9,079 matches
-
În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache, s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În Codrul din apropiere Dolnei sunt situate locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze poemul "Țiganii". După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
bălți) încadrată în bioregiunea continentală și panonică; aflată la poalele sud-vestice ale Munților Codru-Moma (grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul carpatic al Occidentalilor), în Câmpia de Vest (sectorul românesc al câmpiei Panonice). Acesta include rezervațiile naturale Balta Rovina, Poiana cu narcise Rovina și Pădurea Sâc. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
și deal, iar la munte prin terenurile deschise, cu tufișuri de jnepeni și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu un oarecare grad de umiditate: terenuri cultivate sau cu plante spontane, pajiști și grădini, fânețe puternic înierbate, poieni din pădurile de munte, adesea chiar în cele de câmpie, până în pășunile de pe crestele munților și golul de munte (de ex. în Retezat). Evită însă mlaștinile. În pădurile de foioase șoarecele subpământean nu este legat de prezența umidității solului, iar
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
Conacul familiei Cantacuzino este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Poiana, raionul Edineț. Data construcției nu este cunoscută. Se presupune că a fost concepută în în stil neogotic, cu decorațiuni des întâlnite în Europa de est. În spațiul românesc, familia de boieri Cantacuzino au fost printre cei mai înstăriți și cu o istorie
Conacul familiei Cantacuzino din Poiana () [Corola-website/Science/333779_a_335108]
-
specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie și inclusă în lista roșie a IUCN), precum și șapte specii de fluturi: "Lycaena helle" (un lepidopter rar, semnalat în țara noastră doar aici și în rezervația naturală Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Euphydryas aurinia" (fluturele auriu), "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), "Eriogaster catax" (fluturele de noapte), "Maculinea teleius" (fluturașul albastru cu puncte negre) și "Coenagrion ornatum" (albilița portocalie). În arealul sitului este semnalată
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
autorului: o vânătoare de sitari întreruptă de ninsoare în pădurea Bârnova sau de ploaie în pădurea Boroșești, o vânătoare de lupi și de vulpi pe ploaie torențială în pădurea Brăești, o vânătoare de lupi pe ninsoare în râpa Cucoara din Poiana cu Schit, vânători de rațe și gâște sălbatice în bălțile de la vărsarea Jijiei în Prut, o vânătoare de gâște sălbatice în stufurile și bălțile de pe ostrovul Dranova, o vânătoare de iepuri pe dealurile de la Zahorna, o vânătoare de vulpi în
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Cheile Piatra Bălții, Cheile Întregalde, Cheile Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Situl de importanță comunitară „Trascău” se află în administrarea "Grupului de Acțiune Locală Munții Metaliferi, Trascău, Muntele Mare" (GAL
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Cheile Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Situl de importanță comunitară „Trascău” se află în administrarea "Grupului de Acțiune Locală Munții Metaliferi, Trascău, Muntele Mare" (GAL MMTMM). Unul din obiectivele acestei
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Craivii, Prisaca, Galda-Colții Caprii"), ciuperci, poduri, cheiuri ("Ampoiței, Caprei, Gălzii, Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului"), defilee ("Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului"), doline, lapiezuri, uvale, platouri ("Ciumerna, Piatra Cetii"), depresiuni ("Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău"); Fenomene endocarstice: peșteri ("Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului") și avene ("Avenul din Piatra Cetii, Avenul de sub Pietruța"). Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Galda-Colții Caprii"), ciuperci, poduri, cheiuri ("Ampoiței, Caprei, Gălzii, Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului"), defilee ("Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului"), doline, lapiezuri, uvale, platouri ("Ciumerna, Piatra Cetii"), depresiuni ("Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău"); Fenomene endocarstice: peșteri ("Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului") și avene ("Avenul din Piatra Cetii, Avenul de sub Pietruța"). Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea mai mare
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului"), defilee ("Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului"), doline, lapiezuri, uvale, platouri ("Ciumerna, Piatra Cetii"), depresiuni ("Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău"); Fenomene endocarstice: peșteri ("Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului") și avene ("Avenul din Piatra Cetii, Avenul de sub Pietruța"). Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea mai mare parte pe masive calcaroase mezozoice în alternanță cu conglomerate și
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte bazine hidrografice aparțin râurilor: Galda (cu afluenții
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Ampoiului) și 800-900 mm. (în Depresiunea Trascăului), ajungând până la peste 1000 mm. pe masive și creste. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 4 și 5°C în masivele cele mai înalte (Dâmbău, Corabia) și 8-12°C în zona depresionară a Poienii Aiudului. Pe vârfuri și creste predomină vânturile de vest și nord-vest. Un vânt cald și puternic (vânt de tip "foehnal") este semnalat primăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului. Situl Trascău prezintă o arie naturală cu o
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
zootehnica, iar în extremitatea sudică, bucăți de pămînt ars aminteau de o veche fabrică de cărămidă"". Prin urmare, Lupu a fost responsabil de numeroasele plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurător și paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. De asemenea, Lupu a publicat (1988), altături de Mandache Leocov, Emilian
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
de la Muntele Athos. În timpul Postului Mare din anul 1743, rasoforul Platon a călătorit la schiturile Dălhăuți, Trestieni - Râmnicu Sărat și Cârnu (unde se afla și pustnicul Onufrie). Primele două comunități moldovenești se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului Vasile de la Poiana Mărului, care a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l despre rugăciunea inimii. Cel de-al treilea schit se afla în Țara Românească. Toate trei urmau regula isihastă atonită. În vara anului 1746, la
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
ajuns la 4 iulie 1746 la Mănăstirea Pantocrator, unde se aflau călugări greci și slavi. A petrecut următorii patru ani în singurătate și rugăciune, nevoindu-se într-o sărăcie extremă. A fost călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, care i-a schimbat numele în cel de Paisie. Urmând sfatul lui Vasile, el a decis să renunțe la viața austeră din pustiu și a devenit un conducător renumit al schitului isihast, format
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
1919 soții Tătărescu erau în Botoșani unde Gheorghe Tărărescu deținea funcția de aghiotant al comandantului Școlii de ofițeri de infanterie. După terminarea războiului, cei doi fac o călătorie în Punjab, India, apoi se instalează în București. Totodată cumpără moșia de la Poiana, al cărei conac îl amenajează într-o perioadă de peste un deceniu Au avut doi copii, o fiică Sanda care s-a maritat cu Ulysses Negroponte și un fiu Tudor, care a murit bolnav la Paris în 1955. Pentru contribuția sa
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
să trăiască în condiții de viață precare, întrucât bunurile familiei Tătărescu au fost naționalizate. În anul 1968 a decedat și a fost înmormântată în cavoul familiei alături de soțul său, în cimitirul Belu din București. În 1918 soții Tătărescu cumpără moșia Poiana (azi pe teritoriul orașului Rovinari, satul Poiana devenind un cartier ar orașului). Conacul a fost realizat în jurul unei cule, înalțate în jurul anului 1790 de către Dobre Sârbu, negustor din Târgu Jiu. După 1820 intră in posesia pitarului Dincă Poenaru (cula este
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
întrucât bunurile familiei Tătărescu au fost naționalizate. În anul 1968 a decedat și a fost înmormântată în cavoul familiei alături de soțul său, în cimitirul Belu din București. În 1918 soții Tătărescu cumpără moșia Poiana (azi pe teritoriul orașului Rovinari, satul Poiana devenind un cartier ar orașului). Conacul a fost realizat în jurul unei cule, înalțate în jurul anului 1790 de către Dobre Sârbu, negustor din Târgu Jiu. După 1820 intră in posesia pitarului Dincă Poenaru (cula este cunoscută și sub denumirea de Cula Poenaru
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
lemn de stejar. În perioada 1923-1935 se mai realizează o baie la eraj, cămine din teracotă smălțuită și parchet. În exterior, casa prezintă elemente decorative realizate la initiativa Aretiei Tătărescu În anii 1923-1924, familia Tătărescu renovează biserica Sfântul Gheorghe din Poiana. Biserica din lemn, acoperită cu șindrilă, de dimensiuni modeste are formă de navă cu pridvor Clopotnița din lemn a fost construită în jurul anului 1923, odată cu lucrările de renovare. Altarul este despărțit de naos de o catapeteasmă ornată cu icoane în
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
din București. De-a lungul timpului, casa a suferit mai multe transformări pentru a fi locuibilă. Aspectul interior este cel al unei locuințe în stil rustic, având pardoseli din parchet de stejar, pereți simpli tencuiți și văruiți. În afară de moșia de la Poiana, familia Tătărescu mai avea o casă mare în municipiul Târgu Jiu. Edificiul, situat pe Calea Unirii, nr. 22, este consemnat în în anul 1913, ca aparținând lui Ion Câlniceanu, primar al orașului Târgu Jiu și ulterior senator și deputat în
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
de a proteja eventualele văduve de război, determinând concubinii să se căsătorească, pentru ca pruncii rezultați în urma relațiilor lor să fie legitimi. În acest scop, Arethia Tătărescu organiza periodic căsătorii colective ale cuplurilor necăsătorite.Sanda Tătărescu-Negroponte, relatează că, în 1939 “la Poiana, într-un loc anume amenajat au fost celebrate căsătoria a nu mai puțin de 1500 de cupluri de diferite vârste, care trăiau în concubinaj, din întreaga zonă și chiar din localități mai îndepărtate. Au venit vreo 1500 de cupluri. Fratele
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
și Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
creat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a faunei sălbatice, precum și a două habitate de interes comunitar ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum") aflate în nord-estului masivului Poiana Ruscă (grupă montană aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor). La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
Alexander Morfov. În distribuție: Ion Caramitru, Crina Semciuc/ Alexandra Sălceanu, Mihai Călin, Istvan Teglas, Alexandru Călin, Gavril Pătru, Ioan Andrei Ionescu, Andrei Finți, Vitalie Bichir, Marcelo-S Cobzariu, Mihai Calotă, Eduard Cârlan, Mădălin Mandin, Ionuț Toader, Axel Moustache, Eduard Ada, Alexandra Poiană Spectacolul poate fi vizionat sâmbătă 4 februarie și duminică 5 februarie, la ora 19:30, la Sala Mare. După o lungă pauză, Două loturi - unul din cele mai premiate spectacole ale Teatrului Național - va putea din nou văzut de spectatori
Petreceți un weekend încântător la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105811_a_107103]