9,822 matches
-
stat și nici nicăieri altundeva. S-a descurcat întotdeauna, ca și părinții lui când trăiau, pe cont propriu și s-a descurcat bine, după cum recunoștea și el, iar pensiunea nu era altceva, decât o plută rătăcită și uitată în mijlocul unui ocean învolburat și ostil, dar pe care se simțea liber, fericit și protejat, tocmai pentru că era ocrotit de cel mai puternic om din țară despre care povestea el cu emfază, de câte ori se ivea ocazia: înainte de a fi închis la Doftana, o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o zugrăvise în culori portocalii cu vreo câțiva ani în urmă, când era cel mai fericit muritor și care i se arăta mereu, de câte ori gândurile o luau razna. O cărare îngustă, scăldată în soare, în mijlocul unui câmp înecat într-un ocean de flori multicolore, printre petalele cărora Bela, alături de Marcela, discutând nimicuri ca două prietene vechi, ambele cu pălării de vară cu boruri mari, în timp ce în jurul lor sar într-un picior și aleargă mai mulți copii poznași de diferite vârste, iar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiica lui. O toropeală plăcută a pus stăpânire pe întregul său organism. Odihnit și fără greutate, suspendat în timp și spațiu, se simțea legănat, ca un fulg în balansoar, de o regină a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și uitată în singurătate până când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oprit brusc fără a produce nici cel mai mic zgomot. Ura! Pentru moment era salvat. O sferă albastră, ce se vedea perfect, luminată, probabil, de un soare nevăzut, se contura plutind în spațiu ca un ou de dinozaur într-un ocean cosmic. O fi chiar Pământul cel adevărat? Imposibil! Nu e decât un vis ciudat. Îi era rușine de spaima trasă adineauri. Nu trebuia decât să se ciupească sau să se înțepe cu un ac. Și totuși peisajul la care privea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căuta Arhimede? Din spațiul lipsit de atmosferă și de oxigen în care nici o ființă vie, nici măcar o singură musculiță nu ar putea supraviețui, el privea la gigantica sferă mai ceva ca un zeu. Pe ea se deslușea conturul unui imens ocean albastru și o singură pată verde, probabil, un singur continent. Acesta acoperea douăzeci și cinci, maximum treizeci la sută din întreaga ei suprafață; în rest apă. Peisajul era sublim. Pe Pământ, chiar și cu binoclu nu ar fi putut privi niciodată la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ori câteva ogoare ca niște preșuri pe care puteai călca la nevoie; ori acoperișurile caselor în interiorul cărora se adăposteau semenii lui, ființe minuscule de dimensiunea unor furnici. Acum avea în față un peisaj celest, o întreagă planetă cu mări și oceane, cu un continent gigantic cât toate cele cinci de pe Terra care se pierdea undeva, în partea nevăzută a sferei. Se distingeau chiar și diferitele forme de relief. S-ar putea ca și pe această planetă să existe țări mari și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și încâlcită, încât îi împiedecau la alergat, trebuiau să ridice sus picioarele pentru a putea păși, iar florile, ce creșteau printre firele de iarbă de culori, forme și dimensiuni diferite, erau atât de multe, încât vânătorii parcă pluteau într-un ocean de petale multicolore. Unele din ele erau strivite deja de tălpile unor animale erbivore, ce au păscut și s-au zbenguit recent, dar care în final au fost răpuse de aceeași nesătulă fiară. În unele momente nu-și putea explica
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și, în voie, să se lase dus de soartă undeva..., spre exemplu undeva ..., dincolo de Cercul Arctic, dar nu copil cum cred unii ci un adevărat bărbat, în floarea vârstei, sănătos și puternic, să se deplaseze în liniște prin mijlocul unui ocean alb și strălucitor, dinspre miazăzi spre miazănoapte, ancorat de o sanie încărcată, trasă de o duzină de câini Huski, vânjoși, voioși și zglobii, pe întinderi nesfârșite de zăpadă, sub un cer infinit, senin și uscat; cu un soare ceva mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Când a încercat fata să se urce în barcă, tatăl i-a tăiat degetele de la ambele mâini. Mânioasă și supărată pe propriul ei părinte, s-a transformat într-o atotputernică zeiță dornică de răzbunare și de dreptate, ce stăpânește întinderile oceanului, iar din degetele ei aruncate în adâncuri au apărut focile, morsele, balenele și alte viețuitoare marine ce sunt oferite oamenilor ca hrană numai atunci, când nu e mânioasă și când i se face milă de necazurile acestora. Șamanii, pentru a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu e mânioasă și când i se face milă de necazurile acestora. Șamanii, pentru a-i opri mânia și a-i stimula mărinimia, se duc pe furiș, din când în când, cu jertfe chiar la ea acasă, adică pe fundul oceanului și o roagă să nu-i uite pe vânători, să nu-i lase fără hrană sau fără adăpost. În timp ce aluneca pe zăpadă cu schiurile agățate de sania trasă de câini, și-a dat seama că, dacă ar încerca să povestească
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alți invitați. Cea mai mare și cea mai frumoasă parte a petrecerii, a fost după masa festivă, când toți invitații, fără excepție, ținându-se cât mai aproape unul de celălalt în jurul celor șase, precum membrii unui echipaj, în mijloc de ocean, pe o barcă în derivă, cântau conduși de vocea inconfundabilă a tânărului tătic. Participanții deveneau, rând pe rând, când ciobănași cu trei sute de oi când, țărăncuțe cu bujori în obrăjori și cu bundițe noi, țigani adevărați îndrăgostiți de pirande, când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se confruntă cu probleme nemaiîntâlnite. Au loc unele fenomene imprevizibile ce se amplifică de la o zi la alta și a căror natură necunoscută face imposibilă orice încercare de a le ține sub control. Semnalele vin din adâncul mărilor și a oceanelor. Cașaloții, rechinii, în general balenele aproape au dispărut. Îngrijorător de mult scade, de la o zi la alta, cantitatea de pește oceanic. Mai mult, maternitățile sunt aproape goale. Nu se mai nasc copii. Specialiștii caută soluții, dar nu cunosc cauzele. La
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru prima oară. Se purta întocmai ca peștele care, cam la fel de neinteligent, înoată în permanență dintr-o parte în cealaltă într-un acvariu strâmt, dar, neavând nici el prea multă ținere de minte, chiar crede, cu toată tăria, că străbate oceane! Destul de multă vreme, recunosc, am făcut eforturi să-mi concentrez toate forțele mele spirituale, pentru a nu-l asculta, lăsând impresia că jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vrut să stai drepți, n-ai fi putut, același tavan obligându-te să stai ori pe scaun, ori pe divanul ce ocupa spațiul din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și în cea mai neagră noapte. Era o virtute pe care doar el și cei ca el, care se născuseră și crescuseră în ținutul nisipurilor, o aveau. Asemeni porumbeilor călători, păsărilor migratoare sau balenelor în cele mai adânci străfunduri ale oceanelor, targuí-ul știa întotdeauna unde se află și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nimeni n-a stabilit-o cu precizie. — „Nimic“ nu e stabilit acolo cu precizie, remarcă, ridicându-se în picioare și plimbându-se încet prin birou. Să cauți un targuí fugar în acele pustietăți e ca și cum ai căuta un pește în ocean - se întoarse și-l privi în ochi: Arhivează cazul. Anuhar-el-Mojkri, secretar eficient de mai bine de opt ani la ordinele directe ale guvernatorului, își permise luxul de a-și arăta nemulțumirea: — Militarilor n-o să le placă, Excelență... A ucis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de puternică, încât a încercat să cucerească Egiptul, dar tuaregii au fost trădați de o femeie și au pierdut marea bătălie. Unii au fugit spre răsărit, s-au stabilit la țărmul mării și au format poporul fenicienilor, care au stăpânit oceanele. Alții au luat-o spre apus și s-au așezat pe nisipuri, punând stăpânire pe deșert. După mii de ani, ați venit voi, barbarii arabi pe care Mahomed tocmai vă scosese din cea mai neagră ignoranță... — Da, am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dacă te cățărai pe cea mai înaltă dintre acele ghourde. Nisip și vânt era tot ce exista acolo, în împrejurimile „marelui pământ pustiu“, și se întreba cum putea targuí-ul să-l asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viață și lumina curată care-ți săruta chipul, de dimineață! Nu uită să-I mulțumești pentru splendoarea din flori, îmbrăcate mirific în culori și miresme, armonie în zori! Nu uită să-I mulțumești pentru stropii de ploaie, râuri mari și oceane sau minuni de cascade care curg în șuvoaie! Nu uită să-I mulțumești pentru sfântă dreptate, pentru milă, iertare și binecuvântare, El împarte din toate! Nu uită să-I mulțumești pentru locul promis unde noaptea dispare, bucuria învinge, în etern
Nu uita by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83321_a_84646]
-
lui Stein și niciodată pe Stein, În cel mai bun caz auzind vocea lui Stein pe linia externă de telefon, fantoma unei voci din inflexiunile căreia nu putea trage nici o concluzie: Stein intrase la apă. Dar cât de tare? În mijlocul oceanului sau la țărm? Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acest fel. Tapú avea să fie un om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
își va continua eforturile, va ști în ce punct al boltei se va afla fiecare, în funcție de luna, de zi și de oră. Cand va veni această zi, dacă va veni vreodată, va putea aspiră să devină Mare Navigator pe Infinitul Ocean și, în acest caz, Maiana n-ar mai sta nici o clipă pe gânduri și îl va alege pe el dintre toți pretendenții ei, pentru că nici o fată cu capul pe umeri n-ar putea rezista tentației de a se mărită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja, în ciuda relativei lui tinereți, titlul de Mare Navigator, iar isprava lui n-a făcut decât să dovedească tuturor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi, pentru a-și menține poziția în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]