9,035 matches
-
ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este format din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. "Ligamentul colateral medial al articulației talocrurale" este un ligament compus aflat pe partea medială a articulației. Are forma unui evantai sau a unei lame triunghiulare și de aceea se mai numește și ligament deltoidian al articulației
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este format din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. "Ligamentul colateral medial al articulației talocrurale" este un ligament compus aflat pe partea medială a articulației. Are forma unui evantai sau a unei lame triunghiulare și de aceea se mai numește și ligament deltoidian al articulației talocrurale. Își are originea
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
unei lame triunghiulare și de aceea se mai numește și ligament deltoidian al articulației talocrurale. Își are originea superior pe marginile și pe vârful maleolei mediale a tibiei și de acolo se răspândește în evantai în jos la oasele tarsiene posterioare (talus, calcaneu, navicular). În constituția lui intră două straturi: superficial (ligamentul deltoidian propriu-zis) și profund. I se descriu patru părți sau fascicule: tibiotalar anterior, tibionavicular, tibiocalcanean și tibiotalar posterior. Scripetele astragalian și cu cele două fețe maleolare sunt acoperite de
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
de acolo se răspândește în evantai în jos la oasele tarsiene posterioare (talus, calcaneu, navicular). În constituția lui intră două straturi: superficial (ligamentul deltoidian propriu-zis) și profund. I se descriu patru părți sau fascicule: tibiotalar anterior, tibionavicular, tibiocalcanean și tibiotalar posterior. Scripetele astragalian și cu cele două fețe maleolare sunt acoperite de un strat gros de cartilaj hialin, a cărui grosime maximă (2 mm) se află la nivelul șanțului scripetelui și pe povârnișul medial. Fiecare din cele două suprafețe articulare descrise
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
tarsiană este formată de trohleea talusului, care este o proeminență articulară voluminoasă cu trei fețe: fața superioară a trohleei talusului, fața maleolară medială și fața maleolară laterală. "Fața superioară a trohleei talusului" mai largă în partea anterioară decât în cea posterioară, descrie un arc de circa 120° și are forma unui scripete convex în sens antero-posterior și ușor concav în sens transversal, mai mult lung decât lat. Elementele acestui scripete sunt următoarele: două povârnișuri inegale (cel mai mare fiind cel lateral
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
lăsând extraarticular (în afară articulației) cele două maleole, iar în jos pe talus, la nivelul cartilajului hialin. Capsula articulară este subțire și foarte strânsă pe laturi; ea este mult mai laxă și mai subțire, dar rezistentă, în partea anterioară și posterioară. De capsulă aderă intim tendoanele mușchilor extensori, care o feresc de a fi prinsă între oase în timpul mișcărilor. "Sinoviala" (stratul intern al capsulei articulare) căptușește la interior fața profundă a stratului fibros, apoi se reflectă la nivelul de inserție al
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
al capsulei articulare) căptușește la interior fața profundă a stratului fibros, apoi se reflectă la nivelul de inserție al acestuia, și se termina la limita cartilajului hialin. Formează între tibie și fibulă două funduri de sac: unul anterior și altul posterior, și uneori un diverticul în partea superioară, între oasele gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară. Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale ("Ligamentum collaterale laterale articulationis talocruralis") este așezat pe fața laterală a articulației, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este constituit din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. Fasciculul anterior sau "ligamentul talofibular anterior" ("Ligamentum talofibulare anterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian anterior sau "ligament entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este constituit din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. Fasciculul anterior sau "ligamentul talofibular anterior" ("Ligamentum talofibulare anterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian anterior sau "ligament entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi intraarticular, dar nu este. În fractura procesului posterior al talusului are loc avulsia tubercului lateral prin
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi intraarticular, dar nu este. În fractura procesului posterior al talusului are loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau "ligamentul calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi intraarticular, dar nu este. În fractura procesului posterior al talusului are loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau "ligamentul calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
("Os trigonum") (din latina "trigonon" = triunghi) este un osișor supranumerar (accesoriu) independent al tarsului situat în partea posterioară a talusului, lângă tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Incidența sa a fost estimată în literatura de specialitate a fi între 1,7 și 8% în populație, iar în 1,4% este bilateral. La examenul radiologic, prezența sa trebuie
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
("Os trigonum") (din latina "trigonon" = triunghi) este un osișor supranumerar (accesoriu) independent al tarsului situat în partea posterioară a talusului, lângă tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Incidența sa a fost estimată în literatura de specialitate a fi între 1,7 și 8% în populație, iar în 1,4% este bilateral. La examenul radiologic, prezența sa trebuie să se distingă clar de fractură Shepherd (fractura
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
estimată în literatura de specialitate a fi între 1,7 și 8% în populație, iar în 1,4% este bilateral. La examenul radiologic, prezența sa trebuie să se distingă clar de fractură Shepherd (fractura tuberculului lateral) care întrerupe baza procesului posterior al talusului. Tendonul mușchiului flexorul lung al halucelui trece medial de osul trigon. Acest osișor, a fost semnalat în 1864 de Gruber, câțiva ani mai târziu de Stieda, Shepherd și Albrecht, și a fost bine studiat în 1883 de către Bardeleben
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
există în mod normal la un număr mare de vertebrate inferioare, în special la axolotl. El se întâlnește destul de frecvent la marsupiale. După cum sugerează și numele, osul trigon are de obicei o formă triunghiulară, cu 3 fețe (anterioară, inferioară și posterioară), dar poate avea și o formă rotunjită sau ovală. Osul trigon este compus dintr-o parte corticală periferică și un centru spongios. De obicei, osul trigon are trei fețe: una anterioară, alta inferioară și a treia posterioară. Fața anterioară articulară
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
anterioară, inferioară și posterioară), dar poate avea și o formă rotunjită sau ovală. Osul trigon este compus dintr-o parte corticală periferică și un centru spongios. De obicei, osul trigon are trei fețe: una anterioară, alta inferioară și a treia posterioară. Fața anterioară articulară are de obicei o formă de semilună și formează cu tuberculul lateral al talusului o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Fața inferioară, calcaneană, este și ea
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Fața inferioară, calcaneană, este și ea articulară, și poate să se articulează cu fața superioară a calcaneului, participând la coaliția (sinostoza) talocalcaneană. Fața posterioară este nearticulară. Osul trigon este cel mai adesea unic și măsoară mai puțin de 1 cm pe axul mare. El poate fi, de asemenea, bipartit (divizat în două părți) sau multipartit (divizat în mai multe părți). Osul trigon fuzionat cu
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
fi, de asemenea, bipartit (divizat în două părți) sau multipartit (divizat în mai multe părți). Osul trigon fuzionat cu tuberculul lateral este numit proces trigonal. Osul trigon provine dintr-un centru de osificare cartilaginas secundar, care se formează în partea posterioară a talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea procesul posterior al talusului. Atunci când această fuziune antrenează formarea unui proces talar posterior mare și intact, acesta este numit procesul talar posterior hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența fuziunii centrului de osificare cu tuberculul lateral al talusului, din acest centru de osificare
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea procesul posterior al talusului. Atunci când această fuziune antrenează formarea unui proces talar posterior mare și intact, acesta este numit procesul talar posterior hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența fuziunii centrului de osificare cu tuberculul lateral al talusului, din acest centru de osificare se formează un os independent, numit osul trigon. La sportivi și
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]