciază că prin valorificarea moștenirii culturale a trecutului, educația poate contribui la înfăptuirea unei noi ordini democratice (34, pp. 209-210). Școala formează tînăra generație pentru viitor înlesnindu-i identificarea cu idealurile permanente ale moștenirii culturale și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unui sistem politic care, dacă nu urmau să reapară probleme similare, necesita mai curând o schimbare de direcție, decât un fin acordaj. Desigur, atât un politician foarte corupt, cât și unul foarte cinstit sunt ușor de reperat independent de cultură; nuanțele de gri sunt cele care ne lasă de gândit. Acest lucru este valabil atât în țările mai puțin dezvoltate, cu grad scăzut de instruire, cu garanții constituționale imature sau nepotrivite și mijloace slabe de comunicare, cât și în țările dezvoltate
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
criza valorilor, deficiența mecanismelor legale și de supraveghere și factorii culturali (Hao și Johnston 2002: 585). Desigur, de la revoluție până în prezent, de la San-fan până la ,,cele trei accente", atât corupția în sine, cât și campaniile anticorupție și-au păstrat scopul și nuanța politică puternică. Scopul deschis al campaniilor de a se ocupa de indivizii corupți a fost serios subminat de două imperative: în primul rând, imperativul macropolitic al consolidării intereselor Partidului și statului (și, așadar, a celor ale poporului, declarate sinonime cu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
22, 37, 244; Indice de percepție 24, 47; împrumuturi bancare 27, 70, 191; lărgirea sferei de acțiune a politicii normale 9, 16, 43, 49, 55, 57, 236, 237-239; liberalizare economică 65-74, 81-82, 242; lovituri militare justificate 29; mica corupție 60; nuanțe de gri 16; propagandă 19; referințe bibliografice 7-8; studii comparative 7; studii de caz 17; tipologii 18 Corupție: capcană a corupției 79; competitivitate 71, 75, 77, 78; echilibrul pieței 75; forță 55; înțeles 17-22, 127-128; lupta împotriva corupției 250-254; perspectivă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
aducă aminte tot felul de chestii, să rememoreze, să descopere în ei chestii de care le era frică să vorbească. Hai că devin maniheist. Prea văd totul doar în alb și negru. Și nu e în regulă atâta lipsă de nuanță, să faci o împărțeală din asta extrem de rigidă, io, deoparte, eroul pozitiv, singur împotriva tuturor, și, de cealaltă parte, scursura, caracuda. V-am spus că mă suspectez de tendințe paranoice. Să nu luați mot-à-mot ce se întâmplă să emit, altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care Mirel a dres busuiocul în felul următor. „Da’, ce-ai cu noi, fă, pentru ce să dăm cu var? - n-am zis «pula» am zis «pulma».“ Și așa a decurs conversația asta licențioasă care urmărea să stabilească diferențele de nuanță dintre pulă și pulmă - și noi ne tăvăleam prin bănci de râs. Altă dată, fază de zece puncte, eram la ora de limba și literatura română, la Șoseaua Nordului a lui Eugen Barbu, țin minte lecția cu așa mare precizie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care bănuiește că, dacă e miercuri, voi cumpăra ProSport, Cațavencu, România Literară nu mai citiți? Nu prea vorbiți dumneavoastră! Începuse să mă cunoască. Autobuzul 136 e ceva mai liber spre orele 8, 9. Evitam dialogul. Auzeam zdruncănituri, huruituri. Și atât. Nuanțele nu le percepeam. Oameni care deschid gura ca niște pești. Ce poți afla, ce poți să știi despre fiecare dintre ei dacă nu reușești să-i auzi vorbind? Dacă îți scapă chiar cuvintele. Irina Nicolau își începea un curs printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cineva. De la Cohen ăsta mi-a rămas atunci în minte un singur vers „Jesus was a sailor“. Nu știam ce vrea să spună. Cum adică Iisus vaporean? Trebuia să-ți pui bibilica la contribuție. Să judeci nițel. Cohen ăsta avea nuanțe, nenică. Era bengos, care va să zică. Nu ca zgubiliticii mei de până atunci, la care mesajul putea fi rezumat la ceva de genul: „Viața asta e un rahat/ Absolut toți mă enervează/ Mai ales tu ăsta care ai făcut imprudența să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
individei cu care se conversase. Interesant era că Miorița, editură, tot un drac era. Ceva în afara cartierului. Dincolo de linia lui 41. Dincolo de linia tramvaiului începe o lume a dracului de complicată, mai greu de descifrat. Ce e dincolo nu merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
notele foarte mici. Georgeta era fiica ministrului agriculturii la vremea aceea, Gheorghe David, recrutat de Nicolae Ceaușescu din Insula Mare a Brăilei. De fiecare dată la ședințele cu părinții participa mama Georgetei, o doamnă plinuță, scundă, care-și schimba permanent nuanțele părului roșcat, însă coafura rămânea evident la fel de angajată în volum și tapaj. Uneori ni se părea că mama Georgetei este cu mult mai „ministru” decât tatăl ei. Georgeta rămânea însă colega noastră și n-a schițat niciodată vreun impuls dictat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Mir, zugrăvit În platoșă și cu sulița În mână pe „tombărăurile“ și cotiugele de gunoi, cu sacalele și stro pitorile primăriei trase de cai uriași de povară aduși din Pomerania, că rora vizitiii noștri le vorbeau Într-o nemțească de nuanță valahă: „țuri“ În loc de zurück. Oameni Într-adevăr de treabă, fiindcă nu știau Încă ce Înseamnă goana nebună după afaceri rapide și pricopseli de la o zi la alta și nici nu cunoșteau dis tracțiile noastre mecanice, atroce, trăind, amuzându-se și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mult cântărită și, de aceea, nedând cu nimic Înapoi; zâmbind parcă În sinea lui și pentru sine atunci când nu-ți Împărtășea părerile; excelent soi de intelectual evreu În Înfăți șare, ca și la intelect, cu ceva-ceva de talmudist aplicat la nuanțe și pe care nu-l scoți cu una, cu două din convingerile lui tari și milenare, dar totuși inteligență generoasă, din acelea care nu așteaptă decât ocazia - foarte rară În viața noastră! - ca să Îm bră țișeze și să se dăruiască
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
violentă În clipa următoare, când i-am văzut expectorările, râgâielile și vomitările incoercibile ale acestei sărmane prosti tuate care arunca jos, din gura ei veștedă și nocivă, produc tul acela fiziologic alburiu, tulbure, lipicios și cu un miros de o nuanță sui generis, prea bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările, nu exterioare, ci interioare, ale prosti tuatelor, aceste sclave, aceste automate la dispoziția poftelor oricui? Iar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]